Executarea silită începută împotriva fidejusorului. Întreruperea termenului de prescripţie extinctivă a executării silite.
Codul comercial: art.42
OUG nr.51/1998, republicată: art.13
Decretul nr.167/1958: art.16
Fiind vorba despre o creanţă accesorie, actul de executare făcut împotriva debitorului principal atrage întreruperea cursului prescripţiei extinctive şi în contractul de fidejusiune conform principiului accesorium sequitur principalae şi dispoziţiilor art.42 Cod comercial, conform cărora, în materie comercială, fidejusorul devine obligat principal neavând beneficiul de diviziune şi de discuţiune.
(Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială; sentinţa nr.162 din 10.10.2008)
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Comercială la data de 30.03.2007, contestatorii TŞ şi TA au formulat contestaţie la executarea silită începută de creditorul popritor AVAS, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să desfiinţeze popririle iniţiate împotriva contestatorilor şi să dispună înlăturarea executării silite în sensul obligării creditorului popritor la restituirea sumelor încasate prin poprirea iniţiată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestaţiei la executare formulată, contestatorii au arătat că prin ordinul nr.1542/17.11.2006 şi ordinul nr.1543/17.11.2006, creditoarea AVAS a început poprirea disponibilităţilor băneşti rezultate din pensiile reclamanţilor primite de la CJP Bihor până la limita de 28.266,43 USD în echivalent în lei aferentă creanţei datorată de debitoarea S.C. HA S.R.L., conform contractului de cesiune de creanţă nr.113/06.12.1999, dintre Banca Agricolă şi AVAS.
Reclamanţii au arătat că au calitatea de fidejusori conform contractului de fidejusiune din 06.05.1996, accesoriu contractului de credit nr.633/14.05.1996, încheiat între Banca Agricolă şi debitoarea S.C. HA S.R.L.
Ca atare, au arătat contestatorii, şi contractul de garanţie, care este un accesoriu al contractului de credit, are scadenţa la 30.11.1996, astfel încât în cauză a intervenit prescripţia extinctivă de 3 ani, întrucât la data preluării creanţei de către AVAS, prin cesiune de creanţă, termenul de prescripţie era deja împlinit, încă din 30.11.1999.
Contestatori au mai arătat că, deşi AVAS beneficiază de un termen special de prescripţie de 7 ani, conform art.13 din OUG nr.51/1998, la data preluării creanţei prin cesiune de creanţă, de la BA, termenul de prescripţie era împlinit de 7 zile, contractul de fidejusiune nefiind pus în executare.
Contestatorii au mai arătat că întrucât debitoarea este radiată şi lichidată, la data radierii şi lichidării, atât societatea, cât şi fidejusorii, sunt descărcaţi de obligaţii.
Intimata a depus întâmpinare, invocând excepţia prematurităţii cererii conform art.46 din OUG nr.51/1998 şi excepţia tardivităţii contestaţie la executare.
Pe fond, intimata a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.
La fila 66 din primul dosar de fond, reclamanţii au precizat câtimea sumelor ce urmează a fi restituite ca urmare a întoarcerii executării silite.
Prin sentinţa comercială nr.156/03.03.2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Comercială a respins excepţia prematurităţii acţiunii ca neîntemeiată şi a admis excepţia tardivităţii contestaţiei la executare.
Prin decizia nr.1651/15.05.2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Comercială a admis recursul declarat de reclamanţi şi a casat sentinţa atacată, trimiţând cauza spre rejudecare.
Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială cauza a fost înregistrată la data de 15.07.2008.
Intimata AVAS a depus la dosarul cauzei copii ale dosarului de executare silită iniţiată de BA împotriva debitoarei, anterior cesiunii de creanţă.
La termenul de astăzi, contestatorii au precizat valoarea creanţei a cărei restituire o solicită prin întoarcerea executării, ca fiind 5.605 lei, achitând taxa de timbru legal datorată.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate în contestaţia la executare formulată, Curtea reţine că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Se reţine că motivul invocat prin contestaţia la executare formulată vizează împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani anterior preluării creanţei de către intimată de la BA.
Din analiza probelor administrate în cauză, Curtea reţine că deşi termenul de restituire a împrumutului a fost 30.11.1996, dată de la care începe să curgă termenul de prescripţie extinctivă de 3 ani aplicabil în speţă, inclusiv pentru contractul de garanţie personală încheiat de contestatori, în virtutea principiului accesorium sequitur principalae, acest termen a fost întrerupt în condiţiile art.16 din Decretul nr.167/1958 privind prescripţia extinctivă, respectiv printr-un act începător de executare.
Sub acest aspect, Curtea reţine că intimata a făcut dovada începerii executării silite de către creditoarea BA împotriva debitoarei S.C. HA S.R.L., anterior împlinirii termenului de prescripţie extinctivă, conform înscrisurilor de puse la filele 20-57 din dosar.
Ca urmare a întreruperii cursului prescripţiei extinctive prin notificări adresate debitoarei încă din anul1997, culminând cu obţinerea în 1998 a unei hotărâri judecătoreşti de validare a popririi, Curtea reţine că la data de 06.12.1999, data contractului de cesiune de creanţă dintre BA şi intimata AVAS, creanţa preluată de intimată nu era prescrisă, de la data de 06.12.1999, începând să curgă termenul special de prescripţie extinctivă, prevăzut de art.13 din OUG nr.51/1998, republicată.
Curtea nu poate primi susţinerile contestatorilor în sensul că împotriva fidejusorilor nu s-a început executarea silită, întrucât, fiind vorba despre o creanţă accesorie, actul de executare făcut împotriva debitorului principal atrage întreruperea cursului prescripţiei extinctive şi în contractul de fidejusiune conform principiului accesorium sequitur principalae şi dispoziţiilor art.42 Cod comercial, conform cărora, în materie comercială, fidejusorul devine obligat principal neavând beneficiul de diviziune şi de discuţiune.
Curtea nu poate primi nici motivul invocat de contestatori în sensul că lichidarea debitoarei atrage stingerea obligaţiilor garanţilor personali, o atare afirmaţie neavând nici o fundamentare legală.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.16 din Decretul nr.167/1958 privind prescripţia extinctivă, raportat la art.42 Cod comercial, văzând şi principiul accesorium sequitur principalae, Curtea va respinge contestaţia la executare formulată, ca nefondată. (I.M.C.)
3
