Prin cererea adresată Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 09.03.2007, reclamanţii T.P. şi T.I. în contradictoriu cu pârâtul C. T., au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se stabilească linia de hotar care desparte proprietăţile acestora.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentinţa civilă nr. 1768 din 02.04.2008, a respins acţiunea reclamanţilor.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că părţile sunt vecini, fiecare dintre aceştia fiind proprietarul unei suprafeţe de teren în intravilanul localităţii. În conformitate cu titlurile de proprietate reclamanţii au o suprafaţă de teren de 1994 mp, însă deţin efectiv o suprafaţă de teren mai mică cu 171 mp, iar pârâtul deţine o suprafaţă de teren mai mică cu 231 mp decât cea consemnată în titlul de proprietate. Linia de hotar a fost dintotdeauna pe amplasamentul existent, nici una din părţi nu a depăşit linia de hotar, ceea ce a impus păstrarea liniei de hotar existente.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică au declarat recurs reclamanţii, calea de atac fiind recalificată ca apel în şedinţa publică din 08 septembrie 2008.
Reclamanţii au criticat sentinţa pe fond, dar şi pentru că instanţa a ignorat notele scrise depuse la 136, prin care solicitau instanţei să aibă în vedere faptul că grăniţuirea implică şi revendicarea suprafeţei de 15-20 mp teren aflat între proprietăţile părţilor, şi nu s-a pronunţat asupra acestei cereri.
Prin decizia nr.213/A din 13 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr.1917/22572007, s-a admis apelul, s-a desfiinţat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Instanţa de apel a constatat că, deşi prin cererea introductivă reclamanţii au solicitat numai grăniţuirea proprietăţilor, prin concluziile scrise depuse la dosar la 2.04.2008 au revendicat şi suprafaţa de 15-20 mp. deţinută de pârâţi, ceea ce impunea obligaţia instanţei de fond de a pune în discuţia părţilor şi a se pronunţa asupra acestui petit, chiar dacă el a fost formulat în modalitatea arătată.
În baza art.299 Cod pr.civilă, împotriva deciziei pârâtul a declarat recurs, arătând că prin concluziile scrise depuse de reclamanţi, aceştia au modificat obiectul acţiunii, peste termenul prevăzut de lege.
Ca atare, instanţa de apel trebuia să califice ca tardiv formulat capătul de cerere în revendicare şi să se pronunţe în consecinţă.
Intimaţii reclamanţi au depus întâmpinare, prin care au susţinut că Tribunalul s-a pronunţat în conformitate cu dispoziţiile art.129 Cod pr.civilă, în raport de care instanţa are îndatorirea de a pune în dezbaterea părţilor orice împrejurare de fapt sau de drept, chiar dacă nu este menţionată în cerere ori întâmpinare, în caz contrar fiind încălcat principiul contradictorialităţii.
Soluţia instanţei de apel este în conformitate cu jurisprudenţa CEDO, respectarea principiului contradictorialităţii fiind de esenţa recunoaşterii dreptului la un proces echitabil, ocrotit de dispoziţiile art.6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Examinând criticile din recursul pârâtului, se constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit prevederile art.129 alin. 4 Cod pr.civilă, în conformitate cu care , în baza rolului activ, judecătorul este în drept să pună în dezbaterea părţilor orice împrejurare de fapt ori de drept, chiar dacă nu este menţionată în cerere sau în întâmpinare.
Rolul activ al judecătorului se exercită însă, cu respectarea normelor procedurale privitoare la judecată, respectiv a condiţiilor şi termenelor prevăzute de codul de procedură civilă pentru introducerea şi modificarea cererii de chemare în judecată.
Potrivit prevederilor art.132 alin.1 Cod pr.civilă la prima zi de înfăţişare, instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, caz în care dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării.
Normele înscrise în art.132 Cod pr.civilă au caracter dispozitiv, ceea ce permite reclamantului să-şi modifice acţiunea şi după prima zi de înfăţişare, dacă pârâtul consimte, expres sau tacit.
În cauză, cererea prin care reclamanţii au revendicat suprafaţa de 15-20 mp. teren, nu a fost formulată în condiţiile prevăzute de text.
La termenul din 26 martie 2008, prima instanţă, considerând că pricina este lămurită, a declarat închise dezbaterile şi conform art. 260 Cod pr.civilă a amânat pronunţarea pentru data de 2.04.2008, la cererea apărătorului reclamanţilor, pentru a depune concluzii scrise.
Reclamanţii au depus, la data de 28.03.2008 concluzii scrise (file 132-133) prin care au solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, iar ulterior, la data de 2.04.2008, când s-a pronunţat sentinţa apelată, s-au formulat, de reclamantul T.P. noi concluzii, prin care s-a revendicat suprafaţa de 15-20 mp. teren.
Solicitările din cuprinsul concluziilor scrise, depuse după închiderea dezbaterilor, nu au fost formulate în condiţiile prevăzute de art.132 alin.1 Cod pr.civilă, astfel că tribunalul a aplicat greşit dispoziţiile art. 297 alin.1 cod pr.civilă.
Prin sentinţa pronunţată de judecătorie nu a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, recunoscut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât obligaţia instanţei de a proceda la un examen efectiv al susţinerilor, argumentelor şi mijloacelor de probă ale părţilor, rezultată din jurisprudenţa CEDO (cauza Albină contra României), are în vedere acele observaţii formulate de părţi cu respectarea procedurii, formalităţilor şi termenelor stabilite de lege, în etapa judecăţii, fază procesuală finalizată prin închiderea dezbaterilor.
Faţă de aceste considerente, recursul pârâtului este fondat, urmând să fie admis şi conform art.312 alin.5 Cod pr.civilă să se caseze decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal, pentru soluţionarea pe fond a apelului.
