Societati comerciale. Actiune în atragerea raspunderii patrimoniale a administratorului
Societate aflata în dizolvare. Competenta materiala de solutionare a actiunii în atragerea raspunderii civile a asociatului/administratorului
Prin sentinta civila nr. 3925 din 9 decembrie 2008 Judecatoria Roman si-a declinat în favoarea Sectiei comerciale, de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Neamt competenta materiala de solutionare a actiunii comerciale formulate de reclamanta Pavel Management IPURL, în calitate de lichidator al S.C. M S.R.L. Horia, împotriva pârâtului D.I., prin care s-a solicitat angajarea raspunderii personale a acestuia si obligarea sa la suportarea pasivului societatii debitoare.
Reclamanta si-a motivat demersul sau sustinând ca a fost desemnata lichidator judiciar al S.C. M. S.R.L. Horia prin încheierea nr. 6251 din 7 decembrie 2007 a Tribunalului Neamt. Societatea se afla în dizolvare judiciara în conformitate cu prevederile art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990, republicata. Dupa numire lichidatorului judiciar i-a fost înaintata de catre Directia Generala a Finantelor Publice Neamt adresa nr. 36568 din 15 iulie 2008, din cuprinsul careia rezulta ca societatea datoreaza bugetului statului suma de 5.274 RON. Suma cuvenita statului cu titlul de impozit pe profit nefiind platita, rezulta ca administratorul societatii si-a însusit banii în interes personal, fraudând societatea si bugetul statului. Cât priveste TVA, sumele încasate cu acest titlu se cuvin tot bugetului statului, neapartinând societatii comerciale. Impozitele aferente fondului de salarii presupun desfasurarea unei activitati din partea societatii, cu participarea de forta de munca angajata în baza unui contract de munca înregistrat, administratorul societatii având obligatia achitarii sumelor datorate bugetului statului cu privire la fondul de salarii. Contravaloarea tuturor acestor datorii bugetare trebuie suportata de pârât, care a administrat societatea pâna la dizolvare, acesta fiind direct raspunzator pentru nerespectarea obligatiilor ce i-au revenit din momentul desemnarii în calitatea de administrator. Administratorul a actionat ca mandatar al societatii, cadrul legal fiind reprezentat de art. 72 din Legea nr. 31/1990, republicata, si de prevederile Codului civil referitoare la contractul de mandat. Administratorul este obligat sa urmareasca în activitatea sa interesul societatii si sa se abtina de la actiunile sau operatiunile care ar putea aduce prejudicii acesteia, conform art. 1442 din Legea nr. 31/1990, republicata, si art. 1080 Cod civil. De asemenea, a sustinut reclamanta, pârâtul avea obligatia de a se preocupa permanent de achitarea obligatiilor fiscale, potrivit art. 20 alin. 1 Cod proc. fiscala. S-a mai aratat ca raspunderea pârâtului pentru prejudiciile aduse societatii debitoare rezulta si din dispozitiile art. 998-999 Cod civil.
Pentru a-si declina competenta Judecatoria a retinut ca prin încheierea nr. 6521 din 7 decembrie 2007 a judecatorului delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Neamt s-a dispus înscrierea în Registrul comertului a mentiunii privind desemnarea reclamantei în calitate de lichidator al S.C. M. S.R.L. Horia, stabilind pentru lichidator o remuneratie în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Judecatorul delegat a retinut ca sentinta de dizolvare a societatii este irevocabila, iar în speta sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 237 alin. 7 si urm. din Legea nr. 31/1990, republicata.
Finalitatea desemnarii lichidatorului ulterior dispunerii dizolvarii societatii este reprezentata de necesitatea valorificarii activelor societatii (sau, eventual a angajarii raspunderii personale a administratorului) în scopul satisfacerii obligatiilor de plata catre terti. Se îndeplineste, asadar, o procedura de lichidare judiciara identica cu procedura desfasurata de lichidator în cadrul insolventei. De altfel, atât mijloacele procedurale de care dispune lichidatorul, cât si cadrul legal în care acesta îsi desfasoara activitatea, sunt identice în cazul lichidarii patrimoniului dupa dizolvare si, respectiv, în cazul lichidarii patrimoniului pentru insolventa. Mai mult, lichidatorul beneficiaza în cazul ambelor proceduri de aceleasi facilitati legale (între care exonerarea de obligatia de plata a taxelor judiciare de timbru, stabilirea unei remuneratii etc.), însasi reclamanta învederând ca îsi desfasoara activitatea în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006. De aceea, a apreciat instanta, nu exista nici o justificare rezonabila pentru ca actiunea de fata, prin care se solicita angajarea raspunderii personale a fostului administrator, sa nu fie considerata drept o actiune comerciala. Mai mult, nu exista nici un temei pentru care instanta sa aprecieze ca aceasta actiune nu ar fi suspusa dispozitiilor Legii nr. 85/2006.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 85/2006, modificata, toate procedurile prevazute de prezenta lege, cu exceptia recursului prevazut la art. 8, sunt de competenta tribunalului în a carui raza teritoriala îsi are sediul debitorul, astfel cum figureaza acesta în registrul comertului, respectiv în registrul societatilor agricole sau în registrul asociatiilor si fundatiilor, si sunt exercitate de un judecator-sindic. În atari conditii, competenta materiala de solutionare a cererii a fost declinata în favoarea Sectiei comerciale, de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Neamt.
