Reclamanta nu are dreptul la
decontarea cheltuielilor de transport de la
domiciliul din localitatea Vaslui la locul de munca
la Penitenciarul de Maxima Siguranta Iasi
in temeiul HG372/1990, intrucat Penitenciarul Iasi
nu reprezinta loc izolat in acceptiunea disp. art
21 din Ordinul MJ 1556/19999.in consecinta decizia de
Impunere este legala
Prin cererea de chemare în judecata reclamanta L M a solicitat tribunalului ca prin hotarârea ce va fi pronuntata sa dispuna anularea Deciziei de imputare nr.218749/10.06.2008 emisa de pârâtul Directorul Penitenciarului de Maxima Siguranta Iasi, precum si suspendarea efectelor acestei decizii pâna la solutionarea cauzei, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea actiunii reclamanta sustine ca în perioada 01.02.2005-30.11.2007 a functionat în cadrul Penitenciarului Iasi ca functionar public cu statut special.
În perioada desfasurarii activitatii a beneficiat de decontarea cheltuielilor ocazionate de transportul de la locul de domiciliu la locul de munca, pe calea ferata, pe ruta Vaslui-Iasi si retur, distanta fiind de 67 Km.
Cheltuielile de transport au fost decontate în baza Ordinului MJ nr.1556/C/1999 si a legii nr.293/2004.
Reclamanta a sustinut ca Decizia de imputare contestata nu i-a fost comunicata, trimiterea pe e-mail nereprezentând o modalitate de comunicare certa prevazuta de lege, îi lipseste avizul si viza de la departamentul de control financiar preventiv si juridic.
De asemenea imputarea sumei în baza HG nr.1398/2007 se face nelegal întrucât actul normativ se aplica retroactiv întrucât imputarea priveste sume de bani si perioada anterioara intrarii în vigoare a actului normativ.
Întrucât în temeiul HG nr.372/1990 avea dreptul la decontarea cheltuielilor de transport reclamante pretinde ca în mod nelegal a fost emisa decizia contestata de catre pârât.
În ceea ce priveste suspendarea efectelor actului administrativ contestat reclamanta, pe lânga motivele de nelegalitate anterior precizate, sustine ca i s-ar produce o paguba grava întrucât se doreste compensare sumei imputate cu parte din salariile compensatorii ce trebuie sa i le achite Penitenciarul Iasi.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a efectelor deciziei de imputare contestate întrucât nu sunt îndeplinite conditiile impuse de art.14 alin.1 din lg. nr.554/2004, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii întrucât în urma efectuarii unui control financiar s-a constat ca reclamantei nu i se putea deconta contravaloarea cheltuielilor de transport de la locul de domiciliu la locul de munca deoarece nu erau îndeplinite conditiile impuse de art.5 lit.b) din HG nr.372/1990 si art.21 din Ordinul MJ nr.1556/1999, în speta locul de munca al reclamantei nu putea fi considerat izolat în acceptiunea legii.
În drept au fost invocate prevederile art.115-118 C.pr.civ., ale HG nr.372/1990 si Ordinul MJ nr.1556/1999.La termenul de judecata din data de 13.08.2008 instanta a respins cererea de suspendare a efectelor actului administrativ contestat.
Tribunalul analizând probele administrate în cauza se constata ca cererea de chemare în judecata este neîntemeiata.
Reclamanta în perioada 01.02.2005-30.11.2007 a functionat în cadrul Penitenciarului de Maxima Siguranta Iasi, fiind functionar public cu statut special.
Pâna la data pensionarii reclamanta a beneficiat în perioada 01.01.2006-30.11.2007 de decontarea cheltuielilor de transport generate de deplasarea din localitatea de domiciliul – municipiul Vaslui – la locul de munca – penitenciarul de Maxima Siguranta Iasi aflat pe teritoriul administrativ al municipiului Iasi.
Deplasarea s-a efectuat cu trenul pe ruta Vaslui-Iasi si retur, distanta fiind de 67 de Km, iar pe baza abonamentelor de calatorie reclamanta a beneficiat de decontarea cheltuielilor de transport.
Ulterior încetarii raporturilor de serviciu se constata în urma unui control financiar ca reclamanta nu avea dreptul de a beneficia de decontarea cheltuielilor de transport astfel încât a fost emisa Deciziei de imputare nr.218749/10.06.2008 de pârâtul Directorul Penitenciarului de Maxima Siguranta Iasi.
Din punct de vedere al competentei atribuite de art.70 alin.2 din lg. nr.293/2004 rezulta ca emiterea Deciziei de imputare contestate s-a facut cu respectarea competentei materiale.
În ceea ce priveste legalitatea masurii imputarii se retine ca în mod corect s-a constat de catre pârât ca la data formularii cererilor de decontare în perioada 01.01.2006-25.10.2007 reclamanta nu putea beneficia de decontarea cheltuielilor de transport întrucât nu erau îndeplinite conditiile prevazute de art.34 lit.k), art.5 lit.b) din HG nr.372/1990 si art.21 din Ordinul MJ nr.1556/1999.
Astfel, la data formularii cererilor de decontare, inclusiv la data încetarii raporturilor de serviciu, dreptul reclamantei la decontarea cheltuielilor de transport era prevazut în art.34 alin.1 lit.k, ce facea trimitere în ipoteza finala, “(…) si în alte situatii, în conditiile stabilite prin hotarâre a Guvernului”.
Din analiza prevederilor art.5 lit.b) din HG nr.372/1990 si art.21 din Ordinul MJ nr.1556/1999 reiese ca reclamanta avea dreptul la decontarea cheltuielilor de calatorie la si de la locul de munca pe distanta cuprinsa între 5-70 km cu conditia ca locul de munca sa fie izolat .
Prin art.21 din Ordinul MJ nr.1556/1999 a fost definita notiunea de loc de munca izolat în sensul ca sunt considerate izolate acele unitati, subunitati, formatiuni situate în afara localitatilor sau în localitati rurale la distante de 5-70 km de localitatea de domiciliu a cadrelor militare ( functionari publici cu statut special ca urmare a modificarii statutului prin lg. nr.293/2004 ), calculate de la perimetrul ( linia de centura ) a localitatii, astfel încât locul de munca al reclamantei – Penitenciarul de Maxima Siguranta Iasi – nu reprezinta un loc de munca izolat în acceptiunea legiuitorului.
Prin urmare, reclamanta nu avea dreptul la decontarea cheltuielilor de calatorie în perioada 01.01.2006-30.11.2007 întrucât nu îndeplinea conditiile prevazute de art.5 lit.b) din HG nr.372/1990 si art.21 din Ordinul MJ nr.1556/1999 astfel încât în mod corect si legal pârâtul a emis Decizia de imputare nr.218749/10.06.2008 pentru suma de 2062,2 lei.
La emiterea deciziei contestate pârâtul a avut ca fundament si referatul (avizul ) întocmit de contabilul sef al Penitenciarului Iasi ( fila 14 dosar ) desi acest aviz, precum si cel de la compartimentul juridic, nu au nici o relevanta juridica în ceea ce priveste legalitatea deciziei de imputare.
Faptul ca prin art. I din ORDONANTA DE URGENTA nr. 4 din 6 februarie 2008 a fost modificat art.34 lit.k din lg. nr.293/20004 nu are nici o înrâurire asupra drepturilor reclamantei la decontarea cheltuielilor de transport întrucât actul normativ modificator a intrat în vigoare ulterior încetarii raporturilor de serviciu ale reclamantei si nu poate produce efecte retroactive potrivit art.15 din Constitutia României.
