Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta SC C SRL împotriva sentinţei civile nr.371/10.02.2009 pronunţată de Judecătoria Călăraşi în dosarul nr.391/202/2009.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat M. C. pentru recurenta reclamantă SC C SRL în baza delegaţiei pe care o depune la dosar la care se află ataşată chitanţa nr.30/11.03.2009 reprezentând onorariu avocat, lipsind aceasta şi intimata pârâtă SC E. T. SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul nu este timbrat iar intimata pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, după care:
Apărătorul reclamantei depune la dosar chitanţa seria TS5, nr.4663970/11.03.2009 în valoare de 4 lei reprezentând taxa judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar.
Instanţa lasă dosarul la a doua strigare pentru ca avocatul reclamantei să ia la cunoştinţă de întâmpinarea depusă de intimata pârâtă la acest termen de judecată.
Fiind reluată cauza, la apelul nominal făcut în şedinţa publică, s-au prezentat aceleaşi părţi.
Avocat M. C. pentru recurenta reclamantă, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar copia extrasului de cont nr.1433/16.02.2009 emis de BRD Groupe Societe Generale din care rezultă că pârâta a trimis o sumă de bani reclamantei, sumă care nu stinge litigiul ci doar reduce cuantumul lor.
Instanţa admite proba cu înscrisuri depuse la acest termen de apărătorul reclamantei şi ia act de depunerea acestora la dosar.
Avocat M. C. pentru reclamantă, având cuvântul, arată că numai are alte cereri de formulat şi probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului pentru susţineri pe fond.
Instanţa ia act că numai sunt cereri de formulat şi probe de administrat, apreciază cauza în stare de soluţionare şi acordă cuvântul pentru susţineri pe fond.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
In susţinere arată că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă fără temei legal sau dată cu încălcarea ori aplicarea greşită a legii în sensul dispoziţiilor art.304 pct.9 C.p.civ., atunci când a statuat că în prezenta cauză competenţa de soluţionare revine Judecătoriei Galaţi. De asemenea mai arată că instanţa de fond s-a bazat că între cele două contracte există o clauză compromisorie, clauză care indică ca instanţă competentă Tribunalul Galaţi şi nicidecum Judecătoria Galaţi. Cele două contracte s-au încheiat în Călăraşi iar obiectul acestor contracte este reabilitarea reţelelor cu apă a judeţului Călăraşi prin urmare locul introducerii acţiunii este Judecătoria Călăraşi
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond, trimiterea cauzei spre rejudecare şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANŢA
Deliberând asupra recursului de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călăraşi la data de 29.01.2009 sub nr. 391/202/2009, creditoarea S.C. C SR.L., cu sediul în Călăraşi, ___, jud. Călăraşi a chemat în judecată pe debitoarea S.C. E.T.S.A., cu sediul în Galaţi, ___, jud. Galaţi, solicitând emiterea unei somaţii de plată prin care să fie obligată debitoarea, în termen de 15 zile, la plata sumei de 58.165,99 lei cu titlu de garanţie pentru bună executare, a dobânzii legale aferente acestei sume, de la data de 15.10.2008 şi până la plata efectivă, precum si a cheltuielilor de judecată.
Motivându-şi în fapt cererea, creditoarea a arătat că în baza a două contracte succesive ( nr. F24/17.03.2006 şi nr. S59/03.05.2007), având ca obiect reabilitarea reţelelor de alimentare cu apă a mun. Călăraşi, a executat în favoarea debitoarei o serie de lucrări.
Prin contractele încheiate, creditoarea a fost obligată la constituirea unei garanţii de bună executare al cărei cuantum a fost stabilită de părţi la 15% din valoarea celor două contracte. Precizează creditoarea că modalitatea de constituire a garanţiei a constat în reţineri succesive din valoarea situaţiilor de plată lunare, scăzându-se din suma datorată procentul de 15% ( pentru primul contract), şi respectiv 10% (pentru cel de-al doilea contract). Potrivit art.11 pct.2 din contract această garanţie urma a fi restituită creditoarei după semnarea de către pârâta debitoare, în calitate de antreprenor, a procesului verbal de recepţie finală.
Deşi părţile au semnat procesul verbal de recepţie finală la data de 15.10.2008, debitoarea a restituit creditoarei numai o parte din garanţie, sub forma unor operaţiuni de compensare, prin livrare de materiale, rămânând o diferenţă de plată de 58,165.99 lei.
În drept, au fost invocate dispoziţiile OUG nr. 119/2007, art.969 C.civ., art.43 si 46 C.com, art.1 alin 1 pct.1 şi art.10 al 1 pct.4 C.pr.civ.
Debitoarea prin întâmpinare a invocat excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Călăraşi şi argumentând această excepţie, arată că părţile au convenit prin contractele încheiate o competentă teritorială alternativă, stabilind ca eventualele litigii apărute cu ocazia derulării relaţiilor contractuale să fie soluţionate sau prin arbitraj, de către Camera de Comerţ şi Industrie a României si mun. Galaţi, fie de către instanţele judecătoreşti din România-respectiv Tribunalul Galaţi iar pe fondul cauzei apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile OUG nr.119/2007 referitoare la certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea creanţei.
În dovedire propune proba cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate disp. art.115-118 C.pr.civ., art.242 alin 2 C.pr.civ.
Soluţionând cauza, Judecătoria Călăraşi prin sentinţa civilă nr.371/10.02.2009, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Călăraşi în judecarea somaţiei de plată formulate de creditoarea SC C SRL, cu sediul în Călăraşi, ___, jud. Călăraşi împotriva debitoarei SC E. T. SA, cu sediul în Galaţi, __, jud. Galaţi, excepţie invocată de debitoare şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi căruia i-a trimis dosarul la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, conform art. 10 pct. 4 C.proc.civ. în afară de instanţa domiciliului pârâtului mai este competentă, în cererile privitoare la obligaţiile comerciale, instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii şi că părţile pot conveni ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, au competenţa teritorială, afară de cazurile de competenţă exclusivă – art. 19 C.proc.civ. şi că prin art.25.2 din contractul încheiat între părţi acestea au avut în vedere inserarea unei clauze atributive de competenţă teritorială indiferent de valoarea preţ ce formează obiectul litigiului întrucât trebuie avută în vedere o interpretare a dispoziţiilor contractului în sensul acordării priorităţii voinţei reale a părţilor şi a producerii unor efecte ale convenţiei în toate ipotezele previzibile.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC C SRL criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive:
Sentinţa este lipsită de temei legal sau dată cu aplicarea greşită a legii întrucât nu există în contract clauză compromisorie în favoarea Judecătoriei Galaţi ci doar a Tribunalului Galaţi şi aceasta nu poate fi extinsă prin interpretare şi altei instanţe decât cele menţionate în contractul părţilor, astfel încât reclamanta nu poate fi privată de dreptul de a alege între instanţele competente alternativ prevăzute în art.10 alin.1 pct. 4 C.p.civ., alegere pe care a făcut-o investind instanţa de la locul naşterii obligaţiei respectiv Judecătoria Călăraşi.
La dosar s-a depus de către intimata pârâtă SC E.T. SA Galaţi întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei instanţei de fond.
Analizând actele şi lucrările dosarului şi sentinţa atacată în raport de motivele de recurs invocate precum şi din oficiu, tribunalul constată că recursul declarat este fondat.
Astfel, clauza atributivă de competenţă inclusă în contractul părţilor nu poate fi interpretată decât în sensul restrictiv rezultat din acesta respectiv de a fi investită cu soluţionarea litigiului instanţa expres şi explicit prevăzută în această convenţie, respectiv Tribunalul Galaţi nu şi o altă instanţă neprevăzută expres ce ar avea aceeaşi rază de competenţă teritorială(instanţa sediului pârâtei)însă ar avea competentă materială de a soluţiona litigiul intervenit între părţi în raport de valoarea acestuia întrucât clauzei respective din contract îi sunt aplicabile dispoziţiile art.984 C. Civil şi nu cele ale art.977 C. Civil, cum eronat a apreciat instanţa de fond.
În condiţiile expuse clauza respectivă este inoperată dat fiind că valoarea obiectului litigiului este sub 100 000 lei situaţie în care competentă material să soluţioneze litigiul devine judecătoria şi nu tribunalul deci cum în convenţie n-a fost indicată ca fiind competentă exclusiv Judecătoria Galaţi(prin adăugarea explicită a acesteia sau folosirea formulării generice „instanţele judecătoreşti din municipiul Galaţi”) rezultă că reclamanta are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, alegere pe care a făcut-o prin introducerea acţiunii la Judecătoria Călăraşi(conform art.1 pct 4 C.p.civ.) astfel încât soluţia admiterii excepţiei necompetenţei teritoriale invocată de pârâtă la instanţa de fond apare în aceste condiţii ca nelegală.
Pentru aceste considerente tribunalul urmează a admite recursul declarat de reclamanta SC C SRL împotriva sentinţei civile nr.371/2009 pronunţată de Judecătoria Călăraşi pe care o va casa în tot şi va trimite cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.312 C.p.civ. admite recursul declarat de reclamanta SC C SRL împotriva sentinţei civile nr.371/2009 pronunţată de Judecătoria Călăraşi pe care o casează în tot şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică de la 12 Martie 2009.
