Prin sentinţa penală a Judecătoriei Sibiu, a fost condamnat inculpatul N A D , deţinut în Penitenciarul Aiud, cu antecedente penale la 3 ani închisoare pentru săvârşirea, în noaptea de 13/14.10.2004, a infracţiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.a,e,g şi i C.p. ( 2 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin.2, art. 42 C.p.
S-a făcut aplicarea art. 357 alin.3 C.p.p. şi s-a interzis inculpatului exercitarea, pe durata prevăzută de art. 71 C.p. , a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 C.p.:
S-a făcut aplicarea art. 357 alin.3 C.p.p. şi s-a interzis inculpatului exercitarea, pe durata prevăzută de art. 71 C.p. , a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 C.p.:
– dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice
– dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice
– dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
– dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive a inculpatului începând cu data de 3.02.2009 până la zi.
În baza art. 350 alin.1 C.p.p. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului N A D.
În baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.c C.p.p. a fost achitat acelaşi inculpat în privinţa săvârşirii la datele de 17/18.09.2004, 24/25.09.2004 şi 2/3.10.2004 a infracţiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin.1, art. 109 alin.1 lit.a,e,g,i C.p. ( trei acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p..
În baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.c C.p.p. a fost achitat acelaşi inculpat în privinţa săvârşirii la datele de 17/18.09.2004, 24/25.09.2004 şi 2/3.10.2004 a infracţiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin.1, art. 109 alin.1 lit.a,e,g,i C.p. ( trei acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p..
A fost condamnat inculpatul D V la 3 ani închisoare pentru săvârşirea în noaptea de 13/14.10.2004 a infracţiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.a,e,g şi i C.p. ( 2 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin.2, art. 42 C.p.
În baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D V durata reţinerii din 14.10.2004 şi a arestării preventive a inculpatului începând cu data de 10.11.2004 până în 6.07.2006.
S-a constatat că nu s-au formulat pretenţii civile în cauză în privinţa faptelor din 13/14.10.2004.
În baza art. 346 alin.3 C.p.p. s-au respins acţiunile civile formulate de partea civilă T M O şi P M prin mandatar D A, .
S-a constatat că partea civilă L H a renunţat la pretenţiile civile formulate în cauză.
În baza art. 191 alin.1,2 C.p.p. a fost obligat inculpatul D V la plata sumei de 1400 lei , iar inculpatul N A D la plata sumei de 1400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, în noaptea de 13/14.10. 2004 inculpaţii P M M , D V şi N A D s-au deplasat pe Aleea Taberei unde era parcată autoutilitara marca Mercedes 307 , aparţinând părţii vătămate H M M. Inculpatul N A D şi inculpatul D V au spart un geam al autovehiculului, iar apoi au demontat sistemul de contact, înlocuindu-l cu cel avut asupra lor.
Constatând că autoutilitara nu era prevăzută cu acumulator auto, inculpaţii au decis să sustragă unul de la un alt autovehicul, sens în care inculpaţii N A D şi D V s-au deplasat în apropiere unde se afla parcat autoturismul VW Passat, aparţinând părţii vătămate M A şi au sustras acumulatorul auto pe care l-au instalat la autoutilitara marca Mercedes 307.
Cei trei au împins autoutilitara din parcare, iar apoi inculpatul P M M a condus-o până la intersecţia cu strada Nicolae Iorga unde urma să se întâlnească cu cei doi inculpaţi, conform înţelegerii.
Înainte de a sustrage autovehiculul, inculpaţii au fost văzuţi în apropierea acestuia de către H M M.
În timpul activităţii infracţionale, inculpaţii au fost observaţi de numitul M R care a sesizat organele de poliţie. La faţa locului s-a deplasat un echipaj al poliţiei care l-a identificat şi reţinut pe inculpatul P M M, fiind găsite asupra lui o staţie de emisie-recepţie marca AEG, o pereche de mănuşi, o pereche de căşti cu microfon, o căciulă şi un telefon mobil.
În ceea ce priveşte faptele din 17/18.09.2004, 24/25.09.2004 şi 2/3.10.2004, instanţa de fond a reţinut că nu este dovedită participarea inculpaţilor D V şi N A D, iar declaraţiile inculpatului P M M nefiind coroborate cu nici o altă probă.
Astfel, s-a reţinut că, deşi la dosar există probe cu privire la faptul că motorul autoturismului marca VW Golf II a fost lăsat de inculpatul N la atelierul martorului A L, fiind ulterior dat martorului B T, martor de la care a fost ridicat motorul de organele de poliţie, că după fapta din 24/25.09.2004 cei trei inculpaţi s-au deplasat cu autoturismul VW Passat la o cabană din localitatea Solca unde au fost văzuţi de martorele I V D şi H O, precum şi de către doi agenţi de poliţie, iar în noaptea de 8/9 octombrie 2004, organele de poliţie au oprit pentru control pe DN 11, în localitatea Lungă, autoturismul marca VW Golf , condus de inculpatul P M M în partea dreaptă aflându-se inculpatul N A D, acestea sunt probe indirecte care nu sunt în măsură să dovedească participarea efectivă a inculpaţilor D şi N la săvârşirea celor trei fapte şi nici existenţa vreunei infracţiuni de tăinuire cu privire la bunurile sustrase de inculpatul P.
Pentru aceste motive, în aplicarea principiului in dubiu pro reo, instanţa de fond a dispus achitarea inculpaţilor pentru cele trei acte materiale reţinute în actul de sesizare a instanţei, fiind dovedită doar participarea inculpatului P la săvârşirea acestora.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului D V instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, împrejurările în care au fost comise, prejudiciile produse, atitudinea vădit nesinceră de care a dat dovadă inculpatul, dar şi lipsa antecedentelor penale.
Cu privire la inculpatul N A D s-a avut în vedere pericolul social ridicat al faptei, urmarea produsă, atitudinea nesinceră, şi faptul că inculpatul are antecedente penale.
Instanţa de fond a constatat că nu s-au formulat pretenţii civile în cauză în privinţa faptelor din 13/14.10.2004.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel partea civilă T M, inculpaţii N A D şi D V,precum şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu.
În apelul formulat, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu a criticat sentinţa pentru nelegalitate, cu motivarea că, în mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea celor doi inculpaţi în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.c C.p.p., pentru faptele din 17/18.09.2004, 24/25.09.2004 şi 2/3.10.2004, deoarece aceste acte materiale nu au caracterul unor infracţiuni distincte, cu care instanţa să fi fost sesizată, ci reprezintă cinci fapte materiale ale unei infracţiuni de furt calificat.
Partea civilă T M nu a motivat în scris apelul, şi nu s-a prezentat în cauză pentru a-şi susţine apelul.
Inculpatul N A a solicitat achitarea în baza art. 11 pct.2 rap. la art. 10 lit.c C.p.p. pentru cele două acte materiale din 13/14.10.2004 cu motivarea că, prin probele administrate la instanţa de fond şi în apel, s-a făcut dovada că inculpatul nu a săvârşit faptele din 13/14.10.2004, acesta nefiind la acea dată în ţară. Sub aspect probator, s-a aratat că declaraţia inculpatului P se coroborează doar cu declaraţia martorilor M R şi H M iar, cei doi martori nu pot identifica inculpaţii ca fiind autorii furtului din 13/14.10.2004.
Inculpatul D V a solicitat redozarea pedepsei şi aplicarea unei pedepse spre minimul special, cu motivarea că inculpatul nu a mai avut tangenţe cu legea penală.
Examinând apelurile formulate prin prisma motivelor de apel invocate şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit dispoziţiilor art. 371 al.2 C.p.p., tribunalul a constatat că, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu a fost întemeiat, şi, în baza art. 379 pct.2 lit.a C.p.p. a fost admis, desfiinţând în parte sentinţa apelată, sub aspectul laturii penale, rejudecând, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor P M, DV şi N A D pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1 – 209 al.1 lit.a, e, g,i C.p. cu aplicarea art. 41 al.2 C.p. ( 5 acte materiale).
Potrivit art. 41 al.1 C.p., în cazul infracţiunii continuate, nu există pluralitate de infracţiuni, aceasta fiind definită de aliniatul 2 al aceluiaşi articol ca o formă a unităţii legale de infracţiune, caracterizată prin săvârşirea de aceeaşi persoană, la intervale de timp diferite, în realizarea aceleiaşi hotărâri infracţionale, a unor acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
În speţă este vorba despre o singură infracţiune comisă în formă continuată, cu o pluralitate de acte de executare. Astfel, instanţa de fond trebuia să excludă din conţinutul unităţii legale de infracţiune, actele care s-au dovedit că nu există şi nu să pronunţe două soluţii, una de condamnare şi una de achitare pentru aceeaşi infracţiune.
În consecinţă, apelul Parchetului s-a privit a fi întemeiat şi, în baza art. 379 pct.2 lit.a C.p.p. a fost admis, înlăturându-se, din sentinţa atacată, dispoziţiile referitoare la achitarea inculpaţilor pentru trei acte materiale din conţinutul infracţiunii cu care a fost sesizată instanţa de fond.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate au fost menţinute, deoarece, din ansamblul probelor administrate s-a dovedit fără dubiu vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea faptelor din noaptea de 13/14.10.2004, iar pedeapsa aplicată a fost corect individualizată faţă de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, şi de prejudiciile produse prin comiterea acesteia.
Astfel, martorul H M M, în faza de urmărire penală, i-a recunoscut pe inculpaţii P şi D şi a descris înfăţişarea şi îmbrăcămintea celui de al treilea inculpat . Este adevărat că în faţa instanţei, acest martor nu l-a recunoscut pe inculpatul N, însă şi-a menţinut toate declaraţiile din faza de urmărire penală . Această declaraţie nu a fost în măsură însă a-l disculpa pe inculpat, în condiţiile în care audierea martorului s-a făcut după aproximativ 4 ani de la data săvârşirii faptelor, iar martorul a suferit, între timp, un accident vascular, astfel că, declaraţiile din faza de urmărire penală au aparut a fi relevante în acuză.
La rândul său, martorul M R a descris în faza de urmărire penală, activitatea infracţională , aceasta coroborându-se cu procesul verbal de cercetare la faţa locului .
Deşi inculpatul D a invocat faptul că, la momentul săvârşirii faptei, nu se afla în oraşul Sibiu, această apărare a fost înlăturată de declaraţiile martorilor H şi M, procesul verbal de recunoaştere după fotografii.
La rândul său, inculpatul N A, a invocat faptul că, la momentul săvârşirii faptei, nu se afla în ţară, fiind în Italia, apărare invocată atât la fond cât şi în apel. În acest sens s-a procedat la audierea martorilor C, I şi N V care au învederat faptul că, din 8/9.10.2004 inculpatul N A s-a aflat în Italia.
Aceste declaraţii au fost însă infirmate de cuprinsul raportului Poliţiei din 1.11.2004 prin care se confirmă faptul că, inculpatul N A, însoţit de P au fost opriţi în data de 8.10.2004 pe DN 11 – localitatea Lungă pentru controlul autoturismului VW Golf .
De asemenea, adresa Serviciului de paşapoarte al Judeţului Suceava , a confirmat faptul că, la data de 15.10.2004 inculpatul a solicitat eliberarea unui nou paşaport.
În aceste condiţii apărarea inculpatului s-a privit a fi neîntemeiată şi a fost respinsă.
În acest context, relevantă a fost şi declaraţia martorului A L care a confirmat prezenţa inculpatului N în localitatea Cajvana, în jurul datei de 9.10.2004, dar şi declaraţia inculpatului Negruşer dată în faţa instanţei de fond prin care acesta recunoaşte că în noaptea de 8/9.10.2004 se afla cu inculpatul P, cu autoturismul VW Golf, fiind opriţi de organele de poliţie.
Pentru toate aceste considerente, apărările celor doi inculpaţi, prin care aceştia solicită achitarea, în baza art. 10 lit. c C.p.p. şi pentru cele două acte materiale săvârşite în noaptea de 13/14.10.2004, s-au privit a fi nefondate şi, în baza art. 379 lit.b C.p.p., au fost respinse.
În ceea ce priveşte apelul părţii civile T M O, tribunalul a constatat că acesta nu este motivat, astfel că a fost examinat sub toate aspectele de fapt şi de drept, în baza actelor şi lucrărilor dosarului.
Partea civilă T M O s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 60.000.000 lei reprezentând contravaloarea autoturismului VW Golf II sustras în noaptea de 2/3.10.2004 .
Pentru această faptă, instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că nu există probe la dosarul cauzei care să confirme participarea inculpaţilor N şi D la sustragerea autoturismului părţii vătămate T M O, fiind dovedită doar participarea inculpatului P la săvârşirea acestei fapte, motiv pentru care, în mod corect s-a apreciat că dubiul profită celor doi inculpaţi dispunând achitarea acestora, în baza art. 10 lit.c C.p.p..
Întrucât instanţa nu a pronunţat o soluţie de condamnare a inculpaţilor pentru fapta din 2/3.10.2004, nu putea admite nici acţiunea civilă formulată de partea civilă T M O, acesta urmând să-şi valorifice eventualele pretenţii în dosarul disjuns care-l priveşte pe inculpatul P M.
Pentru aceste motive, apelul părţii civile T M O s-a privit a fi nefondat şi în baza art. 379 pct.1 lit.b C.p.p. a fost respins.
În ce priveşte cererea formulată de inculpatul N A D având ca obiect înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, ea fiind impusă şi de necesitatea de a se permite inculpatului de a se prezenta în faţa instanţelor de control judiciar – Curtea de apel Alba Iulia, dar şi a instanţei de fond – Judecătoria Sibiu, în dosarul disjuns privind pe inculpatul P M.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că, în prezenta cauză, au fost administrate probele solicitate de părţi, a căror administrare a fost posibilă, astfel că nu mai există pericolul influenţării martorilor sau distrugerii unor probe, tribunalul considerând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii s-au schimbat.
În consecinţă, în baza art. 139 al.1 C.p.p., cererea inculpatului a fost admisă, fiind înlocuită măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, fiind impuse inculpatului, în baza art. 1451 C.p.p. rap. la art. 145 C.p.p. următoarele obligaţii:
a.să se prezinte la Instanţele de judecată de câte ori este chemat;
b.să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
c.să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura;
d.să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;
În baza art. 145 alin. 12 lit. c C.p.p., inculpatul N A D a fost obligat să nu se apropie de inculpaţii P M M şi D V, şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect.
În baza art. 145 alin. 22 C.p.p., a atras atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
S-a încredinţat verificarea respectării măsurii şi a obligaţiilor stabilite în prezenta încheiere Poliţiei comunei Cajvana, jud. Suceava.
De asemenea, tribunalul a constatat că inculpatul N A a fost arestat în perioada 3.02.2009- 9.10. 2009 şi, în baza art. 88 C.p. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv.
