Sucursala. Calitate procesuală activă. Condiţii.
Constată că, prin sentinţa civilă nr.1422/C/1.07.2008 Tribunalul Braşov – secţia comercială şi contencios administrativ a admis excepţia lipsei calităţii procesuale de folosinţă şi a respins acţiunea formulată de reclamanta I-M Gmbh în contradictoriu cu pârâta S.C. „H” S.A. Braşov.
În motivarea hotărârii se arată că reclamanta a fuzionat cu societatea O.W.H. la 23.05.2005 devenind sucursala acesteia, astfel încât şi-a pierdut personalitatea juridică şi implicit capacitatea procesuală. Cererea de însuşire a acţiunii formulată de societatea absorbantă nu a fost primită, instituţia schimbării reclamantului nefiind prevăzută în dreptul procesual civil românesc.
Împotriva hotărârii a declarat apel reclamanta I–M invocând greşita aplicare a probelor, respectiv a precizării de acţiune formulate în temeiul art.132 alin.2 Cod procedură civilă prin care se arată titularul acţiunii şi a declaraţiei formulate de societatea mamă prin care împuterniceşte sucursala să realizeze toate acţiunile necesare în vederea recuperării datoriei de 109.302 Euro de la debitoarea S.C. H S.A. Braşov.
Analizând hotărârea apelată în raport cu motivele de apel şi actele dosarului, în baza art.296 Cod procedură civilă se constată următoarele :
Potrivit cererii de chemare în judecată înregistrată la 23.03.2007, titularul acţiunii formulate este reclamanta I-M Gmbh, societate ce a iniţiat acţiunea în nume propriu, fără a menţiona că reprezintă interesele societăţii de care aparţine. Abia după invocarea excepţiei lipsei capacităţii procesuale active de către pârâtă, reclamanta a depus precizare de acţiune cu privire la titularul acţiunii, precum şi declaraţia societăţii absorbante care mandatează sucursala pentru promovarea acţiunii.
Conform art.41 alin.1 Cod procedură civilă capacitatea procesuală de folosinţă este acea parte a capacităţii procesuale care constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual. Prevederile art.41 alin.2 Cod procedură civilă stabilesc o excepţie de strictă interpretare şi aplicare, în sensul că asociaţiile sau societăţile fără personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte dacă au organe proprii de conducere. Sucursala, fiind o unitate fără personalitate juridică potrivit art.41 alin.1 din Legea nr.31/1990, nu poate fi subiect de drept distinct şi, în consecinţă, în lipsa unui mandat de la persoana juridică din care face parte, nu se poate adresa instanţei de judecată pentru soluţionarea unui litigiu.
În speţă, instanţa de fond a reţinut corect calitatea reclamantei de sucursală fără personalitate juridică, însă a apreciat greşit declaraţia depusă la 24.06.2007 ca fiind o cerere de însuşire a acţiunii de către societatea absorbantă. În realitate, prin declaraţia menţionată, societatea absorbantă a mandatat sucursala să promoveze acţiunile judiciare în vederea recuperării datoriei de la societatea pârâtă, astfel încât i-a conferit aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 41 Cod procedură civilă instanţa a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei şi a admis apelul, cu consecinţă desfiinţării hotărârii instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe potrivit art.297 Cod procedură civilă.
(Decizia nr.152/18.12.2008 – C.B.)
