În sensul Legii 10/2001, pentru a se reţine că un teren este liber, nu este suficient ca acesta să fie ocupat de construcţii.
Spaţiile verzi sunt suprafeţe de teren cu caracter vădit accesorii şcolii.
Spaţiile verzi sunt suprafeţe de teren cu caracter vădit accesorii şcolii.
Noile construcţii nu pot ocupa în întregime terenurile expropriate, dar pentru normala lor exploatare sunt necesare căi de acces, spaţii verzi şi alte asemenea ce constituie un tot inseparabil, astfel încât nu este posibil a se crea anumite porţiuni libere. Suprafaţa aşa zis liberă nu poate fi separată, dislocată din ansamblul edilitar, fiind totodată afectată unei utilităţi publice, în sensul dispoziţiilor suscitate.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 05 iunie 2006, reclamanta F.E. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Craiova, Comisia judeţeană pentru aplicarea Legii 10/2001 din cadrul Prefecturii Dolj, precum şi Inspectoratul Judeţean de Învăţământ Dolj, solicitând anularea Dispoziţiei nr.8103 din 20 aprilie 2006 şi obligarea pârâtei Primăria Municipiului Craiova să restituie în natură suprafaţa de 224 mp. teren intravilan.
În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată s-a arătat că, prin dispoziţia atacată i-au fost acordate măsuri reparatorii conform Titlului VII din Legea 247/2005, reţinându-se că suprafaţa de 1280 mp. ce a fost solicitată, nu poate fi restituită în natură.
În urma interogatoriului administrat în cauză, reclamanta a arătat că înţelege să renunţe la judecarea cauzei faţă de pârâţii Comisia judeţeană de aplicare a Legii nr.10/2001 şi Inspectoratul Judeţean de Învăţământ Dolj (fila 22 dosar).
Prin sentinţa civilă nr.458 din 24 mai 2007, pronunţată în dosarul nr.1376/63/2006, Tribunalul Dolj a admis contestaţia, a dispus anularea dispoziţiei nr.8103 din 20 aprilie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova şi a constatat dreptul reclamantei la restituirea în natură a imobilului , teren intravilan în suprafaţă de 224 mp. situat în Craiova, str. Brazda lui Novac nr.161, cu vecinătăţile indicate în raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză de expert Spinescu Sergiu, precum şi obligaţia de a menţine afectaţiunea imobilului pe o perioadă de până la 5 ani, începând cu data emiterii unei noi dispoziţii.
S-a dispus emiterea unei noi dispoziţii motivate asupra cererii de restituire în natură, formulată de reclamantă.
S-a luat act de renunţarea la judecarea contestaţiei faţă de Comisia Locală de aplicare a Lg.10/2001 şi Inspectoratul Judeţean de Învăţământ Dolj.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin dispoziţia nr.8103/2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova s-a propus acordarea de despăgubiri , în condiţiile Titlului VII din Lg.247/2005 către reclamantă şi F.H., în calitate de moştenitori ai autoarei F.M. pentru imobilul situat în Craiova, str. Brazda lui Novac nr.161 (fost 163), imposibil de restituit în natură conform procesului verbal privind starea de fapt a imobilului din 30 iulie 2003, în care s-a menţionat că din suprafaţa de 1280 mp. solicitată prin notificare este ocupată, suprafaţa de 1236 mp. de carosabil, trotuarul străzii şi parţial se află în incinta şcolii şi doar 44 mp. sunt ocupaţi de construcţii provizorii şi se pot restitui în natură.
A mai reţinut instanţa că imobilul a intrat în patrimoniul statului prin efectul deciziei nr.207/1966 şi a Decretului 72/1966, fiind preluat prin expropriere de la autorii reclamantei, iar conform certificatelor de moştenitor depuse la dosar, reclamanta este unica moştenitoare a autoarei F.M.
Privitor la situaţia terenului, instanţa a avut în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză de expert S.S., în care s-a menţionat posibilitatea restituirii în natură a suprafeţei de 224 mp, aflată în incinta Şcolii nr.24 , cu destinaţia de spaţiu verde, ca nefiind afectată de utilităţi publice.
În drept, instanţa şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile art.11 alin.3, dispoziţiile art.10 alin.3, 31, 32 şi 4, dispoziţiile art.16 din Lg.10/2001 modificată prin Legea 247/2005.
Împotriva sentinţei a declarat apel Primăria Municipiului Craiova şi Primarul Municipiului Craiova, solicitând schimbarea sentinţei în sensul respingerii contestaţiei.
Apelanţii au invocat tardivitatea contestaţiei susţinând că nu se mai putea solicita pe calea contestării dispoziţiei nr.8163/2006 – restituirea vreunei suprafeţe de teren întrucât iniţial s-a emis dispoziţia nr.3925/2004 a Primarului Municipiului Craiova, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului pentru că este afectat unei utilităţi publice, urmând ca solicitanta să fie invitată la sediul Primăriei Craiova în vederea negocierii măsurilor reparatorii în echivalent.
Au precizat că respingerea cererii de restituire în natură a terenului solicitat a avut la bază procesul verbal privind starea de fapt a terenului din 30.07.2003 semnat fără obiecţiuni de către reclamantă.
Au apreciat apelanţii că atâta timp cât prima dispoziţie, prin care s-a stabilit imposibilitatea de restituire în natură a terenului ,nu a fost contestată de reclamantă în termenul prevăzut de lege , aceasta a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, şi odată cu apariţia Legii nr.247/2005 ,prin care s-a modificat procedura de acordare a măsurilor reparatorii(,aceasta fiind reglementată prin HG 1095/2005) Primarul Municipiului Craiova a emis dispoziţia 5123/2006 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Lg.247/2005.
Pe fond, apelanţii au arătat în esenţă că s-au aplicat greşit dispoz.art.11 din Lg.10/2001 fără a se avea în vedere şi dispoziţiile art.10.3 din HG 250/2007 – prin care se explică accepţiunea sintagmei „amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale” accepţiune ce include şi amenajările de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcurile şi grădinile publice a căror individualizare este atributul exclusiv al entităţii investite cu soluţionarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere de la caz la caz, atât servituţile legale cât şi documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism.
S-a concluzionat că s-a reţinut în mod greşit ca fiind teren liber suprafaţă de 224 mp. Şi că poate fi restituită în natură pe baza procesului verbal privind starea de fapt a imobilului întrucât în act se menţionează că terenul este situat în incinta unităţii şcolare „Şcoala nr.24”, aceeaşi situaţie fiind constatată şi prin expertiza judiciară.
Intimata reclamantă, prin concluziile scrise depuse la dosar , a susţinut că este admisibilă contestaţia formulată împotriva celei de a doua dispoziţii pentru că ,prin modificările aduse Legii 10/2001 prin Lg.247/2005 ,s-a născut în beneficiul său un nou drept la restituirea în natură a terenului, drept ce nu a fost prevăzut de legislaţia anterioară, apreciind că prima dispoziţie a fost retractată prin cea contestată în prezenta cauză.
Apelul este întemeiat pentru motivul referitor la imposibilitatea restituirii în natură a terenului din curtea şcolii şi la aplicarea greşită a dispoziţiilor legale.
Prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză ,pe care şi-a bazat soluţia prima instanţă, s-a stabili că suprafaţa de 224 mp. pentru care s-a constatat îndreptăţirea reclamantei la restituirea în natură, este situată în curtea şcolii şi are destinaţia de spaţiu verde , fiind considerat teren liber.
În sensul Legii nr.10/2001 pentru a se reţine că un teren este liber nu este suficient ca acesta să nu fie ocupat de construcţii.
Astfel, art.11 alin.3 din Lg.10/2001 , indicat ca temei de drept al soluţiei pronunţate, prevede că în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţii urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.
Prin punctul 10.3 –fraza a treia – din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 – aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.250/2007 – se explică accepţiunea sintagmei „amenajări de utilitate publică” şi se prevede expres că se au în vedere şi amenajările de spaţii verzi, grădinile şi parcurile publice.
Prin urmare, nu se poate restitui în natură orice teren pe care nu se află construcţii şi este afectat unei amenajări publice.
Este evident că noile construcţii nu pot ocupa în întregime terenurile expropriate, dar pentru normala lor exploatare sunt necesare căi de acces, spaţii verzi şi alte asemenea ce constituie un tot inseparabil, astfel încât nu este posibil a se crea anumite porţiuni libere. Suprafaţa aşa zis liberă nu poate fi separată, dislocată din ansamblul edilitar, fiind totodată afectată unei utilităţi publice, în sensul dispoziţiilor suscitate.
Din schiţa anexă la raportul de expertiză se observă că suprafaţa de 224 mp., pentru care s-a dispus restituirea în natură, presupune o astfel de separare de dislocare a terenului din faţa şcolii, cu destinaţia de spaţiu verde, fiind configurată ca un intrând cu o lăţime de 8 m. în zona de mijloc a terenului din faţa şcolii.
Pentru toate aceste considerente se reţine că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit dispoz.art.11 alin.3 din Lg.10/2001 în soluţionarea cauzei, nefiind posibilă restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 224 m.p.
Susţinerile intimatei reclamante, din concluziile scrise, potrivit cărora, prin modificările aduse Lg.10/2001 de Lg.247/2005 s-a născut un drept nou în favoarea sa, de a cere restituirea în natură a terenului, deşi nu a contestat prima dispoziţie emisă în soluţionarea notificării, sunt neîntemeiate.
Imobilul pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii în echivalent de către autoarea reclamantei prin notificare, a fost preluat prin expropriere iar situaţia acestor imobile este reglementată prin art.11 din Lg.10/2001.
După cum am arătat deja, în temeiul art.11 alin.3 din lege nu se poate restitui suprafaţa solicitată prin acţiunea de faţă, întrucât reprezintă amenajări de utilitate publică.
Pe de altă parte, situaţia imposibilităţii de restituire în natură a suprafeţei de 1236 mp. din cea de 1280 mp. preluată de la autorii reclamantei s-a stabilit prin prima dispoziţie nr.3825 din 07 octombrie 2004 emisă de Primarul Municipiului Craiova, prin care s-a aprobat doar restituirea parţială în natură a suprafeţei de 44 mp, şi s-a stabilit că pentru diferenţa de 1236 mp,. petenta F.M. autoarea reclamantei , va fi invitată în vederea negocierii măsurilor reparatorii în echivalent.
Această negociere s-a realizat conform procesului verbal de negociere încheiat la 17 noiembrie 2004 de Comisia Locală de Aplicare a Lg.10/2001 cu moştenitorii reclamantei şi, pentru diferenţa de 1236 mp. s-au stabilit măsuri reparatorii în echivalent sub forma titlurilor de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare în valoare de 2.343.550.000 lei.
Prima dispoziţie nu a fost revocată prin cea contestată în cauză. Dispoziţia nr.8103/2006 s-a emis pentru ca măsurile reparatorii în echivalent acordate reclamantei să fie cele prevăzute de noile dispoziţii legale adoptate prin Legea 247/2005.
În urma modificărilor aduse Legii 10/2001 prin Lg.247/2005, sub aspectul măsurilor reparatorii în echivalent , s-a prevăzut că aceste măsuri vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluţionarea notificării cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale , din Titlul VII al Legii 247/2005.
Prin urmare, nu au mai fost prevăzute titlurile de valoare nominală ca măsuri reparatorii şi cum Primăria Municipiului Craiova nu a putut oferi alte bunuri sau servicii în compensare , prin noua dispoziţie , a propus acordarea de despăgubiri şi înaintarea dosarului către Secretariatul Comisiei Centrale din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor în vederea finalizării procedurii.
Nu poate constitui un argument pentru susţinerile intimatei nici aplicarea în speţă a modificărilor aduse art.16 din Lg.10/2001 prin Lg.247/2005, în sensul că se pot restitui toate imobilele destinate activităţilor de învăţământ.
Obligaţia proprietarului de a menţine afectaţiunea imobilului restituit o anumită perioadă, precum şi obligaţia instituită în sarcina locatarului de a achita cheltuielile de întreţinere ale imobilului, obligaţie ce constă (potrivit pct.16.2 din Normele Metodologice) şi în efectuarea reparaţiilor mici, locative – duce la concluzia că textul art 16 din Legea 10/2001 are în vedere ipoteza preluării abuzive a unui imobil compus din teren şi construcţie prin naţionalizare şi menţinerea stării de fapt a imobilului de la data preluării, respectiv presupune nedemolarea clădirii , ipoteză care nu se regăseşte în speţă.
Din aceste considerente şi în baza art.296 c.pr.civ. urmează a se admite apelul, a se schimba sentinţa, în sensul respingerii contestaţiei şi a menţinerii dispoziţiilor sentinţei prin care s-a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea acţiunii faţă de Comisia judeţeană de Aplicare a Lg.10/2001 şi a Inspectoratului Judeţean de Învăţământ Dolj.
5
