Deschiderea procedurii insolvenţei. Condiţii de admisibilitate. Plata parţială a creanţei după pronunţarea sentinţei de fond.
Prin cererea formulată, creditoarea D.G.F.P. a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. „V” S.R.L. pentru o creanţă de 24.252 lei .
Debitoarea a depus contestaţie la data de 12.01.2007 arătând că a avut dificultăţi financiare temporare, însă nu este în stare de insolvenţă. Suma arătată de creditoare nu este reală, debitoarea efectuând plăţi în data de 30.10.2007 şi 18.12.2007 în cuantum de 6.185 lei reprezentând debite C.A.S. angajator, şomaj angajator şi sănătate asiguraţi. Creditoarea a depus întâmpinare la contestaţia debitoarei arătând că suma din declaraţia de creanţă este reală, plăţile enumerate fiind luate în considerare şi scăzute dintr-un debit iniţial mai mare, astfel cum rezultă din fişa sintetică privind evidenţa pe plătitor editată la data de 07.12.2007.
Prin sentinţa civilă nr.461/sind/20.05.2008 pronunţată de judecătorul- sindic în dosarul nr.9250/62/2007 al Tribunalului Braşov s-a respins cererea creditoarei D.G.F.P. de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei S.C. „V” S.R.L.
Pentru a pronunţa această sentinţă,instanţa de fond a reţinut că debitoarea a achitat suma de 11.140 lei, iar valoarea creanţei rămase neachitate de 6.488 lei este sub pragul prevăzut de art. 3 pct.12 din legea insolvenţei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea D.G.F.P. solicitând modificarea acesteia în sensul deschiderii procedurii insolvenţei.
În motivarea recursului, creditoarea arată că la data introducerii cererii,creanţa se încadra în valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din legea insolvenţei şi că debitoarea se află în stare de insolvenţă.
După introducerea acţiunii debitoarea a efectuat plăţi, creanţa neachitată la data recursului fiind de 11.888 lei, compusă din 736 lei obligaţii fiscale şi 11.152 lei amenzi contestate în instanţă, soluţia fiind de respingere aşa cum rezultă din adresa A.F.P. nr. 13258A/03.06.2008. Ordinele la care se referă debitoarea cuprind plăţi efectuate de debitoare înainte şi după introducerea acţiunii, respectiv majoritatea plăţilor anexate sunt efectuate în luna septembrie 2007, anterior acţiunii, şi au fost avute în vedere de creditoare în momentul introducerii acţiunii.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele dosarului, cu probele administrate, cu motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Conform dispoziţiilor art.3 din Legea nr. 85/2006 debitorul este persoana fizică sau persoana juridică de drept privat care face parte din una dintre categoriile prevăzute la art.1, al cărei patrimoniu este în stare de insolvenţă, insolvenţa fiind definită ca acea stare a patrimoniului debitorului caracterizată prin incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile. Punctul 6 al aceluiaşi articol stabileşte ce se înţelege prin creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei, şi anume creditorul a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă , lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 zile, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea pronunţa admiterea cererii şi, respectiv, declanşarea procedurii insolvenţei.
În ceea ce priveşte creanţa, legea impune îndeplinirea a cinci condiţii : creanţa să aibă caracter comercial pentru debitor, să fie certă, lichidă şi exigibilă, să aibă un cuantum superior plafonului minim stabilit de art.3 pct. 12 de 10.000 lei.
Verificarea condiţiilor de admisibilitate a cererii creditorului, inclusiv respectarea valorii prag a creanţei, se face de către judecătorul – sindic la data pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii. Prin urmare, dacă între data introducerii şi cea a judecării acestei cereri intervin modificări ale cuantumului creanţei inclusiv în sensul reducerii acestuia sub valoarea prag, judecătorul – sindic este obligat să verifice admisibilitatea cererii în raport de situaţia existentă la data pronunţării.
Dispoziţiile art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr.85/2006 instituie o prezumţie de insolvenţă vădită în situaţia în care debitorul, după 30 de zile de la data scadenţei, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori. Această prezumţie instituiră de lege poate fi răsturnată prin dovada contrară administrată de debitor.
Or, în speţă, prezumţia a fost răsturnată de debitoarea intimată, de vreme ce după introducerea cererii de către creditoarea D.G.F.P. a efectuat plăţi, rămânând din creanţa iniţială de 24.252 lei neachitată doar suma de 6.488 lei.
Cu chitanţele nr. 3507206/30.10.2007 în valoare de 3.012 lei, nr.9633180 /18.12.2007 în valoare de 3.012 lei, nr.9661994/1.04.2008 în valoare de 570 lei, nr.93/1.04.2008 în valoare de 4.430 lei, nr.1646178/20.05.2008 în valoare de 6.552lei, nr.1646179/20.05.2008 în valoare de 27 lei, debitoarea a făcut dovada achitării sumei de 17.764 lei.
Susţinerea recurentei în sensul că majoritatea plăţilor efectuate de debitoare sunt din septembrie 2007 va fi înlăturată faţă de chitanţele mai sus menţionate din octombrie 2007, decembrie 2007, aprilie 2008 şi mai 2008, ulterioare introducerii acţiunii.
Aprecierea stării de insolvenţă a debitoarei se apreciază la data pronunţării sentinţei de fond, ca atare nu are relevanţă în această fază procesuală majorarea pretenţiilor creditoarei în recurs, ci pretenţiile formulate până la data pronunţării sentinţei de fond .
În speţă, condiţia existenţei stării de insolvenţă nu este îndeplinită, debitoarea a efectuat plăţi, iar cuantumul creanţei rămase de achitat este sub pragul de 10.000 lei prevăzut de lege, deci creanţa creditoarei nu îndeplinea la data pronunţării judecătorului – sindic condiţiile prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente recursul declarat de creditoarea D.G.F.P. a fost respins.
Decizia nr. 410/R din 25.09.2008 – L.F.
