Contestaţie la raportul administratorului judiciar asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului, întocmit în baza art. 59 din Legea insolvenţei . Condiţii de admisibilitate a judecăţii în cadrul procedurii.
În exercitarea atribuţiilor sale, judecătorul sindic asigură controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar. Ca urmare, judecătorul sindic investit cu soluţionarea obiecţiunilor formulate prin contestaţia la raport trebuie să se limiteze la verificarea dacă prin acest raport s-a analizat şi opinat asupra incidenţei dispoziţiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, fără a face constatări de natura celor care revin instanţei investite cu soluţionarea unei acţiuni privind antrenarea răspunderii patrimoniale, în caz contrar ar fi un caz de antepronunţare în cazul formulării acţiunii respective.
În exercitarea atribuţiilor sale, judecătorul sindic asigură controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar. Ca urmare, judecătorul sindic investit cu soluţionarea obiecţiunilor formulate prin contestaţia la raport trebuie să se limiteze la verificarea dacă prin acest raport s-a analizat şi opinat asupra incidenţei dispoziţiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, fără a face constatări de natura celor care revin instanţei investite cu soluţionarea unei acţiuni privind antrenarea răspunderii patrimoniale, în caz contrar ar fi un caz de antepronunţare în cazul formulării acţiunii respective.
Sentinţa nr. 1606/F/27.09.2012 pronunţată în dosar nr. 428/1259/2012 al Tribunalului Specializat Argeş.
Administratorul special B G a formulat „obiecţiuni” la raportul administratorului judiciar – SCP A SPRL – asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului SC A L SRL.
În motivare s-a susţinut că în mod greşit s-a apreciat asupra vinovăţiei administratorilor societăţii , a întrunirii condiţiilor art. 138 lit.a,b şi c din Legea insolvenţei.
Astfel, s-a arătat că actele nu au putut fi puse la dispoziţia administratorului judiciar din motive obiective, concluziile raportului au caracter de generalitate iar faptele reţinute nu au fost stabilite în concret pentru ca în funcţie de acestea să se poată formula apărări. Cauza reală a ajungerii în stare de insolvenţă , constă în slaba calitate a lucrărilor efectuate de salariaţii proprii, care nu şi-au respectat atribuţiile de serviciu.
Judecătorul sindic a reţinut că în realitate, obiecţiunile formulate reprezintă o contestaţie la raportul administratorului judiciar, asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului , legea neprevăzând o cale de atac a obiecţiilor în această situaţie.
La termenul fixat pentru judecata cererii, instanţa a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii cererii, asupra căreia, pronunţându-se cu prioritate, a constatat:
Aspectele privind incidenţa sau neincidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 şi a existenţei sau inexistenţei faptelor expres menţionate în textul invocat nu pot face obiectul analizei instanţei investite cu soluţionarea obiecţiilor la raportul cuprinzând cauzele ajungerii la insolvenţă, ci numai a instanţei care ar fi investită cu o acţiune în antrenarea răspunderii patrimoniale.
În cuprinsul raportului prevăzut de art. 59 din lege, administratorul judiciar a avut obligaţia de a analiza activitatea debitorului şi a fostei conduceri a societăţii şi prin prisma prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, să-şi exprime opinia cu privire la existenţa sau inexistenţa vreuneia dintre faptele menţionate expres de lege.
Pentru motivele de mai sus, instanţa , în temeiul art. 21 din Legea nr. 85/2006, a respins contestaţia la raportul administratorului judiciar.
