Procedură civilă – Fond Funciar – manifestări procesuale a excepţiei autorităţii de lucru judecat – lipsa triplei identităţi prev. de art. 1201 Cod civil
Prin Sentinţa nr. 1419/24.10.2011 pronunţată de Judecătoria C-lung. Mold. s-a respins plângerea având ca obiect „fond funciar”, formulată de petenta CA în contradictoriu cu intimaţii Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, şi Comisia Comunală de fond funciar Vama, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin cererea adresată Comisiei comunale de fond funciar Vama şi înregistrată sub nr. 330/14 ianuarie 2011 petenta CAa solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1.000 ha teren păşune şi neproductiv situat pe raza comunei Vama la locul numit „Deiţa”, arătând că terenul solicitat a aparţinut defuncţilor NN – străbunic, EN bunic, GN tată şi respectiv autorilor acestora şi că a solicitat în termen legal suprafaţa de teren, însă din eroare a indicat amplasamentul ca fiind „Fundul Deii”
Prin corespondenţa purtată cu Comisia comunală de fond funciar Vama petenta a insistat că această cerere să fie înaintată din nou Comisiei Judeţene Suceava, cu motivarea că nu are relevanţă că în cauză s-a mai pronunţat o hotărâre, solicitând ca din nou Comisia Judeţeană Suceava să se pronunţe pentru a putea ataca hotărârea cu plângere la judecătorie, în acest context fiind pronunţată Hotărârea nr. 268/23 iunie 2011 împotriva căreia s-a formulat plângere în acest dosar.
Potrivit prevederilor art. 3 – Titlul VI din Legea nr. 247/2005, persoanele interesate au avut posibilitatea de a formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în termen de 60 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, termenul fiind prelungit ulterior până la data de 30 noiembrie 2005, sub sancţiunea decăderii din termen.
De asemenea potrivit art. 9 alin. 3 teza finală din Legea 18/1991 republicată şi modificată, natura juridică a acestui termen este aceea a unui termen de decădere, astfel că nerespectarea lui atrage însăşi stingerea dreptului subiectiv civil, concret, de reconstituire a dreptului de proprietate, în condiţiile legii.
Prin urmare, această cerere depusă la data de 14 ianuarie 2011 este în afara termenului prevăzut de legile fondului funciar.
În situaţia în care petenta susţine că aceasta este cererea pe care ea a formulat-o în termen, însă a fost în eroare cu privire la amplasament, instanţa reţine că asupra cererii formulate, instanţa de judecată s-a pronunţat în mod definitiv şi irevocabil, hotărârile intrând în puterea lucrului de judecat.
Astfel prin Sentinţa civilă nr. 1194 din 29 septembrie 2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 591 din 22 februarie 2007 a Tribunalului Suceava a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de CA în contradictoriu cu intimaţii Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, Comisia Comunală de fond funciar Vama, Comisia Comunală de fond funciar Vatra Moldoviţei, Comisia Comunală de fond funciar Frumosu şi Direcţia Silvică Suceava.
Cauza a avut ca obiect cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pe care numita CA a formulat-o în temeiul Legii 247/2005 şi prin care aceasta solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 430 ha teren care ar fi aparţinut străbunicului său NN, bunicului său NL, tatălui său NG şi despre care aceasta a susţinut că s-ar afla pe raza mai multor comune, respectiv Frumosu, Vama şi Vatra Moldoviţei.
De asemenea prin Sentinţa civilă nr. 378 din 25 februarie 2009 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 1155 din 02 iunie 2009 a Tribunalului Suceava a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de CA în contradictoriu cu intimaţii Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava şi Comisia Comunală de fond funciar Frumosu.
Această cauză a avut ca obiect cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pe care numita CA a formulat-o în temeiul Legii 247/2005 şi prin care aceasta solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru mai multe suprafeţe de teren, printre care şi 1000 ha teren păşune neproductiv situată la locul numit ,,Fundu Deii” în calitate de moştenitoare după defuncţii NN – străbunic, EN bunic, GN tată.
Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală (conform art. 1201 C.civ. si art. 166 C.proc.civ.) şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legatură cu raporturile juridice dintre părţi (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.).
Atât în literatura de specialitate cât şi în practica judecătorească se reţine că dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevazută de art. 1201 C.civ. (obiect, părţi, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Puterea de lucru judecat este inclusă de lege în categoria prezumţiilor legale, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C.civ., ceea ce înseamnă că puterea de lucru judecat prezumă că hotărârea judecătorească irevocabilă corespunde adevărului şi nu se poate într-o altă acţiune să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat prin hotărârii judecătoreşti anterior.
Această reglementare în forma prezumţiei vine să asigure nevoia de ordine si stabilitate juridică şi nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări, decurgând din aplicarea altor principii (cauza Lungoci contra României).
Prin urmare, chiar dacă nu ne aflăm în prezenţa triplei identităţi prev. de art. 1201 Cod civil pentru a fi dată autoritatea de lucru judecat (întrucât în celelalte dosare s-a făcut plângere împotriva altor hotărâri emise de Comisia Judeţeană Suceava), instanţa reţine aceste hotărâri judecătoreşti invocate mai sus ca mijloc de probă prin care s-a stabilit în mod definitiv şi irevocabil că petenta CA nu este îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de teren solicitate. De altfel şi în probatoriul depus la prezentul dosar petenta a înţeles să depună copii după declaraţiile martorilor audiaţi în dosarele în care s-au pronunţat hotărârile de mai sus.
Nu este posibil ca petenta să depună noi cereri în afara termenelor prevăzute de legile fondului funciar în care să îşi modifice fie suprafaţa, fie amplasamentul, fie câte un autor şi să pretindă că este aceeaşi cerere depusă în termen, pe care Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi instanţa de judecată să o analizeze din nou.
În consecinţă, faţă de motivele invocate mai sus, instanţa urmează să respingă plângerea ca nefondată.
