Funcţionari publici. Dreptul de acordare a sporului de 100% din salariul de bază, pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal de funcţionarii publici din cadrul Administraţiei Publice a Penitenciarelor. Inadmisibilitate
Sporul de 100% din salariul de bază prevăzut de art. 43 din Legea nr. 293/2004 poate fi acordat de angajator doar în ipoteza în care funcţionarul public nu a beneficiat de compensarea muncii suplimentare, cu timp liber corespunzător.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 482/CA din 3 noiembrie 2008
Prin sentinţa civilă nr. 636/CA/16.05.2008 a Tribunalului Iaşi s-a hotărât admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor din România, invocate de pârâţi prin întâmpinare; respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul B.L.-R. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor din România, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; admiterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul B.L.-R., în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul I.; obligarea pârâtului la plata către reclamant a sporului de 100% din salariul de bază pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în perioada octombrie 2004 – septembrie 2007, conform fişei de pontaj întocmite de către pârât, în condiţiile art. 43 alin. 3 lit. b), ipoteza finală, din Legea nr. 293/2004.
În motivarea sentinţei tribunalul a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor din România se constată că este întemeiată având în vedere că raportul de serviciu generat de funcţia publică este stabilit între reclamant şi Penitenciarul I, programul de activitate prestat de reclamant şi plata drepturilor salariale aferente orelor de muncă prestate fiind gestionate de pârâtul Penitenciarul I., neexistând raport juridic pentru plata drepturilor salariale între reclamant şi pârâţii Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor din România.
În consecinţă, s-a admis excepţia şi s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B.L.-R. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor din România ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce priveşte fondul cauzei s-a constatat că cererea de chemare în judecată este întemeiată având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 43 şi 44 din Legea nr. 293/2004:
„(1) Durata normală a programului de lucru este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână. (1 ind. 1) Programul de lucru al personalului din compartimentele a căror activitate impune prezenţa în serviciu mai mult de 8 ore se stabileşte de către directorii unităţilor, în raport cu necesităţile operative, asigurându-se respectarea timpului de lucru legal.
(2) În cazul în care pentru anumite categorii profesionale durata programului normal de lucru este stabilită prin dispoziţii legale specifice, se vor aplica aceste dispoziţii legale.
(3) Orele prestate de funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare peste durata normală a timpului de lucru se compensează cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti, în luna următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează:
a) 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depăşire a duratei normale a zilei de lucru;
b) 100% din salariul de bază pentru orele următoare. Cu un spor de 100% se plătesc şi orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.
(4) Munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată şi sporurile prevăzute la alin. (3) se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă în scris de şeful ierarhic, fără a se depăşi 120 de ore anual, iar în cazuri cu totul deosebite se poate aproba efectuarea orelor suplimentare şi peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 de ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite şi cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate.
Modul de organizare a timpului de lucru, a pauzelor şi evidenţa prezenţei funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare la serviciu se stabilesc prin regulamente de ordine interioară, elaborate de conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi a unităţilor din subordinea acesteia.”
În raport de datele furnizate de pârâtul Penitenciarul I. prin fişa de pontaj privind evidenţa activităţii prestate de reclamant rezultă că acesta, în perioada octombrie 2004 – septembrie 2007, a fost programat să efectueze serviciul de pază şi control şi în zilele de sâmbăta şi duminica sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, fapt confirmat de către pârât prin întâmpinare.
Reclamantul nu se află în situaţia de a fi prestat ore suplimentare astfel cum prevede ipoteza iniţială a art. 43 alin. 3 din Legea nr. 293/2004, ci acesta invocă ca temei al acţiunii sale ipoteza finală art. 43 alin. 3 lit. „b”, din Legea nr. 293/2004: „Cu un spor de 100% se plătesc şi orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.” situaţie cu privire la care legiuitorul nu a mai prevăzut compensarea prin acordarea de zile libere (ture libere), ca în cazul orelor lucrate suplimentar.
Prin urmare, atâta timp cât reclamantul a lucrat potrivit programului de lucru stabilit prin Regulamentul de organizare a activităţilor, a timpului de lucru, a pauzelor şi evidenţei prezenţei funcţionarilor publici din Penitenciarul I. nr. X-21459/30.03.2007, adoptat de directorul unităţii, şi în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în perioada octombrie 2004 – septembrie 2007, are dreptul la plata sporului de 100% din salariul de bază pentru orele lucrate în aceste condiţii.
Faţă de dispoziţiile legale incidente se constată că reclamantul nu putea beneficia de ture libere pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în perioada octombrie 2004 – septembrie 2007, ci doar de sporul de 100% din salariul de bază prevăzut de legiuitor, astfel încât susţinerile pârâtului privind netemeinicia pretenţiei reclamantului ca urmare a acordării zilelor libere sunt neîntemeiate.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susţinerile părţilor din cadrul dezbaterilor, a constatat recursul promovat de pârâtă în cauză ca fiind întemeiat, pentru considerentele de mai jos.
Eronat a interpretat dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 293/2004 prima instanţă, în sensul că „reclamantul nu putea beneficia de ture libere pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare … ci doar de sporul de 100% din salariul de bază prevăzut de legiuitor”, deşi în considerentele sentinţei era reprodus in extenso textul de lege sus-evocat, şi care prevedea expres: „În cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti, în luna următoare, cu un spor din salariul de bază … b) 100% din salariul de bază…”. Mai mult, în temeiul art. 44 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din A.N.P. sub nr. 33.819/04.10.2004 la nivelul Penitenciarului de Maximă Siguranţă I. a fost adoptat Regulamentul privind organizarea activităţilor, a timpului de lucru, a pauzelor şi evidenţa prezenţei funcţionarilor publici, în care se prevede expres caracterul „permanent şi obligatoriu” serviciului din sistemul administraţiei penitenciare, ce se desfăşoară conform graficelor şi pontajelor stabilite din timp, ce prevăd şi turele libere corespunzătoare orelor prestate în zilele de sâmbătă şi duminică, iar intimatul nu contestă respectarea de recurentă a programării adoptate.
Art. 3 din acelaşi regulament prevede de asemenea în alin. (1) că „Munca prestată peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată, iar sporurile prevăzute de art. 43 alin. 3 din Legea nr. 293/2004 se pot plăti, numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă, în scris, de şeful ierarhic, fără a se depăşi 120 ore anual”, iar în speţă intimatul nu a probat prestarea vreunei ore de serviciu în afara pontajelor depuse de recurentă la dosar, ori împrejurarea că ar fi fost chemat în scris la serviciu, de şeful său ierarhic, peste programul de lucru stabilit.
Rezultă aşadar, că recurenta a respectat în cauză dispoziţiile legale incidente, privitoare la acordarea repausului săptămânal reclamantului, legislaţia internă fiind în deplină concordanţă cu normele europene în materie, reclamantul-intimat fiind cel ce nu a fost în măsură a dovedi vătămarea suferită într-un drept al său, recunoscut de lege, prin modul de derulare a programului de lucru în cadrul Penitenciarului I., program ce de altfel nu a fost contestat de acesta în condiţiile legii, fiind de notorietate disciplina şi responsabilitatea ce le implică postul ocupat de acesta în cadrul instituţiei penitenciare.
Faţă de cele arătate în cele ce preced, Curtea a procedat la admiterea recursului promovat de pârâtul Penitenciarul I., cu consecinţa modificării în parte a sentinţei civile nr. 636/CA/16.05.2008 a Tribunalului Iaşi, în sensul respingerii acţiunii reclamantului B.L.-R., în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul I., cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei privitoare la soluţionarea excepţiilor invocate în cauză.
