Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe reclamanta V ( fosta M) AG a solicitat în contradictoriu cu pârâtul MS pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună obligarea pârâtului să-şi dea consimţământul ca minora MBM să fie trecută pe paşaportul reclamantei.
În motivare reclamanta a învederat în esenţă că minora a rezultat din căsătoria părţilor, căsătorie ce a fost desfăcută prin sentinţa civilă a Judecătoriei Buzău, minora a fost încredinţată spre creştere şi educare mamei. Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul, însă Tribunalul Buzău, prin decizia civilă, a respins apelul ca nefundat, astfel încât măsura încredinţării spre creştere şi educare a minorei a rămas definitivă.
A mai arătat reclamanta că sora acesteia are domiciliul stabilit în Germania, fiind căsătorită de mai mulţi ani cu un cetăţean german, având o fetiţă mai mare cu câţiva ani ca B, verişoarele sunt foarte apropiate, reclamanta susţinând că nu poate să-şi vadă sora şi nici fetele nu se pot întâlni decât atunci când sora vine în ţară, că nu poate să plece în vizită cu minora deoarece pârâtul refuză să-şi dea consimţământul în acest sens; în plus, pârâtul refuză să-şi dea acordul ca minora să fie trecută pe paşaportul reclamantei, iar organele M.I. refuză, la rândul lor, trecerea copilului pe paşaport fără consimţământul celuilalt părinte.
Reclamanta a precizat că prin refuzul pârâtului este împiedicată să-şi îndeplinească obligaţiile părinteşti ce-i revin ca urmare a încredinţării minorei, pârâtul păstrează dreptul de a lua legătura cu copilul şi de a veghea la modul în care i se asigură creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea, refuzul tatălui reprezintă un abuz de drept din partea acestuia întrucât exercitarea drepturilor subiective trebuie făcută cu bună credinţă, fără a dăuna interesele minorei în condiţiile în care pârâtul poate oricând să-şi exercite drepturile părinteşti deoarece aceasta nu intenţionează să se stabilească în străinătate, ci este vorba de deplasări în perioada vacanţelor şcolare, a concediilor, a sărbătorilor de iarnă, paşte, lucru ce ar avea o influenţă benefică asupra dezvoltării minorei.
Acţiunea nu a fost motivată în drept.
În ceea ce-l priveşte pe pârât, acesta în termen legal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii, motivat de faptul că cerea a fost promovată în scopuri şicanatorii întrucât aceleaşi interese ale minorei , aşa cum au fost prevăzute de Legea 272/2004, art 14 şi art 15, sunt încălcate de reclamanta care refuză ca minora să ia contact cu rudele de gradul unu din partea tatălui alături de care fetiţa a crescut timp de 2 ani astfel încât bunica paternă deşi şi-a exprimat dorinţa de a vedea nepoata , însoţind pârâtul la domiciliul reclamantei în timpul unei vizite, i s-a refuzat acest lucru fără vreo motivaţie; în plus, sora şi cumnatul nu au mai văzut minora din momentul în care soţia sa a părăsit domiciliul şi s-a stabilit împreună cu minora la mama ei, deşi îşi doreşte foarte mult acest lucru pentru că efectiv timp de doi ani BM a crescut alături de ei fiind foarte ataşaţi de ea.
A mai arătat pârâtul că nepotul acestuia MCM, în vărstă de 13 ani, în septembrie 2008, de ziua verişoarei lui, a cumpărat un cadou cu banii lui din alocaţie şi a dorit să îl însoţească în timpul programului de vizită pentru a o felicita şi el, dar reclamanta a refuzat să-i permită să o vadă motivând că nu este trecut în hotărârea judecătorească, fără a ţine seama că fetiţa este foarte ataşată de ei.
În cauză instanţa a administrat la solicitarea părţilor proba cu înscrisuri în cadrul căreia au fost ataşate în copie xerox: sentinţa civilă a Judecătoriei Buzău, certificat de naştere pentru MBM, certificat de căsătorie părţi, C.I. reclamanta, contract de vânzare cumpărare autentificat de Notariatul de Stat Judeţean, extras din Repertoriu Juridic , adresele emise de IPJ, adresa emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, adresa emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, adresa emisă de Direcţia Generală Anticorupţie, înscris sub semnătură privată intitulat „ Domnule Judecător”.
Instanţa a respins administrarea probei testimoniale solicitate de pârât pentru motivele arătate în practicaua prezentei sentinţe.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt şi de drept:
Părţile s-au căsătorit, iar din raportul de căsătorie a rezultat minora MBM, , astfel cum rezultă din actele de stare civilă depuse dosar.
Prin sentinţa civilă a Judecătoriei Buzău, rămasă definitivă ( astfel cum rezultă din coroborarea înscrisurilor de la dosar cu motivarea în fapt a acţiunii introductive care sub aspect probatoriu are valoare juridică a unei mărturisiri judiciare reglementate de art 1204 C.c) căsătoria părţilor a fost desfăcută prin divorţ iar minora BM a fost încredinţată spre creştere şi educare mamei .
Potrivit art 2 al 2 din Legea nr 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, astfel cum a fost modificat prin OUG nr 126/2007, OUG nr 96/2006, Legea nr 191/2006, Legea nr 132/2007, „cetăţenii minori pot călători în străinătate numai însoţiţi, cu acordul părinţilor ori al reprezentanţilor legali, în condiţiile prezentei legi. În sensul prezentei legi prin reprezentant legal se înţelege persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile şi să îndeplinească obligaţiile părinteşti faţă de minor”, iar art 30 al 1 lit c din acelaşi act normativ stipulează în mod expres că „ minorul care este înscris în paşaportul unui părinte şi călătoreşte în străinătate împreună cu acesta sau, după caz este titularul unui paşaport individual, i se permite ieşirea (…) fără a mai fi necesară declaraţia celuilalt părinte, numai dacă părintele însoţitor face dovada faptului că minorul i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă.”
Conform art 17 alin 1 lit a din Legea nr 248/2005 modificată, minorilor cetăţeni români, care nu au împlinit vârsta de 14 ani, li se eliberează paşapoarte simple la cererea , după caz, a ambilor părinţi, a părintelui supravieţuitor, a părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă sau reprezentantului legal, iar prin art 17 alin 2 din acelaşi act normativ se prevede că minorii cetăţeni români, care nu au împlinit vârsta de 14 ani, pot fi incluşi în paşapoartele ambilor părinţi, sau, după caz, în paşaportul unui dintre părinţi, în condiţiile prevăzute la alin 1 lit a din textul legal arătat.
Având în vedere dispoziţiile legale mai sus enunţate, ţinând cont că minora a fost încredinţată spre creştere şi educare mamei reclamante printr-o hotărâre rămasă definitivă, cum nu au fost invocate motive medicale sau de altă natură care să imprime cererii un caracter urgent până la rămânerea irevocabilă a hotărârii respective, instanţa urmează să respingă acţiunea pendinte judecăţii ca fiind în mod evident neîntemeiată.
Instanţa, având în vedere pe de o parte dispoziţiile art 274 C.p.c, iar pe de altă parte principiul disponibilităţii părţii în procesul civil, urmează să ia act că in cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
