Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr. 1426/114/2008 din 24.04.2008, astfel cum a fost completată, reclamantul C.M. a solicitat anularea actului administrativ emis de pârâta C.J.P. Buzău prin care i s-a refuzat acordarea indemnizaţiei reparatorii ce i se cuvine în calitate de copil urmaş al eroului-martir al Revoluţiei române din decembrie 1989: C.A. (sub incidenţa prevederilor art.4 alin.4 şi ale art. 41 şi art. 42 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările dispuse prin Legea nr. 347/2006, în raport şi de dispoziţiile art. 28 din HG nr. 1412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, astfel cum a fost modificată prin HG nr. 1707/2006), precum şi obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei reparatorii pentru perioada anterioară cererii formulate iniţial şi pentru care primeşte indemnizaţia lunară actuală (1.11.2004-1.05.2007).
Respingând acţiunea ca neîntemeiată, instanţa fondului a reţinut în fapt şi în drept:
Reclamantul este copil urmaş a eroului-martir al Revoluţiei române din decembrie 1989 : C.A., astfel cum rezultă din certificatul emis de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989, făcând parte din categoriile de persoane ce pot beneficia de dreptul la o indemnizaţie lunară reparatorie prevăzute la art. 4 alin.1 din Legea nr. 341/2004.
Calitatea reclamantului de copil urmaş al eroului-martir C.A., prin ea însăşi, nu îi conferă însă dreptul la indemnizaţia lunară reparatorie, astfel cum este instituit prin art.4 alin.1 din lege, impunându-se şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 4 alin.4, în sensul că nu este încadrat în nicio formă de învăţământ ori nu realizează venituri din motive ce nu îi sunt imputabile.
Conform dispoziţiilor art.28 alin.2 din HG nr. 1412/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004 (modificat prin HG nr. 1707/2006), prin motive neimputabile în înţelesul art.4 alin.4 teza a doua din Legea nr. 341/2004, se înţelege situaţia în care se află copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă:
a) – şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă;
b) – nu le sunt oferite de către agenţia pentru ocuparea forţei de muncă judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, în a cărei rază teritorială de competenţă îşi au domiciliul, un loc de muncă corespunzător capacităţii de muncă sau pregătirii profesionale;
c) – sunt refuzaţi de către angajatorul postului oferit de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, în a cărei rază teritorială de competenţă îşi au domiciliul.
Prin art.28 alin.3 din HG nr. 1412/2004 se dispune în sensul că pentru a beneficia de indemnizaţia lunară reparatorie, persoana care solicită aplicarea prevederilor art.4 alin.4 teza a doua din Legea nr. 341/2004 va prezenta casei teritoriale de pensii, o dată la 6 luni, o declaraţie pe propria răspundere din care rezultă faptul că se află în una dintre situaţiile prevăzute la alineatul 2.
Or, prin declaraţia autentificată dată pe propria lui răspundere, reclamantul a dovedit numai faptul că nu a realizat venituri din salarii mai mari decât salariul mediu brut pe economie la perioada de referinţă.
Prin consecinţă, neproducându-se dovada în sensul că nerealizarea veniturilor s-ar datora unuia din motivele neimputabile prevăzute la art. 28 alin.2 din HG nr. 1412/2004, prin sentinţa nr. 861 din 12.09.2008 instanţa fondului a reţinut că acţiunea formulată este neîntemeiată.
Soluţia astfel pronunţată a fost menţinută prin decizia nr. 1376 din 14.11.2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti- Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal, respingându-se ca neîntemeiat recursul declarat de reclamant.
Notă / 1 : contrar practicii unitare în materie la nivelul Secţiei Comerciale şi de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Buzău, în alte trei dosare şi anume : dos. nr. 1422/114/2008, dos. nr. 1423/114/208 şi nr. 1424/114/2008, Curtea a modificat soluţiile instanţei fondului în sensul admiterii acţiunilor şi obligării pârâtei C.J.P. Buzău la acordarea indemnizaţiei reparatorii.
Cu titlu de exemplu, se expune motivaţia în fapt şi în drept a deciziei nr. 1586 din 18.12.2008 pronunţată de Curte în dosarul nr. 1422/114/2008 :
„Recurentul reclamant a depus la dosarul cauzei documentele prevăzute de art. 4 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, iar intimata pârâtă nu i-a acordat drepturile pentru perioada solicitată motivat de faptul că nu se face dovada nerealizării de venituri din motive neimputabile.
În sensul art.4 alin.4 şi 5 din Legea nr. 341/2004 cu modificările şi completările ulterioare, prin venit se înţelege venitul brut lunar din salarii şi asimilat salariilor potrivit Codului fiscal, respectiv legea nr. 571/2003.
Art. 41 alin.3 din Legea nr. 341/2004 modificată prin Legea nr. 347/2006, prevede că la calculul drepturilor restante, coeficientul de multiplicare se aplică asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, corespunzător fiecărui an din perioada pentru care se calculează drepturile restante, fiind vorba de o reglementare care duce la ideea că aceste drepturi se pot calcula şi pe o perioadă restantă faţă de noile modificări aduse în materie.
Prin urmare, pentru acordarea indemnizaţiilor reparatorii prevăzute la art. 4 alin.4 din Legea nr. 341/2004, modificată prin Legea nr. 347/2006 inclusiv cele restante, dovada îndeplinirii condiţiei referitoare la venitul realizat de către beneficiar se face cu declaraţie pe propria răspundere sub sancţiunea prevederilor art. 292 Cod penal, cu modificările şi completările ulterioare.
Declaraţia se depune la plătitor odată cu cererea pentru acordarea acestui drept şi se referă la întreaga perioadă anterioară pentru care se cuvine indemnizaţia reparatorie, mai puţin în luna în care se depune cererea. În acest sens şi-a exprimat punctul de vedere şi Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 în adresa comunicată recurentului C.V. (act nou depus în recurs).
Instanţa de fond, în baza principiului rolului activ ar fi putut să solicite recurentului probe din care să rezulte dacă acesta a avut o activitate profesională generatoare de venituri, fie să solicite Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Buzău dacă i s-a oferit un loc de muncă corespunzător capacităţii de muncă sau pregătirii profesionale sau dacă a fost refuzat de către angajatorul postului oferit în acest sens.
Trebuia observat că atât legea cât şi Normele metodologice nr. 1707/2006 nu precizează obligativitatea în mod expres a depunerii la casele judeţene de pensii a vreunui document din cele menţionate de instanţa de fond.
În atare situaţie nu există nici un motiv legal ca să nu se acorde indemnizaţia reparatorie pe perioada restantă, indemnizaţie reparatorie reglementată potrivit dispoziţiilor art. 4 alin.4 coroborat cu dispoziţiile art. 41 şi 42 din Legea nr. 341/2004 a recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, cu modificările şi completările ulterioare.”
Notă / 2 : Punctul de vedere al judecătorilor Secţiei Comerciale şi de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Buzău, este în sensul că se impune administrarea de dovezi sub aspectul nerealizării veniturilor din motive neimputabile persoanelor îndreptăţile la acordarea indemnizaţiei lunare reparatorii, atât pentru perioada anterioară modificării Legii nr.341/2004, prin Legea nr. 347/2006, cât şi ulterior, avându-se în vedere că numai astfel se poate verifica îndeplinirea condiţiilor imperative instituite la art. 4 alin.4 din lege.
Considerente:
Acordarea indemnizaţiei lunare reparatorii, astfel cum este instituită la art. 4 alin.4 teza a doua din Legea nr. 341/2004 a recunoştinţei faţă de eroii-martiri este condiţionată nu numai de întrunirea calităţii petiţionarului de copil urmaş al eroului martir, ci şi de îndeplinirea celorlalte cerinţe prevăzute imperativ în cuprinsul aceluiaşi text: neîncadrarea în nicio formă de învăţământ ori nerealizarea de venituri din motive neimputabile lor.
În acest sens se invocă normele imperative ale art. 28 alin.2 din HG nr. 1412/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004 (prin care se determină noţiunea de „motive imputabile în înţelesul dispoziţiei art.4 alin.4 teza a doua din lege”), coroborate cu :
Prevederile art. 28 alin.3 din acelaşi act normativ (referitoare la obligativitatea declaraţiei dată pe proprie răspundere de către solicitant, de natură să ateste că se află în una dintre situaţiile prevăzute la alineatul 2),
Dispoziţiile art. 28 alin.1 din actul normativ menţionat anterior, astfel cum a fost modificat prin HG nr. 1707/2006 (prin care s-a redefinit noţiunea de „venit” în înţelesul art. 4 alin.4 şi 5 din lege, cu trimitere la prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal),
Precum şi cu dispoziţiile art. 28 alin.4 şi 5 din hotărârea de guvern invocată (privind obligaţia comunicării în scris a oricărei modificări a condiţiilor în care indemnizaţia a fost acordată beneficiarului şi de a întreprinde lunar demersurile necesare în vederea obţinerii unui loc de muncă corespunzător capacităţii şi pregătirii profesionale ).
