Prin actiune, Municipiul X a solicitat rezilierea contractului de concesiune incheiat cu parata Y, avand ca obiect concesionarea obiectivului “patinoar” ( compus din patinoar si accesorii amplasate pe o suprafata de teren de 5000 mp), precum si un teren liber de 5000 mp, motivat de faptul ca parata a avut ca obligatie contractuala edificarea unor lucrari, structurate pe trei etape, din care nu a realizat lucrarile aferente ultimelor doua etape, constand in acoperire tribuna si patinoar, precum si realizarea unor investitii pe terenul liber, constand in minihotel si bazin de inot.
Prin intampinare, parata a solicitat respingerea actiunii, ca neintemeiata, invederand ca realizarea lucrarilor din etapele II si III nu a fost posibila, intrucat pentru realizarea acoperisului patinoarului si tribunei era necesara amplasarea unor stalpi de sustinere pe terenul situat in spatele tribunei, care nu a putut fi achizitionat de catre reclamant de la proprietarii acestuia, precum si ca terenul pe care trebuiau edificate minihotelul si bazinul de inot era amenajat ca parc, existand astfel interdictia schimbarii destinatiei acestuia si, implicit, imposibilitatea de construire a investitiilor precizate.
Totodata, parata a formulat cerere reconventionala, prin care a solicitat instantei sa dispuna anularea partiala a contractului de concesiune – in ce priveste obligatia edificarii lucrarilor din etapele II si III -, precum si obligarea reclamantului la plata redeventei achitata pe ultimii trei ani, motivat de faptul ca imposibilitatea executarii lucrarilor mentionate exista si la data incheierii contractului de concesiune, precum si ca redeventa a fost stabilita exclusiv pentru terenul liber de 5000 mp, pe care trebuiau executate aceste lucrari, teren ce nu a putut fi utilizat din culpa reclamantului.
Prin sentinta civila nr.65/9.02.2009, Tribunalul Prahova -Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ a respins, atat actiunea principala, cat si cererea reconventionala, ca neintemeiate, retinand in esenta ca neexecutarea lucrarilor din etapele II si III nu ii este imputabila paratei, avandu-se in vedere imposibilitatea legala a schimbarii destinatiei de parc a terenului de 5000 mp pe care trebuiau construite minihotelul si bazinul de inot – imposibilitate existenta la momentul incheierii contractului de concesiune si pe toata derularea acestuia -, precum si imposibilitatea achizitionarii terenului necesar amplasarii stalpilor de sustinere a acoperisului patinoarului si tribunei acestuia.
In ce priveste cererea reconventionala, tribunalul a retinut, in esenta, ca redeventa a fost stabilita exclusiv pentru suprafata libera de teren de 5000 mp, rezultand implicit ca efectuarea lucrarilor contractuale s-a constituit si ca o “plata” pentru utilizarea patinoarului – pentru care nu s-a prevazut vreo redeventa.
In aceste conditii, tribunalul a considerat ca nu se poate dispune anularea partiala a contractului de concesiune pentru lucrarile din etapele II si III ( situatie similara, spe ex., anularii partiale a unui contract de vanzare cumparare doar pentru obligatia de a plati pretul bunului ), intrucat aceasta ar nesocoti interesul public si scopul pentru care s-a efectuat concesiunea prin licitatie publica, respectiv modernizarea patinuarului.
Tribunalul a considerat ca, eventual, s-ar putea pune problema nulitatii intregului contract de concesiune, urmata de restabilirea situatiei anterioare, insa nulitatea partiala, in sensul dorit de parata, nu este posibila, aceasta avand ca rezultat utilizarea patinoarului pe inca 42 de ani, fara indeplinirea obligatiilor ce-i revin concesionarei fata de acest obiectiv.
Referitor la restituirea redeventei, tribunalul a retinut ca aceasta solicitare este neintemeiata, fata de concluziile expuse anterior – privind modalitatea corecta de solutionare a relatiilor dintre parti – si de imprejurarea ca s-a respins cererea de reziliere a contractului de concesiune.
