Dosar nr. 11548/280/2007
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA PITEŞTI
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 9717/2011
Şedinţa publică de la 17 Octombrie 2011
Completul compus din:
PREŞEDINTE C I E
Grefier A MS P
Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei civile privind pe reclamant I E, reclamant IG şi pe
pârât T A, pârât P C, pârât C I, pârât C E, pârât C L DE F F B, pârât CJ DE FOND F A şi
intervenient în interesul reclamanţilor – I M, având ca obiect -fond funciar NUL. ACT.
Dezbaterile asupra excepţiilor lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes, de
inadmisibilitate, autorităţii de lucru judecat şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică de
la data de 03 10 2011, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere ce face
parte integrantă din prezenta sentinţă, când instanţa având nevoie de timp pentru deliberare a
amânat pronunţarea asupra cauzei la data de 10 10 2010, respectiv data de azi 17 10 2011, când
deliberând a pronunţat următoarea sentinţă.
INSTANŢA
Constată că prin acţiunea în materie funciară înregistrată la data de 07.11.2007, reclamanţii
I E şi I G în contradictoriu cu pârâţii T A, P C, C I, C E, CL DE F F B, C J DE F F A, au
solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea titlului de proprietate nr.
129980/20.01.2005, eliberat de CJFF Argeş pe numele moştenitorilor C N, de care beneficiază
pârâtele P C şi T A nulitatea contractului de vânzare cumpărare cu nr. 1607/18.03.2005, în baza
Lg. 247/2005.
În motivarea acţiunii, reclamanţii arată că potrivit sentinţei civile definitive şi irevocabile,
prin neapelare nr. 42/05.01.1995 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul civil nr. 8753/1993,
cauză care s-a judecat în contradictoriu cu T A şi P M, mama pârâtei P C le-a fost recunoscut
dreptul de proprietate asupra unui teren.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe prev. Lg. 247/2005, iar în susţinere s-au depus o
serie de înscrisuri în copie: titlul de proprietate nr. 129980/20.01.2005, eliberat de CJFF Argeş,
contractul de vânzare cumpărare cu garanţie ipotecară nr. 1607/18.03.2005, întocmit la BNP A
S, sentinţa civilă nr. 42/05.01.1995 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul civil nr.
8753/1993, raport de expertiză extrajudiciară întocmit în dosarul menţionat, titlul de proprietate
nr. 126667/20.01.2005 eliberat pe numele de T A şi P M.
Reclamanţii, la data de 12.11.2007 şi-au precizat şi completat cererea de chemare în
judecată aflată la fila 13-14 din dosar, solicitând ca şi în acţiunea iniţială, nulitatea absolută a
titlului de proprietate nr. 129980/20.01.2005, eliberat de CJFF Argeş pe numele moştenitorilor C
N, de care beneficiază pârâtele P C şi TA, cât şi nulitatea contractului de vânzare cumpărare cu
nr. 1607/18.03.2005, în baza Lg. 247/2005, de care beneficiază pârâţii C I şi CE
Aceştia au reluat motivarea iniţială, dar au arătat în plus că pârâţii ignoră hotărârea
judecătorească favorabilă irevocabilă civilă, iar moştenitoarele pârâte P C şi T A, cărora hotărârea
le este opozabilă, le-au recunoscut implicit dreptul de proprietate asupra terenului din satul P,
com. B, jud. Argeş, aflat în pct. Z, care le-a fost vândut de familia M, fiind dobânditori de bună
credinţă, exercitându-şi dreptul de uzucapiune de peste 50 de ani, între anii 1956-2007.
Susţin reclamanţii, că li se face o mare nedreptate, încălcându-li-se prevederile
constituţionale, că pârâtelor persoane fizice, moştenitoare ale defunctului C N, le-a fost
reconstituit dreptul de proprietate în mod nelegal de pârâta CLFF B.
Mai arată, că sunt îndreptăţiţi să li se recunoască dreptul de proprietate asupra terenului de
5000 mp este dovedit cu act autentic nr. 2099/22.02.1990 de vânzare cumpărare, că îl stăpânesc
de la data cumpărării până în prezent, iar vânzătorii le-au deţinut la rândul lor, de peste 50 de ani,
conform adeverinţei nr. 4185/30.10.1997 a P B.
Reliefează că, s-au adresat şi cu plângere penală la Poliţia Mun. Piteşti, iar Primarul
Comunei B – S G, în cadrul urmăririi penale, legat de adeverinţa nr. 4185/30.10.1997 a arătat că
cele menţionate sunt reale, aşa cum rezultă din registrul agricol al anilor 1956-1959, cvă terenul ce
a aparţinut vânzătorilor M a fost primit la schimb, că se află în satul P Mic, fapt menţionat mai
sus, exercitându-şi posesia asupra acestuia.
În susţinere, reclamanţii au mai depus în copie înscrisuri: declaraţia Primarului S G din data
de 06.08.2002, adeverinţa nr. 4185/30.10.1997 eliberată de Primarul Com. B, declaraţia fostului
Primar al Com. BD G din 08.08.2002 şi adeverinţa eliberată de acesta cu nr. 1333/30.04.1993,
toate aflate la filele 15-20.
Pârâta CLFF B, legal citată, a formulat întâmpinare, aflată la fila 32-33 din dosar, invocând
excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, excepţia de inadmisibilitate a acţiuni
formulate.
S-a susţinut că reclamanţii nu sunt titulari ai dreptului de proprietate dedus judecăţii, că nu
hotărârea irevocabilă invocată de reclamanţi nu atestă dreptul de proprietate, şi asupra terenului în
suprafaţă de 5000 mp, ce a făcut obiectul acţiunii în anul 1995, nu rezultă identitatea între acest
teren şi terenul în suprafaţă de 9 ha, menţionată în titlul de proprietate atacat.
Totodată, au arătat că titlul de proprietate atacat de către reclamanţi este eliberat legal de
pârâta CJFF Argeş, la propunerea CLFF B, care nu a făcut altceva decât să se conformeze
sentinţei civile nr. 7010/1994 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 8846/1993 rămasă
definitivă şi irevocabilă.
În susţinere, s-au ataşat înscrisuri în copie: sentinţa civilă nr. 7010/1994 pronunţată de
Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 6846/1993, sentinţa civilă nr. 42/1995 pronunţată de Judecătoria
Piteşti în dosarul nr. 8753/1993, raportul de expertiză efectuat în dosarul menţionat, toate aflate
la filele 34-39 din dosar.
Reclamanţii au mai depus la dosar în copie sentinţa civilă nr. 1463/12.03.2007 pronunţată
în dosarul nr. 798/280/2005 al Judecătoriei Piteşti, având ca obiect contestaţie la executare, alată
la fila 41.
Pârâţii – persoane fizice, au fost legal citaţi, formulând întâmpinare C I şi C E, aflată la fila
61-62 din dosar, prin care au solicitat respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.
Au arătat, că sunt cumpărători de bună credinţă ai suprafeţei de 31648 mp teren situat în
intravilanul com. Prislop, tarlaua 4, jud. Argeş, iar contractul de vânzare cumpărare cu ipotecă
autentificat sub nr. 1607/18.03.2005, întocmit la BNP Ana Stan este legal.
De asemenea, au susţinut că atunci când s-a întocmit actul de vânzare cumpărare
menţionat, s-a verificat situaţia juridică a terenului pe baza cărţii funciare şi a documentaţiei
cadastrale, actele de proprietate ale vânzătorilor fiind verificate.
Cei doi pârâţi cumpărători au reliefat faptul că hotărârea irevocabilă invocată de către
reclamanţi în susţinerea acţiunii lor nu le este opozabilă, ei fiind terţi.
La termenul din 21.04.2008, la prezenta cauză, a fost conexat dosarul nr. 11709/280/2007,
care are acelaşi obiect, aceeaşi cauză prin care s-a solicitat nulitatea absolută a procesului verbal de
punere în posesie din 04.12.1992, care priveşte reconstituirea dreptului de proprietate privind pe
defunctul Nicolae Constantinescu, autorul pârâtelor TA şi PC.
Prin cererea conexă, s-a susţinut că pârâtele au obţinut hotărâri judecătoreşti favorabile la
Tribunalul Argeş şi Curtea de Apel Piteşti, ce au fost dobândite în baza procesului verbal
menţionat, eliberat de CLFF B, pentru mama lor, G F.
S-a susţinut că, contractul pe care cele două pârâte l-au întocmit în calitate de vânzătoare,
la 18.03.2005, cu nr. 1607 la BNP A S, le afectează dreptul lor de proprietate, ei aflând total
întâmplător de vânzare, la data când au dorit intabularea terenului lor, al OCPI Argeş.
Acţiunea din dosarul conexat a avut precizări ulterioare prin memoriile depuse de către
reclamanţi, reliefând nemulţumirea reclamanţilor cu privire la reconstituirea dreptului de
proprietate a celor două pârâte, moştenitoare ale autorului comun, dar s-au invocata aceleaşi
motive de nelegalitate a actelor eliberate în conformitate cu Legea Fondului Funciar, încălcarea
dreptului lor de proprietate, statuat prin aceeaşi sentinţă civilă nr. 42/05.01.1995 definitivă şi
irevocabilă prin neapelare.
Ulterior, reclamanţii din nou au precizat cererile anterioare, prin cererile de la filele 67, 118,
122, 124, 138, 148, 152, 163-164, 178-179, 190, 200-202, 205-206, 222-223, 226, 231, 252, 253,
229 din dosar.
Prin toate aceste cereri, reclamanţii solicită atât nulitatea titlului de proprietate de care
beneficiază moştenitoarele defunctului C N, a procesului verbal de punere în posesie din data de
04.12.1992, nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare cu garanţie ipotecară nr.
1607/18.03.2005, întocmit la BNP A S, a contractului de vânzare cumpărare nr.
2033/22.02.1990.
Toate cererile au aceeaşi motivare în esenţă, cu precizarea că li se încalcă dreptul lor de
proprietate pentru o suprafaţă de 5000 mp, pe care o deţin, conform contractului de vânzare
cumpărare cu nr. 2099/22.02.1990, act care le este perfect valabil şi real, care contrazice, care nu a
figurat în Registrul Fostului Notariat de Stat al Judeţului Argeş şi care a fost constatat nul.
Ca motive de nulitate, au invocat faptul că titlul de proprietate a fost emis cu încălcarea
legii, la fel şi procesul verbal de punere în posesie din data de 04.12.1992, cu încălcarea terenului
de 5000 mp proprietatea lor, cuprins în titlu ce a fost emis, cu toate că deţin hotărârile
judecătoreşti menţionate favorabil, cu toate că nu le-a fost anulat actul lor de vânzare cumpărare,
hotărârile fiindu-le opozabile pârâţilor.
Totodată, prin cererile menţionate s-a susţinut de către reclamanţi că de-a lungul
timpului li se încalcă dreptul lor de proprietate, că pârâta CLFF B a întocmit un proces verbal de
punere în posesie, ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate moştenitorilor autorului C
N, respectiv pentru T A şi P I care cuprinde o dată nereală a întocmirii acestuia 4.12.1992,
proces-verbal care a produs consecinţe juridice negative în defavoarea acestora, care este fals.
Totodată, au reliefat, că ei au formulat plângere penală împotriva membrilor Comisiei
locale de Fond Funciar B, pronunţându-se sentinţa penală nr.522/17.02.2006, în dosarul
nr.10617/2005 al Judecătoriei Piteşti, rămasă irevocabilă prin decizia penală nr. 652/R/2008 a
Tribunalului Bacău din 16.09.2008, sentinţă favorabilă în care s-a analizat deja modul de
exercitare a atribuţiilor privind activitatea CLFF B, a procesului verbal de punere în posesie din
14.12.1992.
S-a susţinut ca această hotărâre penală are autoritate de lucru judecat, pentru că s-a
desfiinţat rezoluţia nr.2024/P/2003 a Procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria
Piteşti, cauza fiind trimisă din nou la Parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de
făptuitorii S G, DE, L A, I S, T A şi P I.
In susţinere, s-a reliefat că în favoarea dreptului lor constituit este şi actul emis de Fosta
Arhivă a Notariatului de stat, din care rezultă că, contractul de vânzare cumpărare cu
nr.2033/22.02.1990 eliberat de Fostul Notariat de Stat nu are conţinutul identic cu cel al
contractului de vânzare cumpărare nr.2099 încheiat la data de 22.02.1990, că primul cu numărul
2033 nu figurează înregistrat în Registrul – Opis al anului 1990, nefiind arhivat în mapă, şi ca atare
trebuie constatat faptul că este contrafăcut.
Reclamanţii I E şi I G au arătat că nu se poate ca pârâţii să ignore cele statuate prin
sentinţa definitivă şi irevocabilă nr.42/5.01.1995 a Judecătoriei Piteşti, câştigată de ei prin
neapelare, deoarece în considerentele acesteia se arată că moştenitoarelor T A şi P M le-a fost
reconstituit dreptul de proprietate conform Legii 18/1991, iar prin procesul verbal de punere în
posesie atacat, le-a fost încălcat dreptul de proprietate.
Susţin că hotărârea irevocabilă invocată, ca având autoritate de lucru judecat, menţionată
mai sus, este constitutivă de drepturi, pentru că actul de la Arhivele Statului cu
nr.2517/11.09.1993 atestă cât teren a avut autorul celor două persoane, care beneficiază de
reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv 8,48 ha, astfel încât nu li se poate lua şi terenul
care le aparţine lor, şi de care nu pot beneficia în virtutea hotărârii menţionate.
In susţinere s-au depus din nou înscrisuri, implicit raportul de expertiză extrajudiciar,
efectuat în dosarul penal nr. P/370396/2002 al Poliţiei Mun.Piteşti, precum şi adresa
nr.8283/15.06.2007 emisă de CLFF B .Din conţinutul acestei ultime adrese rezultă că în
conformitate cu Legea 1/2000, prin Hotărârea C.J.FF Argeş nr.221/10.05.2007, şi înregistrată la
Primăria com.B sub nr.6893/16.05.2007, prin care a fost desfiinţată validarea reclamanţilor,
dispusă pe Anexa 39 despăgubiri, poziţia 38, din HCJ nr.943/2003, cu motivarea că aceştia deţin
terenul în zonă necooperativizată în punctul P, din com.B, jud.Argeş.
Reclamanţii au făcut dovada faptului că s-au adresat Primăriei com.B prin cererea
nr.6813/30.04.2010 pentru a fi înscris la rol, cu suprafaţa de 5000 mp, dobândită baza actului de
vânzare cumpărare nr. 2099/20.02.1990, care prin adresa nr.7590/18.05.2010 comunică că nu se
poate face înscrierea pe baza hotărârii irevocabile deţinută de către aceştia.
Astfel, comunică că prin decizia nr.2390 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul
nr.4245/1998 este admis apelul formulat de către PM şi TA şi schimbată sentinţa Judecătoriei
Piteşti, în sensul că admite acţiunea în revendicare formulată de către PM şi T A, constatându-se
nulitatea absolută a actului de vânzare-cumpărare întocmit de Notariatul de Stat între vânzătorul
MGh. N , M G şi reclamanţii.
De asemenea, arată că împotriva acestei decizii reclamanţii au formulat recurs la Curtea
de Apel Piteşti, care prin decizia nr.1774/R a respins recursul acestora, că şi contestaţia în anulare
împotriva acestei decizii, a fost respinsă prin decizia civilă nr.3952/R , la fel şi cererea de revizuire
formulată de aceştia a fost respinsă prin decizia civilă nr.498/21.03.2003 pronunţată de
Tribunalul Argeş.
După conexarea celor două dosare reclamanţii au invocat excepţia autorităţii de lucru
judecat, excepţie pe care de altfel au invocat-o şi de a lungul cursului procesual prin cererile
depuse şi au arătat în mod expres, ca de altfel şi prin concluziile scrise că solicită soluţionarea
cauzei, deoarece sunt înscrisuri şi hotărâri irevocabile care duc la aceeaşi concluzie, că le este
încălcat dreptul lor de proprietate, fiind motive suficiente de analizare pe fond a cauzelor reunite,
de nulitate a actelor invocate.
În cauză, a fost formulată şi cerere de intervenţie în interes propriu de către fiul
reclamanţilor, I M, care de altfel, a reprezentat pe tatăl său, conform procurii deţinute, interesele
acestuia.
Totodată, reclamanţii au precizat, că solicită nulităţile absolute a actelor arătate, a
terenului în litigiu, deoarece actul de vânzare-cumpărare de care se prevalează, este perfect valabil,
efectuate în alte dosare care au fost soluţionate irevocabil, însoţite de schiţe, sunt suficiente
pentru soluţionarea cu celeritate a cauzelor reunite, invocând autoritatea de lucru judecat.
Prin încheierea din 11.08.2011, a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat şi cu
toate acestea, ulterior s-a invocat aceeaşi excepţie.
In susţinerea autorităţii de lucru judecat au arătat încă o dată că invocă sentinţa civilă
definitivă şi irevocabilă nr.42/5.01.1995 a Judecătoriei Piteşti pronunţată în dosarul nr.8753/1993
dar şi sentinţa penală definitivă şi irevocabilă nr.522/17.02.2006.
In plus, au arătat că în dosarul civil nr.4777/202/2011 strămutat la Judecătoria Călăraşi
s-a pronunţat deja sentinţa civilă nr.3773/7.10.2011, prin care s-a anulat procesul verbal din
4.12.1992, fapt care a reieşit şi din decizia civilă nr.2390/30.09.1998 a Tribunalului Argeş, cât şi a
deciziei civile nr.1774/R /18 mai 1999 a Curţii de Apel Piteşti.
De asemenea, au reliefat că terenul proprietatea lor, rezultă din expertizele extrajudiciare,
efectuate de expert M C la data de 28.09.1993, în dosarul nr.8753/1993; de expertul tehnic S I în
dosarul penal pe 370296/2002, şi de cea întocmită la 3.07.2002 în dos. 1263/P/2002 al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, precum şi de expertiza tehnică efectuată de ing.expert
I G în dosarul civil nr.11581/1995 al Judecătoriei Piteşti.
Cauza, ca urmare a cererii din data de 15.12.2008, fila 237 a fost suspendată şi în raport
de prev. art. 183 Cpc, s-au înaintat cele două înscrisuri defăimate de reclamanţi, respectiv
contractul de vânzare cumpărare nr. 2033/22.02.1990 şi procesul verbal de punere în posesie din
04.12.1992, Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti.
După repunerea pe rol, pentru a se constatat perimarea, s-a dispus continuarea judecăţii,
tocmai în raport de motivul suspendării, fiind repusă ulterior după ce Parchetul de pe lângă
Judecătoria Piteşti a emis rezoluţia din 30.11.2009.
La dosar, s-a depus această rezoluţie a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti din
30.11.2009 în dos. nr.2024/P/2003, filele 231-232, prin care s-a avut în vedere restituirea la
Parchet, conform hotărârii penale irevocabile prin decizia nr.652/R/2008 a Tribunalului Bacău,
prin care li s-a admis plângerea penală.
Conform acestei rezoluţii, rezultă că la dosarul 2024/P/2003 au fost conexate dosarele
306/P/2009 şi 1119/P/2009 prin rezoluţia din 4.08.2009, şi dos. nr.5870/P/2009 prin rezoluţia
din 30.11.2009.
Mai rezultă, că dosarul 306/P/2009 a privit înscrierea în fals a petenţilor I împotriva
procesului verbal de punere în posesie din 4.12.1992, în dosarul civil nr.11548/280/2007, unde au
fost indicaţi autorul falsului, pârâţii din prezenta cauză; dosarul nr.1119/P/2009 are ca obiect
plângerea penală împotriva făptuitoarelor T A P C, privind falsificarea contractului de vânzare-
cumpărare autentificat sub nr.2033/22.02.1990 de Notariatul de Stat al Judeţului Argeş; dos.
nr.5870/P/2009 are ca obiect plângerea aceloraşi părţi vătămate împotriva făptuitorului SG,
referindu-se la procesul verbal de punere în posesie din 4.12.1992.
Rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti a confirmat propunerea de
neîncepere a urmăririi penale, pentru toţi făptuitorii, reţinându-se că într-adevăr contractul de
vânzare-cumpărare nr.2033/22.09.1990, a fost constatat nul absolut în dosarul civil
nr.11581/1995, la baza căreia a stat adeverinţa nr.242/15.02.1990, care a fost declarată falsă.
In acest context, instanţa trebuie să analizeze excepţia autorităţii de lucru judecat, şi
fondul acţiunilor conexe, motivele de nulitate absolută invocate.
În vederea soluţionării cauzei au fost ataşate mai multe dosare cu nr. 8753/1993, nr.
10617/2005 în care s-a pronunţat hotărârea penală nr. 522/17.02.2006 a Judecătoriei Piteşti
rămasă definitivă prin decizia nr. 652/R/16.09.2008 a Tribunalului Bacău, care a fost invocată în
sprijinul excepţiei autorităţii de lucru judecat, precum şi dosarul nr. 5877/23.05.1997.
Analizând atât excepţiile invocate, cât şi fondul cauzei, prin prisma actelor şi lucrărilor
dosarelor conexate, instanţa reţine în fapt următoarele:
Reclamanţii I E şi I G au cumpărat un teren de la vânzătorii M N şi M G, în anul 1990,
conform actului de vânzare-cumpărare nr.2099 încheiat la fostul Notariat de Stat al Judeţului
Argeş.
Aceştia au cumpărat o suprafaţă de 5000 mp, conform actului menţionat, în satul P, din
comuna B, jud.Argeş, care nu a fost zonă cooperativizată, şi care nu poate face obiectul
reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991.
Acest fapt rezultă cu certitudine din toate hotărârile judecătoreşti irevocabile, dar în
primul rând din considerentele sentinţei civile nr.42/5.01.1995, rămasă definitivă şi irevocabilă
prin nerecurare, hotărâre pe care reclamanţii o invocă ca având autoritate de lucru judecat alături
de hotărârea penală irevocabilă menţionată.
Conform hotărârii menţionate, civile, pronunţată în dosarul nr.8753/1993 al Judecătoriei
Piteşti, care a avut ca obiect acţiunea în revendicare a reclamantelor P M şi T A împotriva
pârâţilor IG şi I E, şi MN şi M G, precum şi acţiunea de nulitate a actului de vânzare-cumpărare
nr.2033/1990 rezultă că a fost respinsă acţiunea în totalitate în mod irevocabil, din considerentele
acesteia rezultând faptul că terenul de 5000 mp ce a făcut obiectul actului de vânzare cumpărare
nr.2033/1990, nu a fost la 1.01.1990 în patrimoniul fostului CAP, că el aparţine cumpărătorilor,
respectiv reclamanţilor din prezenta cauză I G şi I E fiind în suprafaţă de 5000 mp, cumpărat de
la M N şi M G, actul rămânând valabil.
Potrivit aceleiaşi sentinţe, aflată la fila 9-10 din dosar, în considerente s-a arătat că P M şi
TA s-au prevalat de reconstituirea dreptului de proprietate în conformitate cu Legea 18/1991 , şi
de procesul verbal de punere în posesie cu referire la terenul în litigiu cuprins în suprafaţa de 9 ha
teren situat în com.B, punctul P.
Pentru a exista autoritate de lucru judecat, în ceea ce priveşte sentinţa civilă rămasă
irevocabilă invocată de reclamanţi trebuie să existe triplă identitate de obiect, cauză, părţi. Instanţa
nu le poate fi opuse pârâtelor cu autoritate de lucru judecat hotărâre judecătorească invocată de
către reclamanţii, pentru că nu există identitate de cauză cerinţă obligatorie pentru existenţa
autorităţii de lucru judecat.
În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa reţine că, potrivit art.
1201 C.civ este autoritate de lucru judecat, atunci când a doua cerere de chemare în judecată are
acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză, între aceleaşi părţi, făcute de ele sau în contra lor
în aceeaşi calitate.
Instituţia menţionată are la bază două reguli fundamentale, respectiv o cerere nu poate fi
judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar soluţia cuprinsă în hotărâre este prezumată că
exprimă adevărul şi nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre.
Instanţa, prin cauză înţelege faptul juridic sau material care constituie temeiul legal al
dreptului pretins fiind totodată justificarea obiectului cerut, care nu se confundă cu obiectul şi nici
cu mijloacele ei de susţinere .
În prima acţiune, aşa cum s-a menţionat şi mai sus, temeiul legal este cu totul altul, art.
480 C.civ, reţinându-se din considerente că terenul din actul de vânzare atacat nu a fost în
patrimoniul CAP-lui şi nu putea intra în procedura legii 18/1991, în timp ce în prezenta cauză
conexă se invocă un alt temei juridic, prevederile Legii 247/2005, instanţa urmând să se raporteze
la cadrul procesual, potrivit dreptului de dispoziţie al reclamanţilor.
La dosar există decizia civ nr. 2390/30.09.1998 a Tribunalului Argeş prin care s-a
soluţionat definitiv acţiunea în revendicare formulate de P M şi T A împotriva pârâţilor I E, IG,
M N, M G, filele 87-90, prin care s-a schimbat sentinţa Judecătoriei Piteşti nr. 10539/17.12.1997,
şi au fost obligaţii I E, I G să lase în deplină proprietate şi posesie o suprafaţă de teren de 6147,4
mp, dar s-a dispus şi nulitatea absolută a actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.
2033/22.02.1990 de Notariatul Judeţean Argeş, această decizie rămânând irevocabilă prin decizia
Curţii de Apel Piteşti nr. 1774/R/18.05.1999.
Prin deciziile arătate s-a analizat titluri de proprietate al autorului reclamantelor şi s-a
reţinut că acesta este mai bine caracterizat în raport de pârâţi, care s-au prevalat de actul de
vânzare-cumpărare din 22.02.1990 a cărui nulitate absolută s-a constatat, analizându-se şi
procesul verbal de punere de care beneficiau P M şi T A.
Cu privire la hotărârea penală menţionată, nr. 522/17.02.2006 a Judecătoriei Piteşti
rămasă definitivă prin decizia nr. 652/R/16.09.2008 a Tribunalului Bacău instanţa reţine de
asemenea că nu operează autoritate de lucru judecat.
Potrivit art. 22 din Cpp „ Hotărâre definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru
judecat în faţa instanţei civile care judecă, acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei, a persoanei
care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia” dar potrivit alin 2 „ Hotărârea definitivă a instanţei civile
prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organului de
urmărire penală, cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei
acesteia.”
Or, la dosar s-a depus rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, dată în dos.
Nr. 2024/P/2003 prin care s-a soluţionat sesizările făcute de reclamanţii, care au făcut obiectul
unor dosare penale conexate, prin care s-a dispus propunerea de neîncepere a urmăririi penale,
ceea ce înseamnă că hotărârea penală definitivă nu s-a pronunţat pe fondul cauzei, astfel încât nu
s-a stabili existenţa faptei, nici a vinovăţiei, astfel încât nu operează autoritatea de lucru judecat,
faţă de obiectul cererilor conexate.
De aceea, instanţa va analiza în continuare excepţia lisei calităţii procesuale active şi
excepţia de inadmisibilitate a acţiunilor conexe.
Acţiunea formulată de reclamanţi, nu este admisibilă, aceasta nefiind o excepţie propriu-
zisă, ea raportându-se de fapt la apărările de fond.
Legea 247/2005 dă posibilitatea, potrivit art. III, oricărei persoane care justifică un interes
să atace actele de proprietate, emis în baza Legii Fondului Funciar cu încălcarea legii.
Reclamanţii şi fiul acestora, intervenientul în interesul acestora nu pot invoca o vătămare,
întrucât reclamanţii sunt proprietarii unui teren de 5.000 mp, ce se află într-o zonă
necooperativizată, chiar dacă aceştia deţin un act de proprietate.
Astfel, reclamanţii I E ŞI I G, conform înscrisurilor depuse la dosar rezultă că sunt şi
rămân proprietarii suprafeţei de 5000 mp, cumpărată în anul 1990 de la vânzătorii M Gh. N, M
Gh. G, teren situat în com. Bsat P, jud. Argeş. Mai mult, rezultă cu certitudine din adresa
nr.69/15.03.2010 aflată la fila 25 din dosar eliberată de Notariatul de Stat al Judeţului Argeş că
contractul de vânzare-cumpărare nr.2099 este valabil, şi că la data autentificării din 22.02.1990 el a
fost înregistrat în Registrul Fostului Notariat de Stat ce cuprinde perioada 30.10.1989 –
19.03.1990, că acesta este arhivat în mapa nr.2/233/1990 existentă în arhivă.
Potrivit aceleiaşi adrese rezultă că suprafaţa cumpărată de către reclamanţi de 5000 mp
teren arabil situat în com. B, sat P, jud. Argeş are vecinătăţile: N- pârâul Satului, S- Drumul
Sătesc, E- S M, V- R C, fiind încheiat între părţile menţionate mai sus.
Mai rezultă, că în ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare nr.2033/20.09.1990,
acesta nu a figurat înregistrat în Registrul-Opis al anului 1990 şi că acesta nu este arhivat în
această mapă, dar există decizia Curţii de Apel Piteşti nr. 67/R/19.01.2006 pronunţată în dosarul
nr. 2004/2005, în care s-a statuat că actul de vânzare cumpărare nu a fost desfiinţat, fiind
constatat nul numai contractul de vânzare-cumpărare cu nr.2033/22.02.1990.
De asemenea, rezultă cu certitudine că, contractul de vânzare-cumpărare cu
nr.2099/23.03.1990 nu a fost constatat nul absolut prin hotărârile judecătoreşti ulterioare, ci
numai contractul de vânzare-cumpărare cu nr.2033/22.02.1990.
Terenul reclamanţilor cumpărat în modalitatea arătată, cuprinde un teren care s-a aflat în
zonă necooperativizată a com. B, jud. Argeş, fapt care rezultă şi din schiţa Primăriei B
nr.3335/12.11.1993, precum şi din schiţele efectuate rapoartele de expertiză depuse în susţinerea
acţiunilor, de către reclamanţi, care însă au identificat o suprafaţă mai mare cu 500 m, pentru care
însă aceştia nu deţin titlu, şi nu este cuprins în suprafaţa cumpărată.
De-a lungul timpului, reclamanţii s-au judecat cu moştenitoarele autorului C N, punându-
se problema terenului în litigiu, în contextul în care moştenitoarele autorului menţionat
beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate potrivit Legii 18/1991.
In acest sens, există decizia civilă nr.2390/30.09.1998 pronunţată de Tribunalul Argeş, în
dosarul nr.4245/1998, rămasă irevocabilă prin decizia Curţii de Apel Piteşti nr.1774/R/18 mai
1999, aşa cum s-a menţionat mai sus.
Aceste hotărâri judecătoreşti au statuat cu putere de lucru judecat nulitatea absolută a
contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2033/1990, de fostul Notariat Judeţean de
Stat Argeş, şi obligaţi pârâţii I, la lipsa de folosinţă, să le lase în deplină proprietate şi posesie
terenul în suprafaţa de 5772 mp, situat în com. B, sat P, jud. Argeş, iar altele au constatat nulitatea
absolută a procesului verbal de punere în posesie din 04.12.1992, nulitate constatată şi în cadrul
nr. 5877/1997.
Aceste hotărâri judecătoreşti au constatat nul absolut actul de vânzare-cumpărare
nr.2033/22.02.1990, şi nu actul de vânzare-cumpărare 2099/23.03.1990.
De asemenea, s-au comparat titlurile de proprietate ale părţilor, şi titlul de proprietate
eliberat potrivit Legii 18/1991 al reclamantelor P M şi T A, considerându-se că actul acestora din
urmă este mai bine caracterizat, deoarece adeverinţa nr.242/15.02.1992 emisă de Primăria B a
fost declarată falsă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, iar actul a fost încheiat cu fraudă
la lege.
Totodată, s-a reţinut că vânzătorii M N şi M Gh. G au obţinut terenul ca urmare a unui
schimb, iar la data de 1.01.1990 nu făcea parte din patrimoniul fostului CAP B, potrivit adresei
nr.1708/30.08.1993 a OCOT Argeş astfel încât a rămas proprietatea acesteia, care ulterior l-au
vândut reclamantelor, actul real nefiind anulat, ci numai actul care nu a fost valabil cu nr.
2033/1990 menţionat mai sus.
S-a reţinut că nu operează nici uzucapiunea în ceea ce priveşte pe reclamanţii I din
prezenta cauză şi că terenul cumpărat de aceştia de 5000 m ar fi incluşi în terenul reconstituit
moştenitoarelor autorului C N, actul de schimb al vânzătorilor nu a fost valabil, întocmit potrivit
Decretului 151/1950, pentru că nu s-a făcut dovada existenţei acestuia.
In acest context, trebuie analizată calitatea procesuală activă a reclamanţilor,
intervenientului care susţine interesele acestora, întrucât raportat la prev. Lg. 247/2005, actul care
le conferă dreptul de a le solicita anularea unui titlu de proprietate şi a altor acte este numai actul
care se referă la reconstituirea dreptului de proprietate acestora.
În condiţiile în care, reclamanţii nu posedă acte emise potrivit Legii Fondului Funciar, cu
privire la terenul în litigiu, ei având valabil doar actul de vânzare cumpărare ce nu a fost desfiinţat,
aceştia nu justifică un interes în promovarea acţiunii.
Toate hotărârile judecătoreşti au reţinut în esenţă, prin considerente acelaşi fapt,
concluzionând că terenul în litigiu se află în posesia reclamanţilor, în baza unui contract de
vânzare cumpărare ce nu a fost desfiinţat, iar pe de altă parte, procesul verbal a cărei constatare a
nulităţii o solicită, nu a produs efecte juridice, fapt care a fost analizat cu ocazia soluţionării
litigiului ce a format obiectul dosarului nr. 8753/1993.
Conform deciziei nr. 530/09.05.2005 rămasă irevocabilă prin decizia Curţii de Apel Piteşti
nr. 67/R/19.01.2006, rezultă că procesul verbal atacat de reclamanţi nu poate produce efecte
juridice fără a fi legalizată, în conformitate cu originalul, iar acest original s-a statuat că nu există,
astfel încât ei nu au interes în constatarea nulităţii absolute a unei simple copii, ce emană de la
Comisia Locală de Aplicare a Lg. 18/1991 B, respectiv procesul verbal din 04.12.1992.
Este de reţinut că sentinţa pronunţată de Judecătoria Călăraşi nu este irevocabilă în
privinţa constatării nulităţii absolute a procesului verbal de punere în posesie menţionat şi este
posibil ca instanţa să nu fi avut la dosar toate hotărârile despre care s-a făcut vorbire mai sus,
pentru că dosarele în care au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost ataşate la
prezentele cauze conexate.
Până la acest moment, cumpărătorii reclamanţi nu au formulat încă o acţiune în
revendicare, pentru a opune contractul de vânzare cumpărare, ce reprezintă titlul lor de
proprietate şi care nu a fost desfiinţat, comparativ cu suprafaţa de teren ce a făcut obiectul
reconstituirii dreptului de proprietate, sau o acţiune posesorie, în cazul în care îndeplinesc
condiţiile prev. de art. 674 Cpc.
De aceea, instanţa reţine că excepţia lipsei calităţii procesuale active este întemeiată
urmând a fi admisă.
Modul în care terenul în litigiu a fost folosit pe parcursul timpului, nu are relevanţă în
cauză, fiindcă ceea ce interesează pentru a determina valabilitatea actelor emise în virtutea Lg.
18/1991 este situaţia juridică a terenului la 01.01.1990, a faptului că terenul s-a aflat în zonă
necooperativizată şi a făcut obiectul unui schimb, act care însă nu a fost avut în vedere la
pronunţarea unei soluţii irevocabile, deoarece nu s-a solicitat şi nu s-a analizat în raport de disp.
art. 22.
Ca urmare, singura afirmaţie a reclamanţilor, a intervenientului în interesul acestora că
terenul le aparţine nu duce la constatarea nulităţii titlului de proprietate de care beneficiază
pârâtele, persoane fizice, pentru că a fost emis în virtutea Lg. 18/1991.
În baza art. III (1) din lg. 247/2005 sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire
sau constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor fizice, care nu erau îndreptăţite
potrivit legii, iar terţele persoane pot invoca nulitatea, numai dacă justifică un interes legitim. Or,
reclamanţii nu au adus teren în cooperativă, în calitate de proprietari, nu au făcut dovada că
vânzătorului M, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, nu s-a făcut dovada schimbului înainte
de 1990, care să nască drept de proprietate în beneficiul posesorilor prin aplicarea legii speciale.
De esenţă, Lg. 247/2005 este reconstituirea dreptului de proprietate, iar constituirea
acestuia este posibilă doar în cazurile expres prevăzute, în care reclamanţii nu se încadrează.
Susţinerile, totodată ale reclamanţilor cu privire la modul în care vânzătorul a primit
terenul, printr-un pretins schimb, nu a fost dovedit. Or, în materia schimbului de terenuri, act
translativ de proprietate, erau în vigoare prevederile Decretului nr. 151/1950, potrivit cărora
forma autentică este o condiţie ad validitatem, iar Legea 18/1991 a recunoscut ca valabile doar
actele de schimb întocmite cu respectarea legislaţiei în vigoare la data perfectării lor.
Cu privire la nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare cu garanţie ipotecară
nr. 1607/18.03.2005, întocmit la BNP A S, de care beneficiază pârâţii C I şi C E, instanţa reţine
că, atâta timp cât titlul de proprietate nu poate fi constatat ca fiind lovit de nulitate absolută, nici
actul nu a fost întocmit cu fraudarea legii.
În ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare menţionat mai sus, instanţa
constată că nu ne aflam în situaţia unei vânzări-cumpărări a lucrului altuia (în ceea ce priveşte
suprafaţa de 5000 mp), terenul în litigiu, efectuată în cunoştinţă de cauză, întrucât astfel cum s-a
arătat mai sus, situaţia acestui teren a fost prezentată părţilor chiar de către Notarul Public. În
aceste condiţii părţile au stabilit corect preţul întregii suprafeţe de teren ce a făcut obiectul
contractului şi au inserat şi o garanţie convenţională contra evicţiunii.
În consecinţa contractul de vânzare-cumpărare nu are o cauză ilicită, nu reprezintă o
operaţiune speculativă şi, ca urmare nu este lovit de nulitate absolută potrivit dispoziţiilor art. 968
C.civ., reclamanţii nefăcând dovada, nici cu privire la acesta a interesului.
Este cert, că de-a lungul timpului reclamanţii au încercat să lămurească situaţia juridică a
terenului cumpărat, plângându-se că deşi deţin un bun dobândit legal, ei nu-şi pot exercita dreptul
de proprietate asupra acestuia, astfel încât sunt prejudiciaţi.
In acest sens, sunt şi dispoziţiile art.13 din CEDO, potrivit cărora „orice persoană, ale
cărei drepturi şi libertăţi recunoscute au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei
instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în
exercitarea atribuţiilor lor oficiale.
Este adevărat, că reclamanţii se consideră că sunt proprietarii de drept a suprafeţei de
5000 mp, pretinzând că sunt victime ale încălcării art.1 din Protocolul nr.1 din CEDO, text
potrivit căruia „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni
nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile
prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.”
Reclamanţii atâta vreme cât deţin un contract de vânzare-cumpărare care încă nu a fost
constatat nul absolut, fac dovada că nu-şi pot exercita dreptul de dispoziţie asupra terenului de
5000 mp, care a fost combinată cu eşuarea încercărilor de până acum făcute de-a lungul timpului
pentru a remedia situaţia criticată.
Instanţa mai reţine, că reclamanţilor nu li se aplică procedura specială a Fondului Funciar,
şi tocmai de aceea se impune atâta vreme cât îşi dovedesc dreptul de proprietate asupra terenului
de 5000 mp printr-un act de vânzare-cumpărare valabil, să-l poată opune numai într-o comparare
reală a acestuia, cu celelalte titluri emise, în virtutea legii speciale.
Comparând nulitatea actului de vânzare – cumpărare nr. 2033/1990, declarată printr-o
hotărâre irevocabilă judecătorească, cu actul valabil de vânzare-cumpărare cu nr. 2099 din
22.02.1990, autentificat la Fostul Notariat de Stat al Judeţului Argeş, care a fost anterior, acesta
din urmă rămâne valabil, deoarece reglementările prohibitive privind consimţământul, capacitatea,
obiectul şi cauza, nu au fost cercetate, în ceea ce priveşte actul valabil, pe cale judecătorească.
De asemenea, este cert că părţile de-a lungul timpului au executat clauzele anticipatorii ale
contractului valabil, plătind preţul şi predând de fapt terenul – scopul comun făcând să opereze
transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător, operând de fapt o conversiune ce
permite substituirea actului nul, cu actul valabil.
Reclamanţii, aşa cum s-a reţinut şi mai sus în prezentele considerente, pot opune actul
valabil în revendicare, pentru că el nu a fost analizat până la acest moment, ci numai actul care a
fost constatat nul.
Instanţa reţine că li s-a acordat dreptul reclamanţilor de a sesiza instanţele, dar pârâţii care
beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate deţine hotărâri judecătoreşti prin care au
dobândit autoritatea lucrului judecat, de a li se restitui proprietatea bunului, astfel încât nu se
poate trece peste cele statuate, prin proceduri ulterioare pentru că ar fi afectată nu numai
securitatea juridică, dar ar fi discutabilă însăşi existenţa sa, aceasta neavând în substanţă nicio
competenţă să dispună asupra unei chestiuni juridice, care deja a fost stabilită.
Circumstanţele cauzei au arătat că hotărârile favorabile, de care beneficiază cele două
pârâte, unde s-a analizat reconstituirea dreptului de proprietate şi caracterizarea dreptului de
proprietate, au fost şi executate, conform înscrisurilor aflate la dosar.
Având în vedere toate elementele menţionate mai sus, şi ţinând seama de principiul
potrivit căruia valabilitatea şi eficienţa raporturilor juridice vor fi evaluate în lumina
reglementărilor legale în vigoare, la momentul încheierii lor, rezultă că în speţă acţiunile conexe
urmează a fi respinse, neputându-se analiza încă o dată actele emise în virtutea Lg. 18/1991,
reclamanţii şi intervenientul nejustificând interesul.
Văzând şi disp. art. 274 Cpc.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de reclamanţi, admite excepţia
lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes, respinge excepţia de inadmisibilitate invocată
de pârâta C.L.F.F. B şi pârâtele T A şi P C, iar pe fond respinge acţiunea cu precizările ulterioare
formulată de reclamanţii I E şi I G, ambii cu domiciliul în com. B, sat. P M, nr., jud.Argeş în
contradictoriu cu pârâţii T A, domiciliată în C, str. C B, bl., sc., ap. jud. D, P C, domiciliată în B,
str. G G, nr. 1, C I şi C E, ambii cu domiciliul în P, str. G E G, bl., sc., ap., jud.Argeş, C L DE F
F B, cu sediul în B, jud.Argeş, C J DE F F A, cu sediul în Piteşti, jud. Argeş şi intervenient în
interesul reclamanţilor – I M, domiciliat în com. B, sat. P M, nr., jud.Argeş.
Obligă pe reclamanţi să plătească pârâtelor menţionate mai sus suma de 2.000 de lei
cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Tribunalul Argeş
Pronunţată în şedinţa publică de la 17 Octombrie 2011.
Preşedinte,
C I E
Grefier,
A M S P
Red.E.C.I
Tehnored.G.F/15.11.2011
11 ex
