Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe reclamanţii FG si FA l-au chemat în judecată pe pârâtul TA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestuia să-şi ridice pe propria cheltuială grajdul de pe suprafaţa de 262,5 mp, cu cheltuilei de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că în anul 1993 au cumpărat două suprafeţe de teren de 2157 mp şi 1252 mp de la numitul NI, iar ulterior acestei date pârâtul a cotropit suprafeţele de 451,30 mp si respectiv 262,50 mp, motiv pentru care l-au chemat în judecată pe pârâtul TA în anul 1994, pentru a le lasa în deplina proprietate şi paşnica posesie suprafeţele pe care acesta le acaparase.
Reclamanţii precizează că la data de 26.11.1995 s-a pronunţat o hotărâre prin care pârâtul a fost obligat să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi paşnică posesie suprafeţele de 451,30 mp şi respectiv 262,50 mp, hotărâre a cărei executare a început în anul 1996, formându-se dosarul execuţional, însă pârâtul s-a opus într-un mod violent executarii silite. În anul 2000 a fost înlocuit executorul judecătoresc, dar pârâtul a adoptat aceeaşi atitudine, astfel încat s-a constatat ca acesta a încalcat legea penala, fiind trimis in judecata si condamnat pentru infractiunea prevazuta si pedepsita de art.271 alin.1 teza II C.pen., la 8 luni inchisoare.
Mai învedereaza reclamantii ca in aceasta perioada paratul, desi cunostea ca terenul de 252,50 mp nu-i apartinea, a ridicat un grajd din lemn si acoperit cu placi de azbocoment pe terenul proprietatea reclamantilor. Acesta constructie nu exista la momentul formularii actiunii in revendicare, deoarece expertul OS care a efectuat lucrarea de specialitate nu a gasit nicio constructie pe terenul de 1252 mp, precizand ca pe acel teren se afla o plantatie de salcami. În anul 2005, continuandu-se executarea silita a sentintei civile s-a constatat de catre executorul judecatoresc existenta acestei constructii usoare ce apartinea paratului, astfel încat nu s-a putut efectua punerea reclamantilor in posesie pe suprafata de 262,50 mp. Cu ocazia constarii exeistentei acestei constructii paratul si-a luat angajamentul ca in termen de 10 zile isi va ridica grajdul prin procesul-verbal incheiat la data de 08.06.2005, angajament pe care paratul nu a înteles sa-l respecte nici pana la aceasta data.
În dovedirea actiunii reclamantii au depus la dosarul cauzei procesul-verbal incheiat in dosarul executional sentinta civila a Judecatorie Buzau, contract de vanzare cumparare, procesul-verbal incheiat la data de 19.03.1997 in dosarul executional, plan de situatie, sentinta civila a Judecatorie Buzau
Acţiunea a fost timbrată cu 8 RON taxă judiciară de timbru, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi cu 0,5 RON timbru judiciar, potrivit art.3 din O.G. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Paratul, legal citat, a formulat întampinare in conformitate cu dispozitiile art.115-118 Cproc.civ., prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata.
În motivarea în fapt, paratul arata ca a mostenit terenurile ce au apartinut defunctilor sai parinti, alaturi de sora si fratele sau, terenuri pe care le-au stapanit imediat dupa apartitia Legii 18/1991 si cu care au fost pusi in posesie prin procesul-verbal din 23.09.1993. al Comisiei locale, neacaparand nicio suprafata de teren.
Pârâtul mai sustine ca terenul pe care se afla grajdul edificat de acesta se afla în pct. PS, în suprafata de 800 mp, fiind înscris în titlul de proprietate, categoria alte terenuri neagricole, situat în extravilanul com B. Invedereaza apoi faptul ca grajdul a fost edificat anterior anului 1990, nefiind construit recent, cu rea-credinta, astfel cum sustin reclamantii.
In legatura cu asa-zisul angajament al pârâtului de a demola grajdul, consemnat in procesul-verbal al executorului judecatoresc, acesta sustine ca nu a semnat acel înscris, aratand ca reclamantii încearca sa-şi mareasca suprafata de teren, motivat de faptul ca vanzatorul terenului nu a detinut-o la momentul înstrainarii..
În drept pârâtul îsi întemeiaza apărările pe dispozitiile art.415 C.proc.civ.
În dovedirea sustinerilor sale, pârâtul depune la dosarul cauzei, în copie, titlul de proprietate, adeverinta.
Instanta a incuviintat pentru recalamnt proba testimoniala cu doi martori si interogatoriul paratului, iar pentr parat, proba testimoniala cu doi martori.
Analizand actiunea dedusa judecatii, în raport de probele administrate si de dispozitiile legale incidente în cauza, instanta retine pentru inceput ca nu va verifica cine are un titlu preferabil, nu va proceda la compararea titlurilor celor doua parti in proces, intrucat obiectul prezentei cauze nu este reprezentat de revendicarea terenului. Acest lucru a fost analizat cu ocazia solutionarii dosarului, in care s-a pronuntat sentinta civila, prin care s-a retinut ca suprafata totala de 451,30 mp, compusa din 188,80 mp teren langa casa si 262,50 mp peste drum a fost acaparata de catre parat, precum si faptul ca terenul nu apartine paratului.
Prin sentinta civila a Judecatoriei Buzau fost admisa actiunea in revendicare formulata de reclamantii FG si FA, in contradictoriu cu paratul TA, paratul fiind obligat sa lase in deplina proprietate si pasnica posesie suprafata totala de 451,30 mp, compusa din 188,80 mp teren langa casa si 262,50 mp peste drum, conform raportului de expertiza întocmit de expert OS. In considerentele hotararii s-a retinut ca reclamntii au cumparat de la numitul NI o casa de locuit si terenul aferent de 2157 mp, iar separat suprafata de 1252 mp, din care paratul TA a cotropit o suprafat totala de 451,30 mp, asa cum rezulta din raportul de expertiza tehnica efectuat in cauza. Apararea paratului ca suprafata de teren in litigiu îi apartine, a fost înlaturata de instanta, deoarece desi acesta a invocat procesul-verbal de punere in posesie din 23.09.1993 al Comisiei Locale, expertul a constatat in teren ca suprafata de teren in litigiu este proprietatea reclamantilor. Paratul a refuzat participarea la efectuarea expertizei si a refuzat efectuarea unei noi expertize care sa aiba in vedere procesul-verbal de punere in posesie al paratului si actele de proprietate ale reclamantilor, ceea ce duce la prezumtia ca terenul in litigiu nu-i apartine.
Conform titlului de proprietate, pe numele mostenitorilor defunctului TM s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafetei totale de 4 ha si 800 mp teren pe teritoriul satului B, comuna B, dintre care 800 mp teren extravilan, categoria de folosinta alte terenuri neagricole. De asemenea din adeverinta emisa de Primaria Comunei B, reiese ca paratul detine suprafata de 800 mp in punctul PS.
Fata de obiectul cauzei, respectiv obligatia de a desfiinta constructia, instanta nu va proceda la compararea titlurilor, asa cum am precizat mai sus. Se constata ca s-a stabilit printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila faptul ca terenul in litigiu a fost acaparat de catre parat, acesta fiind obligat sa lase in deplina proprietate si pasnica posesie suprafata totala de 451,30 mp, compusa din 188,80 mp teren langa casa si 262,50 mp peste drum, conform raportului de expertiza întocmit de expert OS.
Ulterior s-a inceput executarea silita a sentintei civile si intrarea in posesie de catre reclamanti, din procesul-verbal din data de 19.03.1997, reiesind ca paratul TA nu permite executarea sentintei, acesta opunandu-se prin blocarea portii de acces la terenul în litigiu cu propriul corp, iar în momentul în care executorul judecatoresc a încercat sa mearga la teren in vederea delimitarii, paratul l-a împins, declarand ca terenul său nu va fi masurat.
De asemenea in anul 2005 s-a mai facut o incercare de executare silita, asa cum reiese din procesul-verbal din 08.06.2005, in dosarul de executare, in care se mentioneaza ca paratul a declarat ca sentinta este nelegala si netemeinica si ca va face uz de forta, in situatia in care se va trece la executarea silita. La domiciliul paratului a fost gasita sotia acestuia care in momentul in care s-a trecut la executare a devenit agresiva si violenta, lovind cu o sarma pe reclamantul FG, moment in care s-a solicitat sprijinul IPJ, care au imobilizat pe parat si pe sotia acestuia care se manifestau prin acte si vorbe violente împotriva reclamantului FG si fiului acestuia. Executorul a pus in posesie pe reclamanti cu suprafata totala de 451,30 mp prin tarusi de lemn si a mai constatat ca pe terenul de 262,50 mp paratii au construit un grajd pentru animale din lemn si acoperit cu azbociment.
Prin sentinta penala paratul a fost condamnat in baza art.271 alin.1 teza I C.pen. la 8 luni închisoare, pentru savarşirea infractiunii de nerespectare a hotararii judecatoresti, retinandu-se ca datorita manifestarii violente a paratului nu a fost posibila punerea in executare a hotararii judecatoresti.
Din declaratiile martorilor audiati in cauza reiese ca de aproximativ 15 ani partile sunt in conflict, intrucat reclamantii incearca sa intre in posesia terenului pe care se afla contruit grajdul, apeland chiar si la concursul autoritatilor. Prin urmare constructia se afla pe terenul pe care reclamantii incearca sa intre in posesie in urma pronuntarii sentintei civile.
Reaua-credinta a paratului reiese din imprejurarea ca aceasta constructie a fost ridicata dupa pronuntarea hotararii prin care a fost recunoscut dreptul de proprietate al reclamantilor, intrucat in raportul de expertiza judiciara efectuat in cauza, nu s-a mentionat existenta acestei constructii. Abia in procesul-verbal al executorului judecatoresc din 08.06.2005 s-a mentionat existenta acestei constructii.
Prin exercitarea dreptului de optiune conferit de art.494 C.civ., proprietarul terenului a solicitat obligarea constructorului de rea-credinta sa desfiinteze constructia pe cheltuiala sa.
Se constata astfel ca inca din anul 1995 reclamantii se afla in imposibilitatea de a obtine executarea hotararii judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-a dispus lasarea in deplina proprietate si linistita posesie a terenului sau. O perioada de peste 13 ani de neexecutare a unei hotarari judecatoresti constituie o incalcare a art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a art. 21 alin.3 din Constitutia Romanie, conform carora solutionarea cauzelor trebuie sa se faca intr-un termen rezonabil.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a aratat in cauza Ruianu impotriva Romaniei ca dreptul la justitie protejeaza in egala masura si punerea in executare a hotararilor judecatoresti definitive si obligatorii, care intr-un stat care respcta peeminenta dreptului nu pot ramane fara efect in defavoarea unei parti. Prin umare, executarea unei hatarari nu poate fi amanata o perioada lunga de timp. Executarea unei sentinţe sau hotărâri trebuie considerată ca făcând parte integrantă din “proces”, în sensul art. 6 alin. 1 din Convenţie şi că dreptul la instanţă ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părţi (Cauza Immobiliare Saffi împotriva Italiei).
Pentru ca reclamantii sa exercite toate cele trei atribute ale dreptului de proprietate, respectiv posesia, folosinta si dispozitia, observând şi prevederile art. 1076-1077 C.civ. potrivit cărora debitorul trebuie sa distruga pe cheltuiala sa ceea ce a facut cu incalcarea obligatiei de a a nu face, in caz ontrar, creditorul putand fi autorizat sa aduca el la indeplinire, in contul debitorului, actiunea reclamantilor se învedereaza ca fiind întemeiata si, în consecinta, instanta o va admite si va dispune obligarea partului la desfiintarea constructiei (grajd) care se afla pe terenul proprietatea reclamantului in suprafata de 252,50 mp pe cheltuiala paratului, in termen de o luna de la data ramanerii irevocabile a prezentei sentinte, in caz contrar reclamantul putand sa demoleze constructia pe cheltuiala paratului.
In temeiul art. 274 alin.1 C.proc.civ. paratul, cazut în pretentii, va fi obligat la plata sumei de 508 lei, reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu de avocat, c/val. taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar ) catre reclamanti.
