Infracţiunea de furt calificat sau tâlhărie şi cea de abuz de încredere. Distincţii

TITLU:

Infracţiunea de furt calificat sau tâlhărie şi cea de abuz de încredere. Distincţii

C. pen., art.208, 209, 211, 213

REZUMAT:

Specific infracţiunii de furt calificat este acţiunea de deposedare a unui bun al părţii vătămate, fără consimţământul acesteia, în scopul însuşirii pe nedrept, iar infracţiunii de tâlhărie – aceeaşi acţiune de furt, săvârşită prin violenţă.

Specific infracţiunii de abuz de încredere este însuşirea unui bun mobil al altuia deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de al restitui.

Specific infracţiunii de abuz de încredere este însuşirea unui bun mobil al altuia deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de al restitui.

În cazul în care toate actele materiale comise de inculpat, acţiunea de luare a telefoanelor mobile, prin violenţă (în cazul infracţiunilor de tâlhărie), ori fără violenţă (în cazul infracţiunilor de furt calificat), s-a făcut într-un mod ilicit, în scopul aproprierii de către inculpat, faptul că părţile vătămate au remis iniţial telefoanele mobile sub diferite pretexte inculpatului şi că acesta şi le-a însuşit fără violenţă sau aplicând lovituri părţilor vătămate nu poate fi compatibil cu elementul material al infracţiunii de abuz de încredere.

Distincţia esenţială porneşte de la modul în care subiectul activ al infracţiunii trebuie să deţină bunul în cazul infracţiunii de abuz de încredere, respectiv „cu orice titlu”, or, în speţă, telefoanele mobile nu au fost reţinute cu orice titlu de inculpat, ci pur şi simplu au fost luate în scopul însuşirii lor.

(Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală, Decizia nr. 183/A din 16.03.2010, nedefinitivă)

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE: TÂRŢĂU LUMINIŢA SPERANŢA

JUDECĂTOR: DRAGU MIHAELA

CONSIDERENTE:

Asupra apelurilor penale de faţă:

Prin sentinţa penală nr.2283/19.12.2008 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul penal nr.2041/4/2007, în baza art. 334 Cod pr.pen., s-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul G. L. cu privire la fapta din data de 30.05.2006, din infracţiunea de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 Cod penal rap la art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c şi alin.21 lit.a Cod penal cu aplic. art.99 alin.3 Cod penal în infracţiunea complicitate la furt calificat prev. de art.26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, e Cod penal cu aplic. art.  99 alin. 3 Cod penal.

I. În baza art. 208 alin.1-209 alin. 1, lit.a, e Cod penal cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal şi art.99 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. I. E., la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (acte materiale comise la  04.05.2006 şi 23.05.2006).

În baza art. 211 alin.1, 2 lit. b, c şi alin. 21 lit. a Cod penal cu aplic. art.99 alin.3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. I. E. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (faptă comisă la data de 30.05.2006).

În baza art.211 alin.1, 2 lit. b, c şi alin.21 lit.a Cod penal cu aplic. art.99 alin.3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. I. E. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (faptă comisă la 06.06.2006).

S-a anulat beneficiul suspendării  sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1101/18.06.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 14.07.2008.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1101/18.06.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 14.07.2008, în pedepsele componente de:

-2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c şi alin. 21 lit. a Cod penal cu aplic art. 99 şi urm. Cod penal, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. c şi art. 76 alin.1  lit. c Cod penal (faptă comisă la 16.12.2007);

-2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c şi alin. 21 lit. a Cod penal cu aplic art.99 şi urm. Cod penal, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. c şi art. 76 alin.1  lit. c Cod penal (faptă comisă la 16.12.2007).

În baza art. 36 alin. 2 Cod penal rap. la art. 33 lit. a – 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele menţionate, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, cu pedepsele din prezenta cauză (de 1 an şi 6 luni, 3 ani şi 6 luni şi respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare) şi i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni (trei ani şi şase luni ) închisoare. 

În baza art.71 alin.1, 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art.71 alin.1, 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art.71 alin.1, 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art.36 alin.3 Cod penal şi art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 20.12.2007 la 19.06.2008 (prevenţie la s.p. nr. 1101/18.06.2006 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti), precum şi reţinerea din data 08.06.2006.

În baza art.35 Cod penal, s-a menţinut măsura confiscării speciale a sumei de 330 lei, dispusă prin sentinţa penală nr.1101/18.06.2006 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

În baza art.113 alin.1, 3 Cod penal, inculpatul a fost obligat la tratament medical până la însănătoşire.

II. În baza art.26 Cod penal rap. la art.208 alin.1-209 alin. 1, lit. a, e Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal şi art.75 lit.c Cod penal, cu aplic. art. 74,  art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal şi art. 80 Cod penal, a fost condamnat inculpatul S. D. D., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat (acte materiale comise la  04.05.2006 şi 23.05.2006).

În baza art.211 alin.1, 2 lit. b, c şi alin.21 lit.a Cod penal cu aplic. art.75 lit.c Cod penal, cu aplic. art.74, art. 76 alin.1 lit.b Cod penal şi art.80 Cod penal,  a fost condamnat inculpatul S. D. D.  la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (faptă comisă la 30.05.2006).

În baza art. 26 Cod penal rap. la art.211 alin.1, 2 lit. b, c şi alin.21 lit.a Cod penal cu aplic. art.75 lit.c Cod penal, cu aplic. art. 74, art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal şi art. 80 Cod penal, a fost condamnat inculpatul S. D. D. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie (faptă comisă la 06.06.2006).

În baza art.211 alin.1, 2 lit. b, c şi alin.21 lit.a Cod penal cu aplic. art.75 lit.c Cod penal, cu aplic. art.74, art.76 alin.1 lit.b Cod penal şi art.80 Cod penal, a fost condamnat inculpatul S. D. D. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (faptă comisă la 03.05.2006).

În baza art.33 lit.a – 34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite anterior şi i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă reţinerea din data 08.06.2006.

III. În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit.a, e Cod penal cu aplic. art. 99 alin. 3 Cod penal, cu aplic. art.74 şi art.76 alin.1 lit.d Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. L., la o pedeapsă de 1 an  închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat (faptă comisă la 23.05.2006).

În baza  art.26 Cod penal rap. la art. 211 alin.1, 2 lit. b, c şi alin. 21 lit. a Cod penal cu aplic. art. 99 alin. 3 Cod penal, cu aplic. art. 74 şi art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. L. la o pedeapsă de  3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie (faptă comisă la 30.05.2006 ).

În baza  art.26 Cod penal rap. la art. 211 alin.1, 2 lit. b, c şi alin.21 lit.a Cod penal cu aplic. art. 99 alin. 3 Cod penal, cu aplic. art.74 şi art.76 alin.1 lit.c Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. L. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie (faptă comisă la 06.06.2006).

În baza art. 33 lit. a – 34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite anterior şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art.71 alin.1, 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal pe durata pedepsei principale rezultante.

În baza art.861  alin.1 Cod penal cu referire la art.71 alin. ultim Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti a executării pedepsei principale şi a celei accesorii pe un termen de încercare  de 5 (cinci) ani, stabilit potrivit art. 862 Cod penal. 

În baza art. 863 alin.1 Cod penal, s-a impus inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, conform programului fixat de acesta; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. Datele prevăzute la literele b) – d) se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În baza art. 359 Co pr.pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 Cod penal, referitoare la cauzele care atrag revocarea suspendării executării pedepsei, respectiv săvârşirea unei noi infracţiuni înăuntrul termenului de încercare sau neîndeplinirea cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere impuse prin prezenta hotărâre.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut în data de 08.06.2006.

IV. În baza art.211 alin.1, 2 lit.b, c şi alin.21 lit.a Cod penal cu aplic. art.99 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. C. M., la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (faptă comisă la 06.06.2006).

S-a anulat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.717/15.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 16.05.2008.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.530/27.03.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1054/04.09.2008 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală, în pedepsele componente de :

-3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin.2 lit.c şi alin.21 lit.a Cod penal cu aplic. art.99 şi urm. Cod penal (faptă comisă la 23.11.2007);

-3 ani şi  6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin.2 lit.c şi alin.21 lit.a Cod penal cu aplic. art. 99 şi urm. Cod penal (faptă comisă la 23.11.2007);

– 3 ani şi  6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. c şi alin. 21 lit. a Cod penal cu aplic. art. 99 şi urm. Cod penal (faptă comisă la 23.11.2007).

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.771/24.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 19.05.2008, în pedepsele componente de :

-1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 208 alin. 1, 4 – 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal cu aplic. art. 99 şi urm. (faptă comisă la 10.08.2006);

-6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 99 şi urm. Cod penal (faptă comisă la 10.08.2006);

-1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art.208 alin.1- 209 alin. 1 lit.e Cod penal cu aplic. art.99 şi urm. (faptă comisă la 27.02.2007).

În baza art. 36 alin. 2 Cod penal raportat la art.33 lit.a – 34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele menţionate, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, cu pedeapsa din cauză (3 ani şi 6 luni închisoare) şi cu pedeapsa de  1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.717/15.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 16.05.2008, pentru infracţiunea prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplic. art. 99 şi urm. Cod penal (faptă comisă la 09/10.03.2006).

S-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, în final inculpatul având de executat o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art.36 alin.3 Cod penal şi art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 26.11.2007 la zi.

În baza art.35 Cod penal, s-a menţinut măsura confiscării speciale a unor obiecte, dispusă prin sentinţa penală nr.717/15.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

S-a anulat MEPI nr.1138/2008/12.09.2008 emis de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi MEPI nr.855/19.05.2008 emis de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi dispune emiterea unui nou mandat de executare.

S-a luat act că părţile civile N. E. I. şi D. A. au renunţat la pretenţiile civile formulate împotriva inculpaţilor S. D. D., M. I. E., G. L. şi a părţilor responsabile civilmente M. G., C. N. şi G. F. (faptele din 04.05.2006 şi 30.05.2006).

S-a luat act că părţile vătămate D.A. şi G. M. nu s-au constituit părţi civile împotriva inculpaţilor S. D. D., M. I. E., G. L. şi a părţilor responsabile civilmente M. G., C. N., G. F. şi C. L. (faptele din 23.05.2006 şi 06.06.2006).

S-a luat act că partea vătămată T. A. A., nu s-a constituit parte civilă în cauză împotriva inculpatului S. D. D. (fapta din 03.05.2006).

În baza art.118 alin.1 lit.e Cod penal, s-a confiscat de la inculpaţii M. I. E. şi S. D. D. câte 100 lei, bani dobândiţi din valorificarea telefonului mobil sustras părţii vătămate N. E. I..

În baza art.118 alin.1 lit.e Cod penal, s-a confiscat de la inculpaţii M. I. E., S. D. D. şi G. L. câte 66,6 lei, bani dobândiţi din valorificarea telefonului mobil sustras părţii vătămate D.A..

În baza art.118 alin. 1 lit.e Cod penal, s-a confiscat de la inculpaţii M. I. E., S. D. D. şi G. L. câte 83, 3 lei, bani dobândiţi din valorificarea telefonului mobil sustras părţii vătămate D. A..

În baza art.118 alin.1 lit.e Cod penal, s-a confiscat de la inculpatul  S. D. D. suma de 1600 lei (contravaloarea telefonului mobil sustras părţii vătămate T. A. A.).

În baza art.191 alin.1, 2 Cod pr.pen., au fost obligaţi inculpaţii la câte 700 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului C. C. M. s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

1. La data de 3.05.2006, în jurul orelor 21:30, inculpatul S. D. D., împreună cu G. L. alte trei persoane rămase neidentificate, s-a deplasat în Parcul Palatul Copiilor, sector 4, cu scopul de a sustrage telefoane mobile, pe care ulterior să le vândă pentru a face rost de bani.

În timp ce se aflau în parc, cei cinci au observat două tinere care stăteau pe o bancă, respectiv pe partea vătămată T. A. A. şi persoana vătămată V. S. A., s-au dus la acestea şi le-au întrebat ce bunuri au asupra lor.

Inculpatul S. D. a lovit-o pe partea vătămată T. A. cu pumnii şi cu picioarele şi i-a luat din buzunarul gecii telefonul mobil marca Motorola V3X. Persoana vătămată V. S. A. nu a avut la ea telefonul mobil sau alte bunuri care să-l intereseze pe inculpat, însă a fost lovită şi ea de acesta.

Astfel, partea vătămată T. A. A. şi martora V. S. (căreia nu i-a fost sustras  nici un bun şi care nu a înţeles să formuleze plângere pentru lovire) au declarat unanim că inculpatul S. D. D. este  persoana care le-a agresat şi a sustras telefonul mobil al părţii vătămate T. A. A. (filele 13-15, 66; 16, 55-58, 65 dosar urmărire penală 8006/P/2006), acestea indicându-l ca autor şi cu prilejul recunoaşterilor din grup efectuate la secţia de poliţie, în prezenţa martorilor asistenţi G. M., S.A. şi B. I. (a se vedea procesele-verbale şi planşele foto de la filele 29, 31-33, 34, 37-39 dosar urmărire penală 8006/P/2006). Declaraţiile părţii vătămate şi a martorei legate de locul şi timpul comiterii faptei se coroborează şi cu constatările conţinute de procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto întocmită cu acel prilej (f.8-12 dosar urmărire penală 8006/P/2006). 

Toate acestea contrazic declaraţiile de negare a faptei date în cauză, atât la urmărirea penală (filele 60-61,63 dosar urmărire penală 8006/P/2006) cât şi la cercetarea judecătorească, de inculpatul S. D. D., instanţa fondului înlăturându-le ca nesincere. Fără a avea valoare de probă, un indiciu în sensul nesincerităţii acestuia îl constituie şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică depus la dosar la data de 12.10.2008 (vol. II, fil. 137-143) care concluzionează că inculpatul S. D. D. a evidenţiat modificări semnificative ale parametrilor fiziologici ce sunt interpretate ca indici (markeri) ai comportamentului simulat.

Împrejurarea că la cercetarea judecătorească martora V. S. a declarat că nu-şi mai aduce bine aminte despre faptă şi că nu este sigură dacă persoana indicată la urmărirea penală (S. D. D.) este autorul tâlhăriei nu prezintă relevanţă, câtă vreme nu există niciun temei pentru a înlătura declaraţiile date de aceasta la urmărirea penală, imediat după comiterea faptei (şi în absenţa oricărei presiuni sau constrângeri din partea organelor de cercetare penală),  când capacităţile de memorare ale acesteia erau practic nealterate. 

2.În data de 4.05.2008, în jurul orelor 14:30, după o înţelegere prealabilă, inculpaţii M. I. E., S. D. D. şi numitul I. Ş. A. s-au deplasat în Parcul Tineretului, cu scopul de a face rost de bani prin însuşirea unor telefoane mobile de la părţile vătămate. În zona unor statui aflate în parc, inculpaţii au acostat pe partea civilă N. E. I., care se afla în compania prieteni sale, martora T. A.M. R.. La cererea inculpatului S. D. D., partea civilă a transmis o imagine de pe telefonul său pe telefonul acestui inculpat, după care inculpatul M. I. E. i-a solicitat părţii civile telefonul, sub pretextul de a vedea ce melodii se află în memoria acestuia.

Primind telefonul marca Sony Ericsson K500I, inculpatul M. I. E. l-a introdus în buzunar, refuzând să îl restituie, după care, motivând că merge la toaletă, a fugit, păstrând bunul asupra sa.

La scurt timp, partea civilă l-a sunat pe inculpatul M. I. E. de pe telefonul mobil al martorei T. A. M. R. pe telefonul sustras, însă inculpatul i-a răspuns şi a refuzat să îl restituie.

La o dată ulterioară, inculpaţii M. I. E. şi S. D. D. au mers în târgul Autovit, unde au vândut telefonul unei persoane necunoscute, contra sumei de 200 lei. Inculpaţii M. I. E., I. Ş. A. şi S. D. D. au împărţit în mod egal banii proveniţi din vânzarea bunului.

Situaţia de fapt mai sus expusă a rezultat din procesul verbal de recunoaştere din grup a inculpaţilor M. I. E. şi S. D. D., de către partea civilă N. E. I. (fil.19-22, 27-30 dosar urmărire penală), care se coroborează cu procesul verbal de recunoaştere din grup a inculpaţilor M. I. E. şi S. D. D., de către martora T. Ana M. R. (fil.23-27 dosar urmărire penală şi fil.279 vol. I, dosar instanţă), precum şi cu declaraţiile martorului I. Ş. A. (fil.193. vol. I, dosar instanţă).

Fiind audiaţi de organele de urmărire penală, inculpaţii M. I. E. şi S. D. D., precum şi numitul I. Ş. A., au recunoscut comiterea faptei.

În faza de judecată, inculpatul S. D. D. a descris împrejurările în care a fost efectuată sustragerea telefonului de către inculpatul M. I. E., însă a negat că ar fi avut o înţelegere anterioară cu acesta. Inculpatul a mai recunoscut că a primit a treia parte din suma de 200 lei, rezultată din vânzarea telefonului mobil marca Sony Ericsson K500I (fil. 155 vol. I).

Instanţa fondului a înlăturat din ansamblul probator, ca nesincere, susţinerile inculpatului S. D. D., potrivit cu care nu ar fi avut o înţelegere cu inculpatul M. I. E., având în vedere ansamblul probator, din care a reieşit participarea sa la comiterea faptei, în calitate de complice moral, care a avut rolul de a induce o stare de temere şi intimidare părţii vătămate, reducând posibilitatea acesteia de a acţiona, precum şi de a crea inculpatului minor M. I. E. un sentiment de siguranţă în comiterea furturilor.

3. În data de 23.05.2006, în jurul orelor 17:30, după o înţelegere prealabilă, inculpaţii M. I. E., S. D. D. şi G. L. s-au deplasat în Parcul Tineretului, cu scopul de a face rost de bani prin însuşirea unor telefoane mobile de la diferite persoane aflate în acel loc.

Folosind acelaşi mod de operare ca la fapta expusă la pct. B, inculpaţii au abordat-o pe partea vătămată D.A., care se afla împreună cu martorul O. M., cerându-i telefonul mobil, pentru a vedea ce imagini şi melodii sunt înregistrate în memoria acestuia. Partea vătămată i-a remis inculpatului S. D. D. telefonul mobil marca Nokia 7270. Inculpatul M. I. E. a cerut, la rândul său, telefonul părţii vătămate, iar în momentul în care a intrat în posesia acestuia, a luat-o la fugă, fiind urmat de ceilalţi inculpaţi. Partea vătămată şi martorul au fugit după inculpaţi, însă nu au reuşit să îi prindă.

A doua zi, inculpaţii M. I. E. şi S. D. D. au vândut telefonul mobil unei persoane neidentificate, contra sumei de 200 lei, bani pe care i-au împărţit cu inculpatul G. L..

Situaţia de fapt descrisă a rezultat din procesul-verbal de prezentare a persoanei vătămate D.A. pentru recunoaşterea inculpaţilor (fil.19-22, 27-30, dosar urmărire penală), coroborat cu declaraţia martorului O. M. (fil. 77-80 dosar urmărire penală, vol. I – fil. 241, dosar instanţă).

Cu ocazia audierilor din faza de urmărire penală, inculpaţii au avut o atitudine oscilantă. Iniţial au recunoscut comiterea faptei (declaraţii fil. 85-87, 95-98, dosar urmărire penală), însă cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală au negat participarea la săvârşirea faptei.

În faza de judecată, inculpatul S. D. D. a descris împrejurările în care a fost efectuată sustragerea telefonului de către inculpatul M. I. E. (fil. 155, vol. I). Ca şi la fapta de la pct. 1, inculpatul S. D. D. a negat că ar fi avut o înţelegere anterioară cu inculpatul M. I. E., în sensul de a sustrage telefoane mobile. Sub aspectul acestei negări, instanţa fondului a apreciat ca nesinceră declaraţia inculpatului, înlăturând-o din ansamblul probator, întrucât este evident că inculpatul S. D. D. cunoştea, din experienţa anterioară, că inculpatul M. I. E. urma să îşi însuşească telefoanele mobile pe care le cerea, sub diferite pretexte, părţilor vătămate, cu atât mai mult cu cât primise bani de pe urma vânzării bunurilor.

În plus, inculpatul S. D. D. nu a întreprins nimic pentru a-l împiedica pe inculpatul M. I. E. să sustragă telefoanele de la părţile vătămate, ba chiar a participat la fiecare sustragere şi a primit partea sa din bani.

Din faptul că sumele de bani rezultate din vânzarea telefoanelor mobile au fost împărţite între inculpaţi în trei părţi egale, (împrejurare care nu a fost contestată de aceştia) se poate concluziona, în mod rezonabil, că fiecare inculpat era conştient de împrejurarea că toţi inculpaţii au participat la comiterea faptei.

Rolul avut de inculpaţii S. D. D. şi G. L. a fost de a crea o stare de temere şi intimidare părţii vătămate, reducând posibilitatea acesteia de a acţiona, precum şi de a crea inculpatului minor M. I. E. un sentiment de siguranţă în comiterea de fapte antisociale.

Până la dovada contrarie, care în cauză nu a fost făcută, nu a reieşit că organele de cercetare penală ar fi efectuat presiuni asupra inculpaţilor, în sensul de a influenţa declaraţiile acestora.

4. La data de 30.05.2006, în jurul orelor 21:00, în timp ce se aflau în Parcul Tineretului, cu scopul de sustrage telefoane mobile, inculpaţii M. I. E., S. D. D. şi G. L. au acostat partea vătămată D. A., care stătea pe o bancă împreună cu prietena sa, martora D. M. C.

Inculpatul S. D. D. a intrat primul în discuţii cu partea vătămată, cerându-i acesteia să îi seteze ora pe telefonul său mobil, marca Nokia 6230i.

Observând că partea vătămată are un telefon mobil marca Motorola V3, inculpatul M. I. E. i-a cerut acesteia să i-l dea. Partea vătămată D. A. a refuzat, însă la insistenţele inculpatului M. I. E., i-a remis telefonul. Întrucât partea vătămată a solicitat restituirea bunului, inculpatul M. I. E. i-a spus părţii vătămate că o va însoţi până la ieşirea din parc. După circa 20m, inculpatul M. I. E. a închis telefonul mobil aparţinând părţii vătămate, l-a introdus în buzunar şi a simulat că i-l dă inculpatului S. D. D..

Atunci când partea vătămată s-a îndreptat către inculpatul S. D. D. pentru a recupera bunul, prinzându-l pe acesta de mână, inculpatul s-a smucit şi a lovit partea vătămată peste faţă cu pumnul. Martora D. M. C. s-a îndreptat către inculpatul M. I. E., pentru a-i cere să restituie telefonul mobil, însă inculpaţii M. I. E., S. D. D. şi G. L. au fugit cu bunul sustras în Direcţia Sălii Polivalente.

A doua zi, inculpaţii M. I. E. şi S. D. au vândut telefonul mobil în târgul Autovit, contra sumei de 250 lei, bani pe care i-au împărţit  în mod egal cu inculpatul G. L..

Situaţia de fapt descrisă a reieşit din următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de prezentare a persoanei vătămate D. A. pentru recunoaşterea inculpaţilor (fil.124-135), procesul-verbal de prezentare a martorei D. C. pentru recunoaşterea inculpaţilor (fil.136-147 dosar urmărire penală), declaraţiile părţii vătămate D. A. (fil. 101-104 dosar urmărire penală, fil. 192 vol. I dosar instanţă), D. M. C. (fil. 278, vol. I dosar instanţă).

Ca şi în cazul celorlalte fapte care i s-au reţinut în sarcină, inculpatul S. D. D. a negat că ar fi avut o înţelegere anterioară cu inculpatul M. I. E., pentru ca acesta să sustragă bunuri. Instanţa va înlătura ca nesincere aceste susţineri ale inculpatului, pentru considerentele mai sus reţinute.

5. La data de 6.06.2006, în jurul orelor 20:30, în timp ce se aflau în Parcul Tineretului, pe o alee din apropierea crematoriului, partea vătămată G. M. şi martorul F. G. au fost acostaţi de inculpaţii M. I. E., S. D. D., G. L. şi C. C. M., care i-au întrebat cât este ceasul.

Inculpatul C. C. M., zis B, i-a cerut o ţigară martorului F. G., după care a început să o controleze la buzunarele blugilor pe partea vătămată G. M., însă nu a reuşit să sustragă nici un bun. Inculpatul M. I. E. a intervenit şi a sustras din buzunarul blugilor părţii vătămate suma de 1.100.000 ROL, ţinând-o cu forţa pe aceasta de mână, pentru a  putea să ia banii. În acest timp, ceilalţi trei inculpaţi i-au înconjurat pe partea vătămată G. M. şi pe martorul F.G..

După sustragerea banilor, inculpaţii au fugit de la faţa locului, iar F.G. a sunat de pe telefonul mobil al părţii vătămate la poliţie.

Cei patru inculpaţi au fost prinşi pe Calea Şerban Vodă, reţinuţi şi conduşi la Secţia 14 Poliţie. Cu ocazia percheziţiei corporale asupra inculpatului M. I. E., s-au găsit banii sustraşi de la partea vătămată G. M., respectiv o bancnotă de 1.000.000 ROL şi una de 100.000 ROL (fila 178 dosar urmărire penală). Banii au fost predaţi pe bază de dovadă părţii vătămate.

Situaţia de fapt mai sus expusă a reieşit din declaraţiile martorului F. G. (fil.192 – vol. I dosar instanţă), care se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate G. M. (fil. 182-187 dosar urmărire penală, fil. 191 – vol. I dosar instanţă).

Fiind audiaţi de organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea faptei din 6.06.2006, inculpaţii M. I. E., S. D. D. şi G. L. au avut o atitudine oscilantă. În primele declaraţii date în faţa organelor de cercetare penală, inculpaţii M. I. E. şi S. D. D. au recunoscut comiterea faptei, însă au declarat că inculpatul G. L. nu a fost cu ei, ci doar inculpatul C. C. M., acelaşi lucru fiind susţinut şi de inculpatul G. L.. Ulterior, cu ocazia audierii de către organele de cercetare penală, inculpaţii M. I. E., S. D. D. şi G. L. au revenit asupra declaraţiilor iniţiale şi au recunoscut comiterea faptei (fil. 190-191, 197-200, 206-207, 210-212 dosar urmărire penală).

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpaţii M. I. E., S. D. D. şi C. C. M. şi-au menţinut declaraţiile cu privire la această faptă (fil. 223-224, 230-231, 234). Inculpatul G. L. şi-a menţinut în parte declaraţia dată organelor de urmărire penală, negând că ar fi văzut când au fost sustraşi banii de la partea vătămată (fil. 226-227 dosar urmărire penală).

Fiind audiaţi de instanţa de fond, inculpaţii S. D. D. şi G. L. au recunoscut că au fost de faţă la comiterea faptei din 6.06.2006 (fil.154-157, vol I dosar instanţă), însă au negat că ar fi avut o înţelegere anterioară cu ceilalţi inculpaţi, în sensul de a sustrage telefoane mobile. Sub aspectul acestei negări, instanţa fondului a apreciat ca nesincere declaraţiile inculpaţilor, urmând a le înlătura din ansamblul probator, întrucât din faptul că sumele de bani rezultate din vânzarea telefoanelor mobile au fost împărţite între inculpaţi în părţi egale (împrejurare care nu a fost contestată de aceştia) se poate concluziona că aceştia au avut reprezentarea că au comis fapta împreună.

Rolul avut de inculpaţii S. D. D. şi G. L. a fost acela de a insufla o stare de temere şi intimidare părţii vătămate, reducând posibilitatea acesteia de a acţiona, precum şi de a crea inculpaţilor C. C. M. şi M. I. E. un sentiment de siguranţă în comiterea de fapte antisociale.

Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică A1/6861/2006 efectuat în faza de urmărire penală (fil. 39-40), a rezultat că inculpatul M. I. E. a avut discernământul păstrat în raport cu faptele comise în perioada ianuarie-iunie 2006, reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu.

De asemenea, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică A1/2905/2006 efectuat în faza de urmărire penală (fil. 202-203), a reieşit că şi inculpatul C. C. M. a avut discernământul păstrat în raport de fapta pentru care a fost cercetat.

Din analiza probelor care au servit ca temei la soluţionarea laturii penale, cât şi a celor care a fost înlăturate, mai sus expuse, instanţa reţine că, în drept:

1. Fapta inculpatului minor M. I. E. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi după o înţelegere prealabilă, la datele de 4.05.2006 şi 23.05.2006, a sustras două telefoane mobile de la părţile vătămate N. E. I. şi D.A., fiind ajutat de către inculpatul S. D. D., G. L. şi numitul I. Ş. A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. şi art. 99 alin. 2 C.p.

Faţă de cele mai sus arătate, în baza art. 208 alin.1-209 alin. 1, lit. a), e) Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 99 alin. 2 Cod penal, instanţa fondului a dispus condamnarea inculpatului M. I. E. pentru faptele comise la 4.05.2006 şi 23.05.2006, urmând a-i aplica acestuia o pedeapsă pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în formă continuată şi în stare de minorat, întrucât se apreciază, conform prevederilor art. 100 alin. 2 C.p., că o măsură educativă nu este suficientă pentru îndreptarea inculpatului, care a comis multiple fapte de acest gen şi a împlinit vârsta de 18 ani, la 29.05.2008.

La individualizarea pedepsei, instanţa fondului a avut în vedere, conform art. 72 alin. 1 Cod penal, că cele două fapte de furt calificat, din data de 4.05.2006 şi 23.05.2006, au fost comise în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de către trei persoane împreună şi într-un loc care prin natura şi destinaţia lui este întotdeauna accesibil publicului.

În dozarea pedepsei, s-a ţinut seama şi de starea de minorat a inculpatului M. I. E. la data comiterii faptelor, care determină, potrivit art. 109 alin. 1 C.p., reducerea limitelor de pedeapsă la jumătate, precum şi de persoana inculpatului, care, potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti (fila 91, vol. I), are şanse de reintegrare în societate situate la un nivel mediu, întrucât provine dintr-o famI. dezorganizată şi a absolvit doar 5 clase, renunţând să mai meargă la şcoală pe parcursul clasei a VI-a.

Punând în balanţă ansamblul acestor considerente, instanţa fondului a apreciat că o pedeapsă de 1 an şi 6 luni cu executare efectivă, în minimul special prevăzut de lege, redus la jumătate, este aptă să răspundă scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, urmând a conduce la reeducarea inculpatului şi formarea de către inculpat a unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

2. Fapta inculpatului minor M. I. E. care, la data de 30.05.2006, în jurul orelor 21:00, aflându-se în Parcul Tineretului împreună cu inculpatul S. D. D., după o înţelegere prealabilă, şi-a însuşit telefonul mobil al părţii vătămate D. A., refuzând să îl restituie, prilej cu care inculpatul S. D. D. a lovit partea vătămată cu pumnul în zona feţei pentru ca inculpatul M. I. E. să  păstreze posesia bunului, fiind ajutaţi moral de prezenţa inculpatului G. L., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă agravată, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin 21 lit. a C.p., cu aplicarea art. 99 alin. 3 C.p.

3.Fapta inculpatului minor M. I. E. care, după o înţelegere prealabilă, la data de 6.06.2006, în jurul orelor 20:30, a sustras prin violenţă suma de 1.100.000 ROL de la partea vătămată G. M. împreună cu inculpatul C. C. M., fiind ajutaţi moral de inculpatul S. D. D. şi G. L., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă agravată, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin 21 lit. a C.p., cu aplicarea art. 99 alin. 3 C.p.

Cu privire la faptele arătate la pct.2 şi 3, instanţa fondului a reţinut că la data comiterii acestora inculpatul M. I. E. împlinise 16 ani (la 29.05.2006), fiind incidente dispoziţiile art.99 alin.3 C.p., potrivit cu care minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal.

Pentru aceste motive, în baza art. 211 alin.1, 2 lit.b, c şi alin.21 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 99 alin. 3 Cod penal instanţa fondului a dispus condamnarea inculpatului M. I. E., urmând a-i aplica acestuia câte o pedeapsă pentru comiterea infracţiunilor de tâlhărie, din datele de 30.05.2006 şi respectiv 6.06.2006, întrucât se apreciază, conform prevederilor art. 100 alin. 2 C.p., că o măsură educativă nu este suficientă pentru îndreptarea inculpatului, care a comis multiple fapte de acest gen.

La individualizarea pedepsei pentru fapta săvârşită la 30.05.2006, instanţa fondului a avut în vedere, conform art. 72 alin. 1 Cod penal, împrejurarea că fapta de tâlhărie a fost comisă de către trei persoane împreună, în timpul nopţii (ora 21:00) şi într-un loc care prin natura şi destinaţia lui este întotdeauna accesibil publicului (Parcul Tineretului).

Instanţa fondului a ţinut seama şi starea de minorat a inculpatului la data săvârşirii faptei, care determină reducerea limitelor de pedeapsă la jumătate, potrivit art. 109 alin. 1 C.p.

În dozarea pedepsei, instanţa fondului s-a raportat la persoana inculpatului M. I. E., care, potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti (fila 91, vol. I), are şanse de reintegrare în societate situate la un nivel mediu, întrucât provine dintr-o familie. dezorganizată şi a absolvit doar 5 clase, renunţând să mai meargă la şcoală pe parcursul clasei a VI-a.

Punând în balanţă ansamblul acestor considerente, instanţa fondului a apreciat că o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu executare efectivă, în minimul special prevăzut de lege, redus la jumătate, este aptă să răspundă scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, urmând a conduce la reeducarea inculpatului şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

La individualizarea pedepsei pentru fapta săvârşită la 06.06.2006, s-a avut în vedere, conform art. 72 alin. 1 Cod penal, împrejurarea că fapta de tâlhărie a fost comisă de către patru persoane împreună, în timpul nopţii (ora 21:00) şi într-un loc care prin natura şi destinaţia lui este întotdeauna accesibil publicului (Parcul Tineretului).

De asemenea, s-a avut în vedere starea de minorat a inculpatului M. I. E. şi circumstanţele referitoare la persoana acestuia, descrise mai sus.

Corelând ansamblul acestor considerente, instanţa fondului a apreciat că o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu executare efectivă, orientată în minimul special prevăzut de lege, de 7 ani, redus la jumătate, este aptă să răspundă scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, urmând a conduce la reeducarea inculpatului şi formarea de către acesta a unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

De asemenea, s-a constatat că prin sentinţa penală nr. 1101/18.06.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 14.07.2008, s-a reţinut în sarcina inculpatului M. I. E. că la data de 16.12.2007 a sustras un telefon mobil marca Nokia 6070 de la partea vătămată P A şi un telefon mobil marca Samsung E250V de la partea vătămată R. A.-C., prin exercitarea de violenţe asupra acestora. Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul a fost condamnat pentru comiterea a două fapte de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 lit. c şi alin. 2 lit. b, c şi art. 21 lit. a C.p., cu aplicarea art. 33 lit. a şi art. 99 C.p., la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Întrucât faptele pentru care inculpatul M. I. E. a fost condamnat în prezentul dosar la pedepse cu închisoarea au fost comise la datele de 04.05.2006, 23.05.2006,  30.05.2006 şi 6.06.2006, deci înainte de pronunţarea sentinţei penale 1101/18.06.2008, prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanţa, în considerarea disp. art. 8610 Cp, s-a anulat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului M. I. E. prin sentinţa penală nr. 1101/18.06.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 14.07.2008.

În continuare, s-au contopit pedepsele menţionate, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, cu pedepsele din prezenta cauză, indicate la pct. 1, 2 şi 3 (de 1 an şi 6 luni, 3 ani şi 6 luni şi respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare) şi a aplicat inculpatului M. I. G. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni (trei ani şi şase luni) închisoare.

4. Fapta inculpatului S. D. D. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi după o înţelegere prealabilă, împreună cu inculpatul minor G. L. şi numitul I. Ş. A., a acordat, prin simpla sa prezenţă, sprijin moral inculpatului M. I. E., pentru ca acesta să sustragă două telefoane mobile de la părţile vătămate N. E. I. şi D.A., în timp ce aceştia se aflau în Parcul Tineretului, după care împreună cu inculpatul M. I. E., a vândut bunurile sustrase şi a împărţit banii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt calificat, în formă continuată, prev. de art. 26 C.p., rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.

Atât la data de 4.05.2006, cât şi la data de 23.05.2006, formele agravate ale infracţiunii de furt constau în săvârşirea faptei prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal în următoarele împrejurări: de trei persoane împreună şi într-un loc care prin natura şi destinaţia lui este întotdeauna accesibil publicului, potrivit art. 152 lit. a C.p. (Parcul Tineretului).

În sarcina inculpatului S. D. D. s-a reţinut şi circumstanţa agravantă prev. de art.75 alin.1 lit.c Cod penal constă în săvârşirea infracţiunilor din data de 4.05.2006 şi 23.05.2006 de către un infractor major împreună cu doi infractori minori, respectiv inculpaţii I. E. şi G. L.. Instanţa mai reţine că inculpatul S. D. D. cunoştea că cei doi inculpaţi sunt minori, acest aspect fiind relevat de întregul ansamblu probator.

5. Fapta inculpatului S. D. D. care, după o înţelegere anterioară, la data de 30.05.2006, în jurul orelor 21:00, aflându-se în Parcul Tineretului împreună cu inculpatul minor M. I. E., a folosit violenţa pentru ca inculpatul M. I. E. să rămână în posesia telefonului mobil marca Motorola V3, pe care acesta l-a primit de la partea vătămată D. A., dar a refuzat să îl restituie, la comiterea faptei cei doi inculpaţi fiind ajutaţi de inculpatul G. L., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă agravată, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin 21 lit. a C.p.

Formele agravate ale infracţiunii de tâlhărie descrisă mai sus constau în săvârşirea faptei prev. de art. 211 alin. 1 Cod penal în următoarele împrejurări: de către trei persoane împreună, în timpul nopţii (ora 21:00), într-un loc public, care prin natură şi destinaţie este întotdeauna accesibil publicului, potrivit art. 152 lit. a C.p. (Parcul Tineretului).

6. Fapta inculpatului S. D. D., care după o înţelegere anterioară, la data de 6.06.2006, în jurul orelor 20:30, aflându-se în Parcul Tineretului împreună cu inculpatul G. L., a acordat, prin simpla sa prezenţă, sprijin moral inculpaţilor M. I. E. şi C. C. M., pentru ca aceştia să sustragă prin violenţă suma de 1.100 lei de la partea vătămată G. M., de faţă fiind şi inculpatul G. L., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tâlhărie în formă agravată, prev. de art. 26 C.p., rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin 21 lit. a C.p.

Formele agravate ale infracţiunii de tâlhărie constau în săvârşirea faptei prev. de art. 211 alin. 1 Cod penal în următoarele împrejurări: de către patru persoane împreună, în timpul nopţii (ora 21:00), într-un loc public, care prin natură şi destinaţie este întotdeauna accesibil publicului, potrivit art. 152 lit. a C.p. (Parcul Tineretului).

7. Fapta inculpatului S. D. D., care la data de 3.05.2006, în jurul orelor 21:30, aflându-se în parcul Palatului Copiilor, sector 4, împreună cu minorul G. L. şi cu alte trei persoane rămase neidentificate, prin violenţă, i-a sustras telefonul mobil marca Motorola V3X părţii vătămate T. A. A., totodată lovind-o şi pe persoana vătămată V. S. A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă calificată, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21 lit. a C.p., cu aplicarea art. 75 lit. c) C.p.

Formele agravate ale acestei infracţiuni de tâlhărie constau în săvârşirea faptei prev. de art. 211 alin. 1 Cod penal în următoarele împrejurări: de către patru persoane împreună, în timpul nopţii (ora 21:30), într-un loc care prin natură şi destinaţie este întotdeauna accesibil publicului, potrivit art. 152 lit. a C.p. (parcul Palatului Copiilor).

Vinovăţia inculpatului fiind dovedită, instanţa fondului a dispus condamnarea acestuia pentru fiecare din infracţiunile reţinute în sarcina sa, iar la individualizarea pedepselor ce s-au stabili s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal. În acest sens s-a ţinut seama de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social ridicat al infracţiunilor, relevat de acţiunile acestuia, respectiv comiterea de acte de complicitate la furt calificat, de autorat la tâlhărie şi de complicitate la tâlhărie, pe timp de noapte, în locuri publice şi împreună cu  persoane minore, precum  şi de persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale.

Alături de cele arătate mai sus, instanţa fondului a apreciat oportun a se reţine în sarcina acestui inculpat şi circumstanţele atenuante la care se referă, exemplificativ, art.74 Cod penal. În acest sens avem în vedere, pe lângă lipsa antecedentelor penale (care, fără a fi minimalizate, constituie până la urmă un aspect de normalitate), împrejurarea că inculpatul, potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti (fila 92-94, vol. I), are şanse de reintegrare în societate situate la un nivel peste mediu, un indiciu în acest sens fiind şi faptul că acesta are o calificare profesională (cofetar, conform certificatului de absolvire a Şcolii de Arte şi Meserii nr. 2 din Bucureşti-f.47 vol. II ) şi un loc de muncă (muncitor la SC E. C. T. 98 SRL-f. 49 vol. II). Ca atare, reţinând şi aplicarea art. 80 Cp (în speţă concursul dintre circumstanţele atenuante arătate şi circumstanţa agravantă dată de aplic. art. 75 lit. c Cp), instanţa se va orienta la pedepse sub minimul special, conform art. 76 Cp, cu executare în regim privativ de libertate, apte a răspunde scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal şi a-l determina pe inculpat să adopte pe viitor o atitudine de respect  faţă de valorile sociale, ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

Constatând că inculpatul S. D. D. a comis infracţiunile din cauză înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în baza art. 33 lit. a)-34 lit. b) Cp,  s-au contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare.

8. Fapta inculpatului minor G. L. care, după o înţelegere prealabilă, la data de 23.05.2006, a acordat, prin simpla sa prezenţă, sprijin moral inculpatului M. I. E.,  pentru ca acesta să sustragă telefonul mobil al părţii vătămate D.A., în timp ce aceasta se afla în zona Parcul Tineretului, de faţă fiind şi inculpatul S. D. D., cei trei inculpaţi împărţind în părţi egale banii rezultaţi din vânzarea bunului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 C.p., rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e C.p, cu aplicarea art. 99 alin. 3 C.p

Formele agravate ale infracţiunii de furt constau în săvârşirea faptei prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal în următoarele împrejurări: de către trei persoane împreună şi într-un loc care prin natura şi destinaţia lui este întotdeauna accesibil publicului, potrivit art. 152 lit. a C.p. (Parcul Tineretului).

La data comiterii faptei, inculpatul G. L. avea vârsta de 16 ani (împliniţi la 26.06.2005), fiind incidente dispoziţiile art. 99 alin. 3 C.p., potrivit cu care minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal.

La individualizarea pedepsei, instanţa fondului a avut în vedere, conform art. 72 alin. 1 Cod penal, că fapta de furt calificat din data de 23.05.2006 a fost comisă de către trei persoane împreună, într-un loc care prin natura şi destinaţia lui este întotdeauna accesibil publicului (Parcul Tineretului).

De asemenea, instanţa fondului a luat în considerare participaţia penală a inculpatului G. L., sub forma complicităţii morale, întrucât inculpatul a contribuit doar prin simpla sa prezenţă la comiterea infracţiunii de furt calificat de către inculpatul M. I. E..

Astfel, s-a mai reţinut în favoarea inculpatului, conform art. 74 Cp,  existenţa circumstanţelor atenuante constând în atitudinea cooperantă şi în general sinceră a acestuia, la care se adaugă şi lipsa antecedentelor penale, , urmând a reduce minimul special al pedepsei închisorii sub limita de un şi jumătate (rezultată din reducerea la jumătate a minimului special de 3 ani, în baza art. 109 alin. 1 C.p.), până la minimul general, conform art. 76 alin. 1 lit. d) C.p.

Punând în balanţă ansamblul acestor considerente, instanţa fondului a apreciat că o pedeapsă de 1 an închisoare, orientată spre minimul general prevăzut de lege, este aptă să răspundă scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, urmând a conduce la reeducarea inculpatului şi formarea de către inculpat a unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

9. Fapta inculpatului minor G. L. care, aflându-se în Parcul Tineretului la data de 30.05.2006, în jurul orelor 21:00, împreună cu inculpatul minor M. I. E. şi inculpatul S. D., după o înţelegere anterioară cu aceştia, le-a acordat sprijin moral, prin simpla sa prezenţă, pentru ca inculpatul M. I. E. să sustragă telefonul mobil al părţii vătămate D. A., prin folosirea violenţei de către inculpatul S. D. D., cei trei inculpaţi împărţind banii proveniţi din vânzarea bunului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tâlhărie în formă agravată, prev. de art. 26 C.p., rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin 21 lit. a C.p., cu aplicarea art. 99 alin. 3 C.p.

Formele agravate ale infracţiunii de tâlhărie constau în săvârşirea faptei prev. de art. 211 alin. 1 Cod penal în următoarele împrejurări: de către trei persoane împreună, în timpul nopţii (ora 21:00), într-un loc public, care prin natură şi destinaţie este întotdeauna accesibil publicului, potrivit art. 152 lit. a C.p. (Parcul Tineretului).

La data comiterii faptei, inculpatul G. L. M. avea vârsta de 16 ani (împliniţi la 26.06.2005), fiind incidente dispoziţiile art. 99 alin. 3 C.p., potrivit cu care minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal.

Pentru aceste motive, condamnarea inculpatului G. L., i-a fost aplicată acestuia o pedeapsă pentru comiterea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, la 30.05.2006, întrucât se apreciază, conform prevederilor art. 100 alin. 2 Cod penal, că o măsură educativă nu este suficientă pentru îndreptarea inculpatului, care a comis multiple fapte de acest gen şi a împlinit vârsta de 19 ani, la 26.06.2008.

Punând în balanţă ansamblul acestor considerente, instanţa fondului a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare, orientată sub minimul special prevăzut de lege, este aptă să răspundă scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, urmând a conduce la reeducarea inculpatului şi formarea de către inculpat a unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

Punând în balanţă ansamblul acestor considerente, instanţa fondului a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare, orientată sub minimul special prevăzut de lege, este aptă să răspundă scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, urmând a conduce la reeducarea inculpatului şi formarea de către inculpat a unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

10. Fapta inculpatului minor G. L., care la data de 6.06.2006, în jurul orelor 20:30, aflându-se în Parcul Tineretului împreună cu inculpatul S. D. D., după o înţelegere anterioară, i-a sprijinit moral, prin simpla sa prezenţă, pe inculpaţii M. I. E. şi C. C. M., să sustragă prin violenţă suma de 1.100 lei de la partea vătămată G. M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tâlhărie în formă agravată, prev. de art. 26 C.p., rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin 21 lit. a C.p., cu aplicarea art. 99 alin. 3 C.p.

Formele agravate ale infracţiunii de tâlhărie au fost descrise mai sus, la pct. 3.

La 6.06.2006, data comiterii faptei, inculpatul G. L. M. avea vârsta de 16 ani (împliniţi la 26.06.2005), fiind incidente dispoziţiile art. 99 alin. 3 C.p., potrivit cu care minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal.

Observând că inculpatul a comis infracţiunile din cauză înainte de a fi definitiv condamnat pentru vreuna din ele, s-au contopit pedepsele şi a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

Pentru reintegrarea în societate a inculpatului G. L. şi pentru a i se acorda o şansă în acest sens, executarea pedepsei principale şi a celei accesorii s-au suspendat sub supraveghere, în baza art. 861  alin. 1 C.p., cu referire la art. 71 alin. ultim C.p., pe un termen de încercare  de 5 (cinci) ani, stabilit potrivit art. 862 C.pen. 

11. Fapta inculpatului minor C. C. M. care, după o înţelegere prealabilă, la data de 6.06.2006, în jurul orelor 20:30, a sustras prin violenţă suma de 1.100.000 ROL de la partea vătămată G. M. împreună cu inculpatul M. I. E., fiind ajutat moral de inculpatul S. D. D. şi G. L., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă agravată, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin 21 lit. a C.p., cu aplicarea art. 99 alin. 2 C.p.

La 6.06.2006, data comiterii faptei, inculpatul C. C. M. avea vârsta de 15 ani (împliniţi la 20.06.2005), fiind incidente dispoziţiile art. 99 alin. 2 C.p., potrivit cu care minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal, numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ. Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în faza de urmărire penală (fil.202-203), inculpatul C. C. M. a avut discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Pentru aceste motive, în baza art. 211 alin. 1, 2 lit. b), c) şi alin. 21 lit. a) Cp cu aplic. art. 99 alin. 2 Cp, a fost condamnat inculpatul C. C. M. pentru fapta comisă la 6.06.2006, urmând a-i aplica acestuia o pedeapsă pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie în formă agravată, comisă în stare de minorat,  întrucât se apreciază, conform prevederilor art. 100 alin. 2 C.p., că o măsură educativă nu este suficientă pentru îndreptarea inculpatului, care a împlinit vârsta de 18 ani, la 20.06.2008.

La individualizarea pedepsei, instanţa fondului a avut în vedere, conform art. 72 alin. 1 Cod penal, că fapta de tâlhărie din data de 06.06.2006, reţinută în actul de sesizare al instanţei, a fost comisă de către patru persoane împreună, în timpul nopţii (ora 20:30) şi într-un loc care prin natura şi destinaţia lui este întotdeauna accesibil publicului (Parcul Tineretului).

În dozarea pedepsei, instanţa fondului a ţinut seama de starea de minorat a inculpatului C. C. M. la data comiterii faptei, care determină, potrivit art. 109 alin. 1 C.p., reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă, precum şi de persoana inculpatului, care, potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti (fila 143, vol. I), are perspective de reintegrare în societate situate la un nivel scăzut.

Punând în balanţă ansamblul acestor considerente, instanţa fondului a apreciat că o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, orientată în minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea de tâlhărie în formă agravată comisă în stare de minorat, este aptă să răspundă scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, urmând a conduce la reeducarea inculpatului C. C. M. şi formarea de către inculpat a unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

Instanţa fondului a constatat că prin sentinţa penală nr. 717/15.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 16.05.2008, s-a reţinut că în noaptea de 9/10.03.2006, în jurul orei 3:00, inculpaţii C. C. M. şi R. B., au sustras mai multe bunuri din magazinul alimentar situat în Bucureşti, sector 5, Str. Baciului nr. 4, bl. 9, după ce, în prealabil, au pătruns prin efracţii succesive în incinta acestuia. Prin aceeaşi sentinţă penală, inculpatul C. C. M. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, în stare de minorat, prev. art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g, i C.pen., cu aplicarea art. 99 C.pen.

 Întrucât fapta pentru care inculpatul M. I. E. a fost condamnat în prezentul dosar la o pedeapsă cu închisoarea a fost comisă la data de 6.06.2006, deci înainte de pronunţarea sentinţei penale 717/15.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, instanţa va anula, în baza art. 85 alin. 1 C.p., beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului M. I. E. prin sentinţa penală nr. 717/15.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 16.05.2008.

De asemenea, s-a mai constatat că prin sentinţa penală nr. 530/27.03.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1054/04.09.2008 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a Penală, s-a reţinut că la data de 23.11.2007, în jurul orelor 13:00), în timp ce se aflau în spatele cinematografului Flamura, inculpaţii C. C. M. şi V. M. D. au deposedat prin violenţă pe părţile vătămate F. B. I. şi D. D. D. de un telefon mobil marca Nokia 3310 şi un lănţişor de aur cu medalion, valoarea totală a prejudiciului fiind de aproximativ 750 lei.

Prin aceeaşi sentinţă penală, inculpatul C. C. M. a fost condamnat pentru comiterea faptei de tâlhărie în formă agravată, prev. art. 211 alin. 2 lit. c, alin. 21 lit. a.) C.p., cu aplicarea art. 75 lit. c C.p., la o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Instanţa fondului a reţinut că fapta din 6.06.2006, pentru care inculpatul C. C. M. a fost condamnat în prezenta hotărâre, a fost comisă în concurs real cu fapta din 23.11.2007, pentru care inculpatul a fost condamnat prin  sentinţa penală nr. 530/27.03.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1054/04.09.2008 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a Penală, considerente pentru care a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 530/27.03.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1054/04.09.2008 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a Penală.

Instanţa fondului a mai constatat că prin sentinţa penală nr. 771/24.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 19.05.2008, s-a reţinut în sarcina inculpatului C. C. M. că la data de 10.08.2006, orele 22:00, a sustras spre folosinţă autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare B-20-LYC, pe care l-a condus pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere. Prin aceeaşi hotărâre judecătorească, inculpatul a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunilor de furt calificat, prev. art.  208 alin. 1 şi alin. 4, art. 209 alin. 1 lit. e, g, i C.p., şi conducere fără permis auto, prevăzută de art. 86 alin. 1 OUG 195/2002.

Instanţa fondului a mai constatat că fapta din 6.06.2006, pentru care inculpatul C. C. M. a fost condamnat în prezenta hotărâre, a fost comisă în concurs real cu fapta din 10.08.2006, pentru care inculpatul a fost condamnat prin  sentinţa penală nr. 771/24.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 19.05.2008, motiv pentru care va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 771/24.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 19.05.2008.

Instanţa fondului a mai reţinut că fapta din 6.06.2006, pentru care inculpatul C. C. M. a fost condamnat în prezenta hotărâre, a fost comisă în concurs real cu:

– fapta din 10.08.2006, pentru care inculpatul a fost condamnat prin  sentinţa penală nr. 771/24.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti,

– fapta din 23.11.2007, pentru care inculpatul a fost condamnat prin  sentinţa penală nr. 530/27.03.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti,

– fapta din 9/10.03.2006, pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 717/15.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti,

Pentru aceste considerente, în baza art. 36 alin. 2 C.p., rap. la art. 33 lit. a) – 34 lit. b) C.p., s-au contopit pedepsele aplicate prin sentinţele de mai sus, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, cu pedeapsa din prezenta cauză (3 ani şi 6 luni închisoare) şi cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 717/15.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 16.05.2008, pentru infracţiunea prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a), g), i) Cp cu aplic. art. 99 şi urm. Cp (faptă comisă la 09/10.03.2006) şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare. Pentru a sancţiona bogata activitate infracţională a inculpatului şi pentru a nu-i crea acestuia impresia de impunitate pentru infracţiunile ale căror pedepse sunt supuse contopirii, instanţa va aplica la pedeapsa rezultantă un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul C. C. M. având de executat o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, faţă de declaraţiile date în faza cercetării judecătoreşti, în lumina principiului disponibilităţii ce guvernează acţiunea civilă în procesul penal,  instanţa fondului a luat act că părţile civile N. E. I. şi D. A. au renunţat la pretenţiile civile formulate împotriva inculpaţilor S. D. D., M. I. E., G. L. şi a părţilor responsabile civilmente M. G., C. N. şi G. F. (faptele din 04.05.2006 şi 30.05.2006).

Totodată, s-a luat act că părţile vătămate D.A. şi G. M. nu s-au constituit părţi civile împotriva inculpaţilor S. D. D., M. I. E., G. L. şi a părţilor responsabile civilmente M. G., C. N., G. F. şi C. Luminiţa (faptele din 23.05.2006 şi 06.06.2006).

De asemenea, s-a luat act că partea vătămată T. A. A. nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului S. D. D. (fapta din 03.05.2006).

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii C. C. M., S. D. D. şi  M. I. E. criticând soluţia pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Astfel, inculpaţii C. C. M. şi M. I. E. critică sentinţa pentru netemeinicie solicitând reducerea pedepselor prin prisma circumstanţelor personale care îi caracterizează şi eventual aplicarea unor pedepse neprivative de libertate.

 Apelantul inculpat S. D. D. solicită achitarea sa întrucât fapta din 03.05.2006, nu este săvârşită de el.

Totodată, pentru solicită schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de furt calificat sau tâlhărie în infracţiunile de abuz de încredere.

De asemenea solicită a se avea în vedere circumstanţele personale favorabile aşa încât pedeapsa să fie coborâtă sub minim şi să se execute în regim neprivativ de libertate.

Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât şi din oficiu conform art.371 al.2 Cod pr.pen., Tribunalul constată nefondate apelurile inculpaţilor, pentru următoarele considerente:

Astfel, prin rechizitoriul nr. 7350/P/2006 din 19.02.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorul 4 Bucureşti s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor: M. I. E., pentru comiterea, în minorat, a unei infracţiuni de furt calificat, în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 99 alin. 2 Cod penal şi a două infracţiuni de tâlhărie în formă agravată, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal, toate în concurs real, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; S. D. D., pentru comiterea, în concurs real, a unei infracţiuni de complicitate la furt calificat în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, unei infracţiuni de tâlhărie în formă agravată, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin 21 lit. a Cod penal şi unei infracţiuni de complicitate la tâlhărie în formă agravată, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin 21 lit. a Cod penal toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; G. L., pentru comiterea, în minorat, a unei infracţiuni de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal şi două infracţiuni de complicitate la tâlhărie în formă agravată, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin 21 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal, toate în concurs real, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; C. C. M., zis B, pentru comiterea, în minorat, a unei infracţiuni de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c, alin.  21 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal.

1. Inculpatul M. I. E., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi după o înţelegere prealabilă, la datele de 4.05.2006 şi 23.05.2006, fiind ajutat de către inculpatul S. D. D., G. L. şi numitul I. Ş. A, a sustras două telefoane mobile de la părţile vătămate N. E. I. şi D.A..

2. Inculpatul M. I. E., după o înţelegere prealabilă, la data de 30.05.2006, în jurul orelor 21:00, aflându-se în Parcul Tineretului împreună cu inculpatul S. D. D., a sustras telefonul mobil al părţii vătămate D. A., folosind violenţa pentru a rămâne în posesia bunului, fiind ajutaţi şi de inculpatul G. L..

3. Inculpatul M. I. E., după o înţelegere prealabilă, la data de 6.06.2006, în jurul orelor 20:30, împreună cu inculpatul C. C. M., a sustras prin violenţă suma de 1.100 lei de la partea vătămată G. M., fiind ajutaţi de inculpaţii S. D. D. şi G. L..

4. Inculpatul S. D. D., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi după o înţelegere prealabilă, împreună cu inculpatul minor G. L. şi numitul I. Ş. A., la datele de 4.05.2006 şi 23.05.2006, l-au ajutat pe inculpatul M. I. E. să sustragă două telefoane mobile de la părţile vătămate E. I. şi D.A., în timp ce aceştia se aflau în Parcul Tineretului, după care împreună cu inculpatul M. I. E., a vândut bunurile sustrase şi a împărţit banii.

5. Inculpatul S. D. D., după o înţelegere anterioară, la data de 30.05.2006, în jurul orelor 21:00, aflându-se în Parcul Tineretului împreună cu inculpatul minor M. I. E., a sustras telefonul mobil al părţii vătămate D. A., folosind violenţa pentru a rămâne în posesia bunului, fiind ajutaţi şi de inculpatul G. L..

6. Inculpatul S. D. D., după o înţelegere anterioară, la data de 6.06.2006, în jurul orelor 20:30, aflându-se în Parcul Tineretului împreună cu inculpatul G. L., i-a ajutat pe inculpaţii M. I. E. şi C. C. M., să sustragă prin violenţă suma de 1.100 lei de la partea vătămată G. M., fiind ajutaţi şi de inculpatul G. L..

7. Inculpatul G. L.,  după o înţelegere prealabilă, împreună cu inculpatul S. D. D., la data de 23.05.2006, l-au ajutat pe inculpatul M. I. E. să sustragă telefonul mobil al părţii vătămate D.A., în timp ce acesta se afla în Parcul Tineretului, după care împreună cu inculpatul M. I. E., a vândut bunurile sustrase şi au împărţit banii.

8. Inculpatul G. L.,  după o înţelegere anterioară, la data de 30.05.2006, în jurul orelor 21:00, aflându-se în Parcul Tineretului împreună cu inculpatul minor M. I. E. şi inculpatul S. D., i-a ajutat pe aceştia să sustragă prin violenţă telefonul mobil al părţii vătămate D. A., după care a împărţit banii proveniţi din vânzarea bunului cu ceilalţi doi inculpaţi.

9. Inculpatul G. L., după o înţelegere anterioară, la data de 6.06.2006, în jurul orelor 20:30, aflându-se în Parcul Tineretului împreună cu inculpatul S. D. D., i-a ajutat pe inculpaţii M. I. E. şi C. C. M., să sustragă prin violenţă suma de 1.100 lei de la partea vătămată G. M., fiind ajutaţi şi de inculpatul G. L..

10. Inculpatul C. C. M., după o înţelegere anterioară, la data de 6.06.2006, în jurul orelor 20:30, aflându-se în Parcul Tineretului împreună cu inculpatul M. I. E., a sustras prin violenţă suma de 1.100 lei de la partea vătămată G. M., fiind ajutaţi şi de inculpatul G. L. şi inculpatul S. D. D..

La reţinerea acestei situaţii de fapt instanţa fondului a avut în vedere următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţilor vătămate N. E. I., D.A., D. A. şi G. M., declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor T. A.M. R., O. M., D. M. C., F. G., procese verbale de recunoaştere din grup şi de pe planşele foto de către părţile vătămate şi martori, proces verbal de prindere în flagrant şi de percheziţie corporală şi planşa foto, rapoarte de expertiză medico-legale psihiatrice pentru inculpaţii M. I. E. şi C. C. M..

Reevaluând întreg materialul probator existent în cauză, Tribunalul va constata că situaţia de fapt a fost corect stabilită iar soluţia pronunţată, în sensul unor condamnări are la bază tocmai situaţia de fapt redată mai sus.

Modul de săvârşire a infracţiunilor a fost stabilit pe baza probelor administrate în mod corect şi complet de instanţa de fond, nefiind de altfel contestată participarea şi vinovăţia inculpaţilor, de către aceştia decât nuanţat cu rezerva faptei din 03.05.2006, pe care inculpatul S. o neagă şi care va face obiectul unei analize separate.

Pentru o facilă analiză, dat fiind numărul mare de acte materiale reţinute şi criticile formulate vom analiza particularităţile fiecărui apel separat.

Astfel, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C. C. M. se va constata că acesta a fost trimis în judecată şi condamnat pentru o infracţiune de tâlhărie săvârşită în data de 06.06.2006.

Cu privire la această faptă s-a constatat de către prima instanţă că probele administrate în cauză conduc la soluţia de condamnare dispusă.

Atitudinea inculpatului a fost una sincer, de recunoaştere spre deosebire de cea a coinculpaţilor M. I. E., S. D. D. şi G. L. care iniţial au recunoscut comiterea faptei însă l-au exclus pe G. L. din cercul de suspecţi, ulterior revenind asupra declaraţiilor în sensul recunoaşterii faptei.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată acestui inculpat se va constata că instanţa de fond a motivat pe larg criteriile de individualizare, aşa cum au fost ele exploatate juridic şi care coroborate au condus la aplicarea unei pedepse într-un cuantum de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Criticile invocate faţă de cuantumul acestei pedepse în sensul reducerii ei nu pot fi primite întrucât aspectele ce ţin de recunoaşterea faptei, de starea de minoritate, de posibilităţile de reintegrare socială au fost evaluate în primul grad de jurisdicţie.

Reţinerea unor circumstanţe atenuante, în cauză, nu se impune pe de o parte, pentru că atitudinea sinceră a inculpatului este o situaţie de normalitate, iar pe de altă parte, se va avea în vedere că acest inculpat a suferit şi alte condamnări pe care prima instanţă le-a avut în vedere, repunând pedepsele în individualitatea lor şi stabilind, în urma realizării concursului de infracţiuni pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, în sarcina inculpatului.

De asemenea, apreciem că sporul de 6 luni, aplicat acestui inculpat este justificat tot de antecedentele inculpatului constând în alte trei condamnări anterioare pentru infracţiuni de furt calificat ori de tâlhărie, ceea ce denotă perseverenţa infracţională a acestuia şi lipsa reală a posibilităţilor de reintegrare socio-comportamentală.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei Tribunalul va aprecia că în mod corect prima instanţă faţă de argumentele arătate mai sus a stabilit ca aceasta să se execute în mediu privativ de libertate.

În raport de toate aceste argumente, tribunalul va aprecia criticile formulate de apelantul-inculpat C. C. M. ca fiind nefondate.

Cu privire la apelantul inculpat M. I., se constată că acesta a fost condamnat pentru o infracţiune de furt calificat, în formă continuată (faptele comise la 04.05.2006 şi 23.05.2006), precum şi a două infracţiuni de tâlhărie, comise în datele de 30.05.2006 şi 06.06.2006.

În mod corect, prima instanţă a administrat judicios şi complet mijloacele de probă ce susţin din punct de vedere probator acuzaţiile ce se aduc inculpatului.

Fără a relua analiza acestor probe pe care o împărtăşim, apreciem că ele susţin vinovăţia inculpatului pliată pe situaţia de fapt reţinută.

De altfel, cu privire la infracţiunea de furt calificat inculpatul M. I. recunoaşte săvârşirea primului act material acela din 04.05.2006, iar cu privire la cel din 23.05.2006 are o atitudine oscilantă, iniţial recunoscând însă la prezentarea de material revenind asupra declaraţiilor, pentru ca ulterior să aibă loc o nouă schimbare a poziţiei sale procesuale.

Cu privire la cele două infracţiuni de tâlhărie, în esenţă inculpatul le recunoaşte nuanţând însă declaraţiile, funcţie de participarea altor inculpaţi sau la fapte.

De altfel, critica formulată de acest inculpat se referă numai la cuantumul pedepselor aplicate şi a modalităţii de executare determinate de sinceritatea sa,existenţa unor serioase tare psihice şi a stării de minorat.

Cu privire la aceste aspecte instanţa de control judiciar va constata că la aplicarea pedepselor judecătorul fondului a făcut o amplă analiză a criteriilor de individualizare a pedepsei aşa cum sunt ele reglementate în dispoziţiile art.72 Cod penal, ţinând cont de existenţa stării de minoritate şi chiar şi de circumstanţele favorabile invocate.

Faptul că inculpatul a recunoscut faptele nu presupune atragerea unor circumstanţe favorabile în sarcina sa, această atitudine fiind una de normalitate.

Cu privire la existenţa unor afecţiuni psihice, fără a le nega ele trebuie privite în contextul în care raportul de expertiză psihiatrică întocmit în cauză stabileşte că inculpatul a avut discernământ la momentele săvârşirii infracţiunilor.

Nu în ultimă instanţă trebuie arătat că pedepsele aplicate sunt situate exact la minimul special de pedeapsă prevăzut de lege în condiţiile în care inculpatul mai are în antecedenţă o condamnare pentru alte două infracţiuni de tâlhărie, condamnare la care instanţa de fond de la acel moment a aplicat o suspendare sub supraveghere creând astfel posibilitatea de reintegrare în societate.

Se va avea în vedere, de asemenea, că urmare a anulării beneficiului suspendării, a repunerii pedepselor în individualitatea lor şi a realizării procedeului de contopire sa dat acestui inculpat spre executare pedeapsa cea mai grea, fără a i se mai aplica un spor.

Concluzionând, pentru toate argumentele învederate apreciem că nu se impune o nouă redozare a pedepsei cu consecinţa coborârii pedepselor sub minimul special şi nici o schimbare a regimului de executare a pedepselor, sens în care criticile formulate de acest inculpat sunt nefondate.

În fine, cu privire la apelul inculpatului S. D. D., Tribunalul va constata că acesta a fost condamnat pentru o infracţiune de complicitate la furt calificat, în formă continuată, pentru actele materiale comise la 04.05.2006 şi 23.05.2006, două infracţiuni de tâlhărie, comise la 30.05.2006, respectiv 03.05.2006 şi o complicitate la tâlhărie, comisă la 06.06.2006.

Cu privire la faptele reţinute în sarcina sa Tribunalul va constata că judecătorul fondului le-a prezentat detaliat, analizând toate mijloacele de probă ce au stat la baza susţinerii suportului faptic din a căror coroborare a rezultat stabilirea vinovăţiei inculpatului.

De remarcat, că inculpatul nu contestă participarea sa la fapte cu excepţia unei infracţiuni de tâlhărie săvârşită la data de 03.05.2006 şi pentru care solicită achitarea.

Cu privire la această faptă, se reţine că a fost săvârşită în Parcul Palatului Copiilor, în jurul orelor 21.30, împreună cu inculpatul G. L. şi alte trei persoane rămase neidentificate.

Din perspectiva mijloacelor de probă ce susţin actul de inculpare şi, corelativ, soluţia de condamnare se evidenţiază declaraţiile părţii vătămate T. A. A. care declară în cursul urmăririi penale că inculpatul este autorul faptei, menţinându-şi aceeaşi poziţie şi cu ocazia recunoaşterii din grup efectuate la secţia de poliţie, în prezenţa a doi martori asistenţi.

De asemenea, în acelaşi sens, este şi declaraţia martorei V. S. (persoană ce o însoţea pe partea vătămată, căreia nu i s-a sustras nici un bun şi nu a formulat plângere), care de asemenea îl recunoaşte pe inculpat, declară că este autorul, poziţie pe care şi-o menţine şi cu ocazia recunoaşterii de pe planşe foto.

În evaluarea acestor declaraţii semnificativ este şi faptul că atât partea vătămată cât şi martora, nu numai că-l indică pe inculpat ca şi autor al infracţiunii dar toate elementele de specificitate ce ţin de locul săvârşirii faptei, de momentul la care fapta s-a săvârşit se coroborează între ele.

Este adevărat că în faza cercetării judecătoreşti martora V. S. dă o declaraţie ce poate fi interpretabilă, în sensul că precizează că nu-şi mai aduce aminte exact despre faptă sau dacă persoana indicată la urmărirea penală este autorul faptei. Această schimbare procesuală în mod corect a fost înlăturată de instanţa de fond întrucât martora nu a prezentat o motivaţie a acestei schimbări de natură a o face credibilă semnificativ fiind şi momentul la care are loc audierea în faţa judecătorului, mult mai îndepărtat decât cel al urmăririi penale, foarte apropiat de momentul săvârşirii faptei.

În apel, a fost audiat martorul M. C. care declară că este prieten de familie cu părinţii acestui inculpat şi că la data de 03.05.2006, în intervalul 10.00 – 23.00, s-a aflat împreună cu tatăl lui S. şi cu acesta în spatele blocului lucrând la maşină, iar inculpatul nu a lipsit decât de două ori în timpul zilei, câteva minute, mergând să cumpere ţigări.

Cu privire la această declaraţie, Tribunalul urmează a o aprecia sub rezervă din punct de vedere al sincerităţii pentru mai mult considerente.

Primul aspect îl constituie momentul la care se face audierea, respectiv anul 2010, moment la  care martorul îşi aminteşte cu precizie că în data de 03.05.2006, într-un anume interval orar, inculpatul s-a aflat în prezenţa sa; aceste aspecte sunt puţin credibile în contextul celor arătate şi pot fi explicate prin prisma relaţiei de prietenie pe care martorul o are cu părinţii inculpatului. Nu în ultimă instanţă se reţine că martorul arată totuşi că inculpatul a lipsit în două rânduri pentru câteva minute, fiind posibil ca tocmai în acele intervale de timp să se fi săvârşit infracţiunea.

Oricum, din punct de vedere probator de poziţia acestui martor nu poate contracara declaraţiile părţii vătămate şi ale martorei directe aşa cum au fost ele analizate.

Ca un argument de nuanţă, cu valoare de indiciu se reţin şi concluziile textului poligraf efectuat în cauză care arată că inculpatul a avut un comportament simulat.

Coroborând toate aceste elemente de analiză Tribunalul va aprecia că nu se poate susţine o soluţie de achitare a inculpatului, pe motivul că nu a săvârşit fapta aşa încât această critică nu este fondată.

De altfel, în cursul cercetării judecătoreşti a apelului s-a urmărit solicitarea unei achitări pe lipsa responsabilităţii inculpatului însă, în raport de expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cauză (fila 236 dosar apel), care consfinţeşte prezenţa discernământului acestuia, nu a mai fost susţinută această critică.

Referitor la solicitarea schimbării încadrării juridice a faptelor inculpatului S. D. D. din infracţiunile de furt calificat ori tâlhărie în infracţiunea de abuz de încredere, Tribunalul urmează a o aprecia ca neîntemeiată pentru următoarele considerente.

Specific infracţiunii de furt calificat este acţiunea de deposedare a unui bun al părţii vătămate, fără consimţământul acestuia în scopul însuşirii pe nedrept iar infracţiunii de tâlhărie aceleaşi acţiuni de furt săvârşite prin violenţă.

În speţa dedusă judecăţii se va observa că în toate actele materiale comise de inculpat, acţiunea de luare a telefoanelor mobile, prin violenţă (în cazul infracţiunilor de tâlhărie), ori fără violenţă (în cazul infracţiunilor de furt calificat), s-a făcut într-un mod ilicit, în scopul apropierii de către inculpaţi.

Faptul că părţile vătămate au remis iniţial telefoanele mobile sub diferite pretexte inculpatului şi că acesta le-a însuşit fără violenţă sau aplicând lovituri părţilor vătămate nu poate fi compatibil cu elementul material al infracţiunii de abuz de încredere.

Distincţia esenţială porneşte de la modul în care subiectul activ al infracţiunii trebuie să deţină bunul în cazul infracţiunii de abuz de încredere respectiv „cu orice titlu”. În cazul de faţă telefoanele mobile nu au fost reţinute cu orice titlu de inculpaţi ci pur şi simplu au fost luate în scopul însuşirii lor distinct pentru infracţiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată, respectiv folosindu-se violenţa ori nu.

Cu privire la critica referitoare la redozarea pedepselor aplicate inculpatului, Tribunalul va aprecia că prima instanţă a dat eficienţă criteriilor de generale de individualizare a pedepselor prev. de art.72 Cod penal, reţinând în sarcina inculpatului atât circumstanţa agravantă prev. de art.75 lit.c Cod penal, caracterizată de săvârşirea infracţiunii de către un major împreună cu un minor (nefiind acceptată ideea că inculpatul nu cunoştea despre starea de minoritate a coinculpaţilor M. I. E., C. C., în condiţiile în care erau prieteni), cât şi circumstanţe atenuante judiciare, cu efectul corelativ al coborârii pedepselor sub minimul special de pedeapsă.

Faţă de cele patru infracţiuni comise din care una în formă continuată, de gravitatea acestora şi de toate argumentele arătate anterior, Tribunalul apreciază că nu se impune o nouă individualizare judiciară a pedepsei.

Totodată, având în vedere cuantumul pedepsei aplicate se constată că singura modalitate de executare a pedepsei este aceea în regim privativ de libertate.

Verificând din oficiu aspectele ce ţin de deducerile de pedeapsă, confiscările speciale ce au operat, latura civilă a cauzei (în care o parte din părţile civile au renunţat la pretenţiile formulate, altele nu s-au constituit părţi civile), nu se identifică alte elemente de reformare a hotărârii penale apelate.

Drept urmare, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.pen., Tribunalul va respinge apelurile inculpaţilor ca nefondate, constatând că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.

Va constata că inculpaţii C. C. M. şi S. D. D. sunt  arestaţi în alte cauze.

În baza art.192 alin.2 Cod proc. pen., va obliga apelanţii-inculpaţi S. D. D. şi M. I. E. la plata a câte 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, iar pe apelantul-inculpat C. C. M. la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul pentru avocat oficiu desemnat, în cuantum de 300 lei se va avansa din fondurile  Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu intimatului-inculpat G. L., se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu intimatului-inculpat G. L., se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

DISPOZITIV:

Respinge ca nefondat apelurile declarate de inculpaţii C. C. M., S. D. D. şi  M. I. E. împotriva sentinţei penale nr.2283/19.12.2008  pronunţată de Judecătoria Sector 4 Bucureşti, în dosarul penal nr. 2041/4/2007.

Constată că inculpaţii C. C. M. şi S. D. D. sunt  arestaţi în alte cauze.

În baza art.192 alin.2 Cod proc. pen., obligă apelanţii-inculpaţi S. D. D. şi M. I. E. la plata a câte 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, iar pe apelantul-inculpat C. C. M. la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul pentru avocat oficiu desemnat, în cuantum de 300 lei se va avansa din fondurile  Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 16.03.2010.