Ordonanţă preşedinţială. Cerere de suspendare a hotărârii AGEA. Admisibilitate.
Codul de procedură civilă: art.581
Conform dispoziţiilor art.581 Cod procedură civilă “instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
În cazul îndeplinirii întocmai a tuturor condiţiilor de admisibilitate a cererii şi anume: urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului, cererea este admisibilă.
(Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială; decizia comercială nr.894R din 12.09.2008 – irevocabilă)
Prin cererea înregistrată la 17.06.2008 la Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială, reclamanta SIFM S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. M S.A. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună suspendarea executării hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor S.C. M S.A. din data de 15.05.2008.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că societatea M S.A. este o societate comercială de tip deschis, aşa cum aceasta este definită de prevederile Legii nr.297/2004 şi de Regulamentul nr.1/2006 emis de CNVM în aplicarea acestei legi în luna septembrie a anului 2004, prin hotărârea adunării generale a acţionarilor, s-a decis retragerea societăţii de la tranzacţionare, cu consecinţa delistării acestei societăţi.
CNVM, prin decizia nr.2234 din 23.08.2006 şi atestatul CNVM nr.543/23.08.2006 au consfinţit delistarea S.C. M S.A. şi retragerea de la tranzacţionare a acţiunilor emise de aceasta.
Nemulţumiţi de decizia luată de CNVM, acţionarii SIFO şi BI Ltd. au atacat în contencios administrativ cele două acte juridice emise de CNVM, prin care au solicitat anularea celor două acte juridice, iar dosarul s-a finalizat prin decizia civilă nr.489/08.02.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Contencios Administrativ, prin care s-au anulat irevocabil atât decizia CNVM nr.2234/23.08.2006, cât şi atestatul CNVM nr.543/23.08.2006.
Ca urmare a acestei situaţii juridice, consecinţa legitimă o reprezintă revenirea societăţii comerciale M S.A. la statutul de societate deţinută public, prin efectul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, motiv pentru care au cerut în instanţă pe cale separată conform art.132 din Legea nr.31/1990 anularea hotărârii AGEA din 15.05.2008, iar prezenta cerere în temeiul art.133 din acelaşi act normativ.
Prin sentinţa comercială nr.8125/30.06.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SIFM şi ca urmare s-a dispus suspendarea Hotărârii AGEA nr.1 din 15.05.2008 a pârâtei S.C. M S.A. publicată în Monitorul Oficial Partea IV nr.3235/12.06.2008, până la soluţionarea acţiunii privind constatarea nulităţii absolute a hotărârii-D nr.23824/3/2005.
În motivarea acestei sentinţe, motivare amplă şi la obiect, s-a reţinut că în speţa de faţă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute atât de Legea nr.31/1990 cât şi dispoziţiile art.581 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinţei comerciale nr.8125/30.06.2007 a declarat recurs S.C. M S.A. criticând sentinţa atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică şi nelegală deoarece faţă de petitul acţiunii în anulare, prin care s-a făcut referire doar la punctele 1 şi 4 din această hotărâre, instanţa de fond nu putea dispune suspendarea executării decât cu privire la aceste aspecte.
Mai mult, reclamanta este cea care nu a indicat împrejurările de natură a determina necesitatea suspendării executării hotărârii AGEA pe cale de ordonanţă preşedinţială şi nici care sunt elementele ce ar justifica urgenţa adoptării acestei măsuri, vremelnicia şi neprejudecarea fondului, existând după părerea sa reale confuzii în sensul că motivele invocate de reclamantă în cererea de suspendare vizează fondul cauzei ce urmează a fi soluţionat în acţiunea în anulare.
Consideră astfel că în prezenta cauză nu pot fi reţinute ca îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art.581 Cod procedură civilă şi ca urmare cere admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi pe fond respingerea acţiunii ca inadmisibilă în principal şi ca neîntemeiată în subsidiar.
Cere obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
Faţă de cele de mai sus, având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată şi reţine că recurenta face doar simple afirmaţii care nu sunt în nici un fel dovedite în cererea sa de recurs.
Pe de altă parte, având în vedere principiul disponibilităţii, şi faţă de temeiul de drept al cererii prevăzută de art.133 din Legea nr.31/1990 respectiv de suspendare a hotărârii AGEA Curtea reţine că în textul de lege se prevede în mod expres că aceasta nu poate fi cerută decât pe calea unei ordonanţe preşedinţiale, ceea ce în cauză recurenta a şi făcut.
Cum reglementarea legală a ordonanţei preşedinţiale se regăseşte în dispoziţiile art.581 Cod procedură civilă, care prevăd că “instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”, Curtea analizând condiţiile prevăzute de acest text de lege, constată că cererea reclamantei le îndeplineşte întocmai, că ele au fost temeinic analizate şi motivate în sentinţa instanţei de fond, motiv pentru care i-a fost admisă reclamantei cererea.
Că într-adevăr sentinţa instanţei este temeinică şi legală deoarece au fost îndeplinite în cauză toate condiţiile de admisibilitate ale cererii şi anume urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecata fondului.
Faţă de cele arătate, considerând că sentinţa atacată cu recurs este temeinică şi legală, Curtea a respins recursul ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art.312 Cod procedură civilă. (A.R.)
2
