R O M Â N I A
JUDECĂTORIA MOTRU
Fond funciar –predare suprafaţă forestieră
Obligarea administratorului terenului cu vegetaţie forestieră de a pune la dispoziţie suprafaţa necesară reconstituirii în cazul în care există deja o hotărâre judecătorească ce obligă la reconstituire.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe reclamantul A. D. a chemat în judecată pârâtele C. L. F. F. S., C. J. F. F. Gorj şi O. S. M. solicitând instanţei obligarea comisiei locale şi a ocolului silvic la daune cominatorii.
În motivarea cererii a arătat reclamantul că prin sentinţa civilă ….. din 17.10.2007 a J. M. comisia locală de fond funciar a fost obligată să întocmească documentaţia necesară pentru reconstituirea suprafeţei de 0,6760 ha. pe vechiul amplasament şi pe alt amplasament pentru terenurile cu vegetaţie forestieră afectate de lucrări miniere.
Că, la data de 28.01.2009 comisia locală a transmis către ocolul silvic un proces verbal de punere în posesie pentru suprafaţa de 2,1840 ha. teren forestier dar acest proces verbal nu a fost însuşit de ocolul silvic.
Mai arată reclamantul că a fost somat de ITRSV R.V. să execute lucrări de regenerare.
La termenul de judecată din 18.10.2011 reclamantul, prin apărător, a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a D. S. Gorj şi ITRSV R. V..
Ulterior, reclamantul şi-a precizat cererea arătând că solicită obligarea O. S. M. să semneze procesul verbal de punere în posesie nr. 5 din 2.05.2011 întocmit de comisia locală de fond funciar( filele 61-67).
Legal citat pârâtul ITRSV R. V. a formulat întâmpinare (filele 24-25) prin care a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive în privinţa acestuia.
A arătat în motivarea întâmpinării pârâtul că art. 1 din HG 890/2005 stabileşte organele care au atribuţii în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, printre acestea nefiind menţionate inspectoratele teritoriale de regim silvic şi vânătoare.
Legal citate pârâtele nu au formulat întâmpinare.
De asemenea nu a formulat întâmpinare preşedintele comisiei locale de fond funciar.
În virtutea rolului activ instanţa a solicitat de la comisia locală relaţii în legătură cu cele susţinute de reclamant, iar prin adresa nr. …….. din 4.11.2010 comisia locală a răspuns solicitărilor instanţei (fila 19) arătând că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 0,6760 ha.
Faţă de răspunsul incomplet al comisiei locale s-a revenit cu adresă la comisia locală , iar aceasta a răspuns (fila 36) arătând că pentru suprafeţele de teren forestier afectate de lucrările miniere s-a întocmit un proces verbal de punere în posesie pe alt amplasament dar pârâtul O. S. M. refuză să semneze acest proces verbal.
Faţă de răspunsurile formulate de comisia locală instanţa a solicitat de la pârâtul O. S. M.să comunice către instanţă documentaţia înaintată în anul 2009 de comisia locală.
Cu adresa nr. ……. din 2.03.2011 pârâtul a comunicat că nu a fost depusă o documentaţie de reconstituire.
Instanţa a dispus de asemenea din oficiu ataşarea dosarului ……../263/2007, administrarea probei cu martori fiind audiat martorul R. E. (fila 57) şi administrarea probei cu expertiză tehnică.
A fost ataşat dosarul …../263/2007, iar raportul de expertiză a fost întocmit de domnul expert C. C. (filele 79-88).
După depunerea raportului de expertiză instanţa a solicitat pârâtelor O. S. M., D. S. Gorj, C. L. F.F. S. şi C.J.F.F. Gorj să comunice dacă pentru terenurile identificate în cuprinsul raportului de expertize au fost emise titluri de proprietate altor persoane.
Comisia judeţeană de fond funciar a răspuns solicitărilor instanţei cu adresa nr. …… din 3.10.2011 arătând că nu deţine informaţiile solicitate (fila 96).
C.L.F.F.S. a comunicat că pentru terenurile identificate în raportul de expertiză nu au fost emise titluri de proprietate (fila 97).
O. S. M. a comunicat faptul că pentru terenul identificat în raportul de expertiză nu au fost emise titluri de proprietate întrucât terenul a aparţinut statului român anterior anului 1948 şi nu poate face obiectul reconstituirii conform Deciziei Curţii Constituţionale 652 din 28.04.2009.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Faţă de dispoziţiile art. 137 C.pr.civ. instanţa va analiza prioritar excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţie invocată de pârâtul ITRSV R.V..
ITRSV R. V., potrivit dispoziţiilor HG 890/2005 şi art. 24 alin. 4 din Legea 1/2000 nu are atribuţii în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate ori obligaţii în ceea ce priveşte predarea terenurilor forestiere aşa încât excepţia urmează a fi privită ca întemeiată şi pe cale de consecinţă admisă.
Pe fondul cauzei:
Ţinând cont de dispoziţiile art. 129 alin. 5 C.pr.civ. şi art. 84 din acelaşi act normativ, de cererea iniţială de chemare în judecată şi precizarea ulterioară instanţa apreciază că cererea reclamantului se subscrie obligaţiei pârâtelor de a reconstitui dreptul de proprietate – pârâtele comisii – şi de a pune la dispoziţia comisiilor locale terenurile forestiere în vederea punerii în posesie şi atribuirii efective – pârâta direcţia silvică şi ocolul silvic.
Prin sentinţa civilă ……. din 17.10.2007, stată în dosarul ……./263/2007, intrată în puterea de lucru judecată, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,6760 ha., pe vechiul amplasament, iar pentru terenurile din punctele „Z.”, „S. – C.P.” reconstituirea urmând să se facă pe alt amplasament sau prin acordarea de despăgubiri.
Ulterior, în executarea sentinţei civile menţionate, a fost emis un titlu de proprietate reclamantului pentru suprafaţa de 0,6760 ha. (fila 20 din dosar) şi s-a întocmit documentaţia, inclusiv un proces verbal de punere în posesie, pentru suprafaţa de 2,1840 ha. , suprafaţă de reconstituit pe alt amplasament fiind afectată de lucrări miniere.
Sentinţa civilă …… din 17.10.2007 nu poate fi reţinută ca având efectele unei autorităţi de lucru judecat dar în ceea ce priveşte dreptul la reconstituire al reclamantului, sentinţa civilă menţionată anterior are valoarea unei prezumţii.
Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală care corespunde unui efect negativ, extinctiv de natură să oprească a doua judecată, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 din Codul civil din 1864, nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a statua diferit.
Astfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior.
Cum, potrivit dispoziţiilor art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. 2 din Codul civile din 1864 s-a stabilit în privinţa reclamantului şi a unei părţi a pârâţilor că reclamantul este îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate pe alt amplasament, în cauza de faţă nu mai poate fi reanalizată această situaţie.
De altfel, în aplicarea sentinţei civile menţionate comisia locală a întocmit un proces verbal de punere în posesie, terenurile din acest proces verbal de punere în posesie fiind identificate în cuprinsul raportului de expertiză.
Este adevărat că dosarul în care s-a pronunţat sentinţa civilă mai sus menţionată nu s-a judecat în contradictoriu cu intimata D. S.Gorj însă acesteia îi incumbă o obligaţie derivată din textul de lege de a pune la dispoziţia comisiei locale de fond funciar amplasamentele terenurilor cu vegetaţie forestieră pentru care a fost validată reconstituirea dreptului de proprietate.
Instanţa reţine că prezumţia arătată mai sus este completată şi de probatoriile administrate în cauză, raportul de expertiză care individualizează terenul, răspunsul pârâtei comisia locală care arată că pentru terenul identificat nu au fost emise titluri de proprietate precum şi extrasul după borderoul populaţiei, aflat la fila 76 din dosar, şi din care rezultă că autorul reclamantului deţinea în anul 1948 suprafaţa de 2,4400 ha. teren cu vegetaţie forestieră.
Analizând dispoziţiile art. 24 alin. 4 din Legea 1/2000 instanţa constată că unităţile şi subunităţile silvice au obligaţia de a pune la dispoziţia comisiilor locale suprafeţele de teren pentru care cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost validate prin hotărârea comisiei judeţene . Acest text de lege urmează a fi interpretat coroborat cu dispoziţiile art.53 alin. 2 din L 18/1991, aşa încât odată ce hotărârea comisiei judeţene a fost desfiinţată ori modificată printr-o hotărâre judecătorească , nu este necesară o nouă validare.
Potrivit disp. art. 71 alin.2 din HG 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor deţinătorul actual al terenului forestier care face obiectul retrocedării, pune la dispoziţie, după caz, terenurile validate, în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptăţite în termen de cel mult 30 de zile de la validarea cererilor de către comisia judeţeană.
Conform art. 72 din HG 890/2005 punerea în posesie a proprietarilor – persoane fizice şi juridice – în cadrul zonelor teritoriale delimitate se va face de comisia locală sau de comisia judeţeană, după caz, conform planului parcelar elaborat pe baza planurilor amenajistice şi a măsurătorilor topografic .
În consecinţă, chiar dacă nu a fost parte la judecata cauzei, pârâtele D. S. Gorj – O. S. M. au obligaţia de predare a terenului cu vegetaţie forestieră conform dispoziţiilor legale arătate mai sus.
În acest sens instanţa va înlătura apărările pârâtului O. S. M. potrivit cărora sunt aplicabile cauzei cele reţinute în cuprinsul Deciziei Curţii Constituţionale 652/2009 deoarece, pe de o parte nu sunt declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 24 alin. 4 din Legea 1/2000 şi, pe de altă parte, cauzei nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. 3 din Legea 1/2000, text declarat neconstituţional ci dispoziţiile art. 4 din Legea 1/2000.
Astfel, art. 4 din Legea 1/2000 stabileşte că pentru terenurile din extravilanul localităţilor pe care se desfăşoară activităţi miniere de exploatare reconstituirea se face pe alt amplasament din rezerva comisiei local, ori din domeniul privat al statului.
Acelaşi text de lege stabileşte că despăgubirile se acordă doar în cazul în care compensarea în natură nu este posibilă.
În mod judicios legiuitorul a permis reconstituirea pe alt amplasament în cazul în care terenurile sunt afectate de activităţi miniere protejând atât interesul public rezultat din exploatarea zăcămintelor naturale cât şi interesul privat rezultat din principiile legislaţiei funciare, principii care conduc la concluzia că reconstituirea se face cu prioritate în natură şi prin excepţie în echivalent.
De asemenea nu va fi reţinută apărarea pârâtului O. S. M. potrivit căreia terenul identificat în cuprinsul raportului de expertiză ar fi aparţinut statului anterior naţionalizării pădurilor întrucât susţinerea respectivă nu este dovedită în vreun fel.
Instanţa reţine că în cauza Maria Atanasiu ş.a. împotriva României, hotărârea din 12.10.2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit într-o practică constantă că, existenţa unui ,,bun actual” în patrimoniul unei persoane este în afara oricărui dubiu dacă, printr-o hotărâre definitivă şi executorie, instanţele i-au recunoscut acesteia calitatea de proprietar şi dacă s-a dispus în mod expres restituirea bunului.
Curtea a reţinut că refuzul administraţiei de a se conforma acestei hotărâri constituie o ingerinţă în dreptul la respectarea bunurilor care ţine de prima frază a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie .
Având în vedere că din probele din probele administrate în cauză nu reiese îndeplinirea obligaţiei de predare, obligaţie ce incumbă pârâtelor D. S. Gorj şi O. S. M., se apreciază ca fiind fondată în parte cererea urmând a fi admisă faţă de aceste pârâte.
În privinţa pârâtelor C. L. S. şi C. J. Gorj de aplicare a Legii 18/1991 şi a pârâtului B. S., primar, preşedinte al comisiei locale, instanţa reţine că aceştia şi-au îndeplinit atribuţiile prevăzute de lege până la acest moment, continuarea procedurii de retrocedare fiind împiedicată de celelalte pârâte care nu şi-au îndeplinit obligaţia de predare a terenului drept pentru care, va respinge cererea reclamantului faţă de acestea. În aceste condiţii nu se poate reţine vreo culpă în sarcina acestor pârâţi, culpă care ar putea conduce la concluzia necesităţii acordării de daune cominatorii ca pedeapsă civilă.
Pe baza considerentelor de mai sus instanţa urmează să admită în parte cererea şi să dispună obligarea pârâtelor D. S. Gorj – O. S. M. să predea către C.L.F.F.S. terenul cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 2,1840 ha identificat în procesul – verbal de punere în posesie nr. …. din 2.05.2011, în vederea realizării punerii în posesie efectivă a reclamantului.
În aceleaşi considerente va fi respinsă cererea faţă de pârâtele comisii şi faţă de pârâtul B. S..
Faţă de dispoziţiile art. 274 şi 276 C.pr.civ. instanţa apreciază că sunt căzute în pretenţii pârâtele D. S. Gorj şi O. S. M. pentru nerespectarea obligaţiilor legale arătate mai sus aşa încât vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1800 lei către reclamant, sumă ce reprezintă onorariu expert şi onorariu avocat.
