Procedura insolvenţei. Contestaţie la tabelul preliminar de creanţe respinsă. Reaua credinţă a terţului dobânditor. Consecinţe.
Legea nr.85/2006: art.73 (1) şi 83 (1)(2)
Conform art.73 (1) din Legea nr.85/2006, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţie cu privire la creanţele şi dreptul de preferinţă trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul de creanţe.
Potrivit art.83 (1) din acelaşi act normativ terţul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial anulat conform art.80, va trebui să restituie averii debitorului bunul transferat sau dacă bunul nu mai există, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor.
În acest caz el va avea împotriva averii o creanţă de aceeaşi valoare, cu condiţia ca terţul să fi acceptat transferul cu bună credinţă.
În caz contrar, terţul dobânditor pierde creanţa sau bunul rezultat din repunerea în situaţia anterioară în favoarea averii debitorului.
(Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială; decizia comercială nr.1261R din 14.11.2008 – irevocabilă)
Prin sentinţa comercială nr.2522/30.05.2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Comercială s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de S.C. TT S.R.L. împotriva tabelului creanţelor întocmit de lichidatorul judiciar RVA IS S.P.R.L. al debitoarei S.C. R S.A.
În motivarea acestei sentinţe s-a reţinut că sumele cu care contestatoarea a cerut instanţei înscrierea în tabelul de creanţe sunt sume ce reprezintă preţul plătit de aceasta în temeiul unor contracte de vânzare-cumpărare ce au fost anulate de instanţa de judecată prin sentinţa comercială nr.3044/17.11.2006 prin care s-a reţinut şi reaua credinţă a S.C. TT S.R.L. şi intenţia acesteia de a frauda creditorii precum şi prin decizia Curţii de Apel Bucureşti nr.1482/03.10.2007 pentru aceleaşi motive.
S-a mai reţinut sancţiunea ce intervine în aceste situaţii conform art.83 alin.2 din Legea nr.85/2006 faţă de terţul dobânditor care nu mai are nici măcar o creanţă egală cu preţul pe care l-a plătit.
Reţinând că în condiţiile arătate, fiind evidentă reaua-credinţă a S.C. TT S.R.L., contestatoarea nu mai are nicio creanţă faţă de debitoare decurgând din contractele anulate prin sentinţele comerciale menţionate.
Faţă de cele arătate s-a pronunţat sentinţa de mai sus.
Împotriva sentinţei comerciale nr.2522/30.05.2008 a declarat recurs creditoarea S.C. TT S.R.L. criticând sentinţa atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică şi nelegală deoarece hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii considerând că în speţă s-ar aplica prevederile art.1339 Cod civil privitoare la răspunderea pentru evicţiunea vânzătorului. Cum existenţa acestei răspunderi a fost acceptată chiar şi de lichidatorul judiciar, având în vedere că la masa credală ar fi fost admise o serie de creanţe având acelaşi temei, respectiv valoarea impozitelor achitate pentru unul din active şi investiţiile pentru modernizare, cere Curţii să constate faptul că hotărârea pronunţată de judecătorul sindic a fost dată cu aplicarea greşită a legii, ignorându-se dispoziţii legale pe deplin aplicabile.
Cere astfel admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi pe fond admiterea contestaţiei sale astfel cum a fost formulată.
La dosarul cauzei a depus Concluzii scrise DGFPMB care a cerut motivat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Faţă de cele de mai sus şi având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată şi reţine următoarele:
Prin contestaţia făcută în temeiul art.73 din Legea nr.85/2006 la tabelul preliminar de creanţe, creditoarea recurentă a cerut judecătorului sindic să dispună admiterea la masa credală a unor creanţe pe care aceasta le are împotriva debitoarei, rezultate din preţul plătit pentru bunurile ce au făcut obiectul transferurilor patrimoniale anulate, invocând dispoziţiile art.1339 Cod civil privitoare la răspunderea vânzătorului pentru evicţiune.
În speţă însă nu sunt aplicabile dispoziţiile invocate de recurentă, deoarece contractele ce au stat la baza vânzării produselor în cauză au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, care au constatat reaua credinţă a cumpărătoarei S.C. TT S.R.L. şi intenţia sa de a frauda creditorii, deoarece la data cumpărării cunoştea starea de insolvenţă a vânzătoarei-debitoare.
În atare situaţie în speţă îşi au aplicabilitate dispoziţiile art.83 alin.2 potrivit cărora în cazul în care s-a dovedit reaua credinţă, terţul dobânditor pierde creanţa sau bunul rezultat din repunerea în situaţia anterioară în favoarea averii debitorului, sentinţa instanţei de fond fiind astfel temeinică şi legală.
În consecinţă, Curtea a respins recursul ca nefondat. (A.R.)
2
