Clauza prevede obligaţia utilizatorului de preda bunul în caz de reziliere a contractului şi de a plăti în continuare ratele precum şi daunele interese.
Clauza prevede obligaţia utilizatorului de preda bunul în caz de reziliere a contractului şi de a plăti în continuare ratele precum şi daunele interese.
O astfel de clauză nu încalcă prevederile O.G. 51/1997 iar părţile au convenit la încheierea contractului să insereze această clauză ce prevede modul de determinare a daunelor interese.
O astfel de clauză nu încalcă prevederile O.G. 51/1997 iar părţile au convenit la încheierea contractului să insereze această clauză ce prevede modul de determinare a daunelor interese.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe contestatoarea X în contradictoriu cu intimata Y a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite, începută de către intimată în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing în dosarul de executare silită al Biroului Executorului Judecătoresc, solicitând să fie anulate toate formele de executare şi totodată suspendarea executării silite până la soluţionarea a contestaţiei la executare .
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că a încheiat cu intimata contractul de leasing pentru a achiziţiona autovehiculul şi a intrat în posesia vehiculului fapt ce reiese din procesul verbal de predare primire.
Arată că pentru respectivul autovehicul a încheiat contracte de închiriere cu alte societăţi pe care nu a putut să le onoreze suferind pierderi.
Precizează că respectivul autovehicul a suferit numeroase defecţiuni urmate de reparaţii iar din acest motiv a predat autovehiculul societăţii de leasing iar la predarea autovehiculului nu i-a fost adus la cunoştinţă că trebuie să ducă la sfârşit contractul.
După ce a predat autovehiculul a fost notificată pentru rezilierea contractului.
Solicită anularea contractului de leasing, mai exact a clauzei prevăzută de art. 3.5 alin. 2 din contract ca fiind o clauză imorală, ce creează o îmbogăţire fără justă cauză şi care este totodată o clauză abuzivă.
Contestaţia a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 399 – 402 C.p.c.şi 404 C.p.c.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei la executare şi a cererii de suspendare a executării silite.
În motivare este expusă situaţia de fapt respectiv încheierea contractului de leasing cu contestatoarea, achiziţia autovehiculului, predarea autovehiculului, neachitarea de către contestator a ratelor şi predarea către intimată a autovehiculului.
Datorită faptului că contestatoarea nu a achitat ratele a fost reziliat contractul conform clauzelor contractuale.
Se precizează că intimata a procedat la valorificarea autovehiculului la preţul de 27589 lei suma fiind scăzută din debitul total de 16722,05 lei rezultând un debit restant de 41011 lei.
Este calificată contestaţia ca fiind o contestaţie la titlu deoarece se solicită anularea titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing.
Se precizează că rezilierea s-a produs în temeiul pactului comisoriu din cuprinsul contractului ca urmare a neexecutării culpabile de către contestator a obligaţiei de plată a ratelor conform contractului.
Se mai arată că în contract sunt stabilite şi daunele interese de plată în cazul neexecutării culpabile a obligaţiilor contractuale de către contestator. Situaţia este întâlnită în cauza de faţă deoarece contestatorul a predat autovehiculul intimatei şi nu a mai achitat redevenţele.
Se precizează că contractul încheiat între părţi are forţă obligatorie şi se indică temeiul de drept.
Sunt expuse modul de calcul al penalităţilor şi caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei.
Apreciază ca neîntemeiată aprecierea că prin plata sumelor se realizează o îmbogăţire fără just temei.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 115-118 C.p.c.şi O.G. 51/1997.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Între contestatoare şi intimată a fost încheiat contractul de leasing. Prin acest contract intimate se obliga să finanţeze achiziţia unui autovehicul urmând să aibă calitatea de finanţator şi proprietar al autovehiculului iar contestoarea urma să aibă calitatea de utilizator şi obligaţia de plată a ratelor de leasing conform tabelului cu plaţi din Anexa 1 a contractului.
Potrivit art. 1.7 alin 2 din contractul de leasing utilizatorul va alege în mod independent bunul contractual şi furnizorul acestuia, va negocia şi va conveni direct cu furnizorul tipul , culoarea, designul, specificaţiile tehnice, producătorul şi orice alt aspect. De asemenea după primirea de către finanţator a facturii proformă de la furnizor şi confirmarea de către utilizator, finanţatorul şi utilizatorul vor încheia contractul de leasing filele 10-24.
De asemenea art. 2.3 din contract prevede că utilizatorul se angajează să îndeplinească toate obligaţiile de plată la scadenţă indiferent de eventualele restricţii sau pierderi ale capacităţii de utilizare a bunului, inclusiv a capacităţii de folosinţă, totală sau parţială.
La punctul 3.5 din contract este prevăzut pactul comisoriu în cazul neexecutării obligaţiei de plată de către utilizator şi modul de calcul al penalităţilor.
Contestatoarea a achiziţionat un autovehicul şi a achitat un număr de 26 de rate în valoare de 88259 lei.
Deoarece autovehiculul a suferit o serie de defecţiuni contestatoarea a predat autovehiculul către intimată şi nu a mai achitat ratele conform contractului. A fost notificată de intimată cu privire la rezilierea contractului de leasing.
Intimata a procedat la vânzarea autovehiculului obţinând suma de 27.589 lei pe care a dedus-o din debitul principal de 16722,85 euro rezultând un debit restant de 41011 lei.
Pentru această suma a solicitat executarea silita a contractului de leasing. În baza contractului de leasing şi a încheierii de încuviinţare a executării silite a fost înfiinţată poprirea asupra conturilor intimatei deţinute la Banc Post SA.
În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a prezentei contestaţii instanţa constată că potrivit prevederilor art.373 alin.2 Cod proc. civilă instanţa de executare este judecătoria în care se realizează executarea.
Potrivit prevederilor art.373 alin.2 Cod proc. Civilă instanta de executare solutionează cererile de incuviintare a executării silite, judecă contestatiile la executare si orice alte incidente apărute in cursul executării silite.
Se reţine că suspendarea executării silite poate fi dispusă în cadrul contestaţiei la executare exclusiv de către instanţa competentă, în temeiul dispoziţiilor art.403 alin.1 Cod proc. civilă.
Având în vedere actele dosarului şi cererea de executare silită în conţinutul căreia creditoarea intimată solicită ca executarea să se realizeze împotriva debitoarei iar sediul debitoarei, se află în raza de competenţă a Judecătoriei Feteşti, iar nu in raza Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, dar si şi faptul că executarea silită se poate efectua şi prin alte moduri decât prin poprire, nefiind posibila formularea unei noi cereri de încuviinţare a executării silite pentru executare silita mobiliara şi imobiliara se concluzionează că Judecătoria Feteşti este competentă teritorial în a se pronunţa pe cererea pendinte, fiind instanţă de executare, dat fiind că debitoarea îşi are bunurile pe raza mun. Feteşti.
Instanţa observă că potrivit art. 399 alin. 1 şi 3 C.p.c. împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.
În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Aşadar prezenţa contestaţie la executare îmbracă forma contestaţiei la titlu întrucât deşi contestatoarea solicită anularea formelor de executare în motivare indică cauze de nulitate a titlului executoriu respectiv contractul de leasing titlul executoriu ce nu este emis de instanţă.
Analizând motivele invocate instanţa constată că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel instanţa apreciază ca neîntemeiate susţinerile petentei potrivit cărora clauza prevăzută la art. 3.5 alin. 2 din contractul de leasing este imorală.
Pe de altă parte în concordanţă cu prevederile art. 1.7 alin. 2, art. 2.3 şi art. 3.5 din contractul de leasing, contestatoarea şi-a asumat toate riscurile în ceea ce priveşte alegerea furnizorului, a bunului precum şi riscurile privind nefuncţionarea bunului sau viciile ascunse ale acestuia.
Aşadar nu se poate reţine în sarcina intimatei o culpă pentru nefuncţionarea autovehiculului ci doar furnizorului şi utilizatorului.
Din acest punct de vedere neexecutarea de către utilizator a obligaţiei de plată a ratelor convenite în contract se datorează culpei exclusive a acestuia. Prejudiciul creat se justifica prin faptul că a fost finanţat pentru a achiziţiona un autovehicul care ulterior a fost abandonat în mâinile finanţatorului care a suferit o pagubă prin valorificarea bunului la un preţ mult mai mic decât cel de achiziţie. Din alt punct de vedere intimata nu a putut realiza nici beneficiul pe care sconta sa-l realizeze prin finalizarea contractului la termen. Astfel este dovedit si prejudiciul efectiv (damnum emergens) dar şi câştigul nerealizat (lucrum cesans) .
În ceea ce priveşte existenţa unei îmbogăţiri fără justă cauză instanţa constată că nu sunt întrunite condiţiile de existenţă a acestui fapt juridic.
Astfel existenţa îmbogăţirii fără justă cauză presupune lipsa unei cauze legitime şi lipsa oricărui mijloc juridic pentru recuperarea prejudiciului. Ori în cauza de faţă există un contract între părţi iar debitoarea are la îndemână şi alte mijloace juridice pentru recuperarea unui eventual prejudiciu.
În ceea ce priveşte caracterul abuziv al clauzei prevăzută la art. 3.5 alin. 2 din contract nici această susţinere nu este întemeiată.
Astfel prin Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori se prevede la Art. 2. – (1) ‚‚Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.’’ (2) ‚‚Prin comerciant se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia.’’
Anexa la Legea nr. 296/2004 privind codul consumului stipulează – ‚‚În sensul legislaţiei privind protecţia consumatorilor, termenii şi expresiile de mai jos se definesc astfel: (…) 7. comerciant – persoana fizică sau juridică autorizată să desfăşoare activitatea de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă; 13. consumator – orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.’’
Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii prevede la Art. 3 – (1) ‚‚În sensul prezentei directive: (…) (b) „consumator” înseamnă orice persoană fizică ce, în cadrul contractelor reglementate de prezenta directivă, acţionează în scopuri care se află în afara meseriei, a domeniului de afaceri sau a profesiei sale; (c) „vânzător sau furnizor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care, în cadrul contractelor reglementate de prezenta directivă, acţionează în scopuri legate de meseria, domeniul de afaceri sau de profesia sa, publică sau privată.’’
Având în vedere faptul că la momentul încheierii contractului intimata (persoană juridică) a acţionat în scopul comercializării serviciilor sale, iar pârâta (persoană juridică) în scopuri comerciale practicate de aceasta, instanţa apreciază că contestatoarea nu are calitatea de consumator, nefiindu-i aplicabile în consecinţă dispoziţiile normative de mai sus.
Având în vedere considerentele de mai sus instanţa va respinge contestaţia la executare ca neîntemeiată.
Sentinţa a rămas irevocabilă prin respingerea recursului la data de 05.01.2013
