Funcţionar public în cadrul Primăriei şi Consiliului Local. Spor de loialitate şi fidelitate stabilit prin acordul colectiv de muncă . Inadmisibilitate.
Acordurile încheiate anual în baza prevederilor art.72 din Legea nr.188/1999- republicată şi completată – între autorităţile publice şi sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici nu pot cuprinde clauze referitoare la stabilirea şi acordarea sporurilor de loialitate şi fidelitate neavând această competenţă legală.
Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 1331/CA/17 decembrie 2008
Prin sentinţa civilă nr.403/CA/25 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu- Secţia Comercială şi Contencios Administrativ în dosarul nr. 1593/85/2008 a fost respinsă acţiunea formulată şi precizată de sindicatul salariaţilor din cadrul Primăriei Mediaş în contradictoriu cu primarul Municipiului Mediaş, Direcţia Fiscală Locală, Direcţia Asistenţă Socială, Direcţia Poliţia Comunitară şi Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor – pentru obligarea la plata sporului de loialitate şi fidelitate stabilit prin actul adiţional la Acordul colectiv de muncă.
În considerentele acestei sentinţe prima instanţă a reţinut că cererea reclamantului nu este întemeiată întrucât sporurile de loialitate şi fidelitate acordate funcţionarilor publici din cadrul autorităţilor şi instituţiilor pârâte prin actul adiţional nr. 3/01.08.2007 la Acordul colectiv de muncă – excede cadrului legal – funcţionarii publici având statul legal şi nu contractual.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei sentinţe – solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentinţa primei instanţe este nelegală şi netemeinică întrucât măsurile cuprinse în Acordul colectiv de muncă nu vizează drepturile salariale ale funcţionarilor publici drepturi a căror reglementare se face prin actele normative menţionate în considerentele sentinţei, ci drepturi de natură specială reglementate de art.61 actual 72 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici prevedere legală în baza căreia părţile au negociat şi încheiat Acordul colectiv de muncă înregistrat sub nr.168/2005 la D.M.P.D. Sibiu acord prelungit şi modificat prin acte adiţionale succesive ultimul fiind cel înregistrat sub nr.3159/21.08.2007 act prin care au fost redefinite măsurile luate iniţial la articolul 41 din Acordul colectiv de muncă stabilind noi criterii de acordare a drepturilor speciale reprezentând sporul de fidelitate şi loialitate în cote procentuale sporuri care vizează direct îmbunătăţirea condiţiilor la locul de muncă şi menţinerea stabilităţii în instituţie astfel că se încadrează în prevederile legale menţionate şi nu pot fi confundate cu salariile care urmează un regim juridic cu totul diferit şi sunt finanţate din Titlu 20 al Bugetului local – cheltuieli materiale şi servicii.
În drept sau invocat prevederile art.304 pct.8 şi 9 din Codul de procedură civilă.
Instanţa de recurs prin decizia nr.1331/CA/17.12.2008 a respins ca nefondat recursul reclamantului pentru următoarele considerente.
În data de 01.08.2007 primarul municipiului Mediaş a încheiat cu Biroul executiv al Sindicatului salariaţilor din Primăria Mediaş – Actul adiţional nr.3 la Acordul contract colectiv de muncă prin care sa convent modificarea art. 41 alin.2 lit. b în sensul acordării sporului de loialitate în cuantum de 3% din salariul de bază a angajaţilor şi sporul de fidelitate în procent de 5-25% tot din salariul de bază în raport cu vechimea în muncă.
Întrucât pârâţii nu au pus în aplicare acest acord consemnat în actul adiţional reclamantul solicită obligarea pârâţilor prin hotărâre judecătorească să îndeplinească obligaţia asumată conform prevederilor art. 969 Cod civil şi art. 61 în prezent art. 72 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Potrivit dispoziţiilor art.969 Cod civil convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante iar potrivit dispoziţiilor art. 72 din Legea nr. 188/1999 – republicată şi completată – autorităţile publice pot să încheie anual în condiţiile legii acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici, acorduri care să cuprindă numai măsuri referitoare al : constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă, sănătate şi securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfecţionarea profesională şi alte măsuri decât cele prevăzute de lege referitoare la protecţia celor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale.
Din prevederile art.72 ale Legii nr.188/1999- republicată şi completată – nu rezultă dreptul de a negocia şi cuprinde în contractul colectiv de muncă sau acte adiţionale la acest contract clauze cu privire la acordarea de către autoritatea angajatoare a sporului de loialitate şi fidelitate.
Atât legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici cât şi Ordonanţele Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007 şi nr. 9/30 ianuarie 2008- privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi altor drepturi ale funcţionarilor publici nu prevăd acordarea în favoarea funcţionarilor publici a sporului de loialitate şi de fidelitate.
Prin urmare cuprinderea în actul adiţional nr. 3 /2007 la Contractul colectiv de muncă a sporurilor de loialitate şi fidelitate nu este legală nefiind prevăzut de lege acest spor şi totodată pârâţii neavând nici competenţa legală să negocieze şi să includă aceste drepturi în acte adiţionale la contractul colectiv de muncă conform art.72 din Legea nr.188/1999.
Aşa fiind, întrucât convenţia consemnată în actul adiţional nr.3/01.08.2007 nu este legală, nu are nici putere între părţile contractante conform prevederilor art.969 Cod civil astfel că refuzul pârâţilor de a plăti sporul de loialitate şi fidelitate este întemeiat şi ca urmare în mod corect prima instanţă a respins acţiunea.
În consecinţă, nefiind îndeplinit nici unul din motivele de recurs invocate Curtea de Apel în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul reclamantului.
