LEGEA NR.10/2001. RECONSTITUIRE ÎN TEMEIUL LEGII
NR.18/1991. CARACTERUL DE COMPLINIRE A LEGII
NR.10/2001 ÎN RAPORT CU CELELALTE ACTE
NORMATIVE REPARATORII ÎN MATERIE.
Legea nr.18/1991
Art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001
Art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001
Art.1 din Protocolul adiţional la CEDO
Pentru terenurile preluate de la autorii săi, apelantul a
Pentru terenurile preluate de la autorii săi, apelantul a
beneficiat de prevederile Legii nr.18/1991, însă nu i-a fost restituit
şi terenul în litigiu.
Potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001, nu intră sub
Potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001, nu intră sub
incidenţa acesteia terenurile al căror regim juridic este
reglementat prin Legea nr.18/1991, republicată, prin Legea
nr.1/2000 şi Legea nr.169/1997.
Ţinând seama că legiuitorul a avut însă în vedere şi
acele imobile care nu au fost restituite, prin formularea „şi
nerestituite” cuprinsă de art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001, rezultă
că domeniul de reglementare al legii are şi caracter de complinire
în raport cu celelalte acte normative reparatorii în materie
imobiliară, inclusiv din fondul funciar, în sensul că sfera de
aplicare a acestuia acoperă şi aceste terenuri din intravilanul
localităţilor, care până la intrarea în vigoare a acesteia, respectiv 14
februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor
îndreptăţite.
îndreptăţite.
(Decizia civilă nr.356/A/11 octombrie 2007, pronunţată de
Curtea de Apel Piteşti – Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de
Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)
Prin cererea înregistrată la data de 29.07.2005, reclamantul
B.M.D. a chemat în judecată pe pârâta S.C.„C.”S.R.L., formulând
contestaţie împotriva deciziei nr.1/23.06.2005 de respingere a cererii de
restituire în natură şi oferta privind acordarea altor măsuri reparatorii
prin echivalent.
Reclamantul a solicitat desfiinţarea acestei decizii şi restituirea
imobilului în natură, imobil compus din teren în suprafaţă de 1352 m.p.
situat în punctul Săliştea, magazie din cărămidă şi acoperită cu ţiglă şi
anexe gospodăreşti, iar în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii în
echivalent la valoarea reală a bunului imobil.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că imobilul solicitat s-a
transmis pe calea devoluţiunii succesorale prin act de partaj de ascendent
din anul 1931, dobândit ulterior de către autoarea O.A., care a întocmit
reclamantului un testament la data de 05 septembrie 1995, cu privire la
acest imobil.
A mai arătat reclamantul că imobilul este proprietatea sa şi a
fost preluat de stat cu titlu abuziv, ca urmare a condamnării cu aplicarea
măsurii confiscării averii autorului său O.C. pentru infracţiuni de natură
politică prin sentinţa nr.624/09.10.1959 a Tribunalului Militar Craiova,
autorul reclamantului fiind ulterior achitat de Tribunalul Suprem prin
decizia nr.56 din 08.04.1969.
Reclamantul apreciază că imobilul a cărui restituire în natură
o solicită intră sub incidenţa dispoziţiilor art.2 lit.b) din Legea
nr.10/2001.
La data de 19 septembrie 2005 pârâta a formulat întâmpinare
şi cerere de chemare în garanţie, prin care, pe de o parte, a solicitat
respingerea contestaţiei şi plata cheltuielilor de judecată, iar pe de altă
parte, chemarea în garanţie a Primăriei Oraşului Băile Olăneşti şi Oraşul
Băile Olăneşti, în situaţia în care va cădea în pretenţii, în temeiul art.1351
Cod civil.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că la data de 13 mai 1991 a
cumpărat de la Comisia de lichidare a C.A.P. Băile Olăneşti imobilele a
căror restituire se solicită, pentru care a plătit preţul de 1.340.000 lei,
conform facturilor şi avizului de expediţie depuse la dosar.
De asemenea, pârâtul a arătat că prin sentinţa civilă
nr.358/2003, rămasă irevocabilă, s-a respins acţiunea civilă privind
nulitatea absolută şi revendicarea bunurilor imobile formulată de
reclamantul B.M.D.
Prin întâmpinare, Primăria Oraşului Băile Olăneşti a invocat
excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Primăriei Oraşului Băile Olăneşti,
ca şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Oraşului Băile Olăneşti.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.1058 din 21
noiembrie 2006, a respins excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a
Primăriei Oraşului Băile Olăneşti, excepţia lipsei calităţii procesuale
pasive a Oraşului Băile Olăneşti, cererea de chemare în garanţie, precum
şi contestaţia formulată de reclamantul B.M.D., cu consecinţa obligării
contestatorului la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată intimatei
S.C.„C.”S.R.L.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă,
următoarele:
Cu privire la excepţiile lipsei capacităţii de folosinţă a
Primăriei Oraşului Băile Olăneşti şi lipsei calităţii procesuale pasive a
Oraşului Băile Olăneşti, s-a reţinut că acestea sunt neîntemeiate, întrucât
Primăria, precum şi Oraşul Băile Olăneşti, sunt persoane juridice care
succed fostei Cooperative de Producţie Olăneşti, în temeiul art.29 alin.7
din Legea nr.18/1991, care au reluat activul şi pasivul C.A.P.-ului
desfiinţat, iar pe de altă parte, potrivit legii, oraşul este cel care stă în
judecată ca parte, motiv pentru care are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, s-a reţinut ca fiind
neîntemeiată contestaţia formulată împotriva deciziei nr.1/23.06.2005,
având în vedere faptul că, într-un alt proces civil, ce a format obiectul
dosarului nr.9458/2002 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reclamantul a
cerut instanţei constatarea nulităţii absolute emise în cadrul licitaţiei
publice prin care pârâta a dobândit imobilul supus restituirii, acţiunea
fiind respinsă irevocabil prin decizia civilă nr.1722/15.10.2003 a Curţii de
Apel Piteşti.
S-a reţinut că vânzarea la licitaţie a bunurilor s-a făcut cu
respectarea condiţiilor prevăzute de art.29 din Legea nr.18/1991, motiv
pentru care reclamantul a făcut dovada deplină a proprietăţii asupra
bunurilor ce au trecut în proprietatea statului.
Deşi nu se poate reţine în cauză existenţa autorităţii de lucru
judecat, nefiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art.1201 Cod
civil, finalitatea cererii formulată de reclamant este aceeaşi, respectiv
restituirea imobilului dobândit de pârâtă cu respectarea legii, chiar dacă
obiectul cererii de chemare în judecată este formulat în termeni diferiţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal,
reclamantul B.M.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie,
invocând în esenţă următoarele critici:
Motivarea instanţei de fond se limitează la constatarea unei
forme inexistente de autoritate de lucru judecat, întrucât prin decizia
Curţii de Apel Piteşti s-a statuat că nu se poate analiza valabilitatea
actelor de proprietate ale părţilor şi implicit a licitaţiei, analiză ce se va
putea face în dosarul de Lege nr.10/2001, ca urmare a notificării
formulate în baza acestei legi de către apelant.
Aşadar, în primul litigiu, în mod corect a considerat Curtea de
Apel Piteşti că nu se poate pronunţa pe cererea cu care a fost investită
instanţa, aceasta făcând obiectul Legii nr.10/2001.
Pe fond, se susţine că terenul a cărui restituire în natură se
solicită este liber, neafectat de detalii de sistematizare, fiind ocupat doar
de construcţiile proprietatea apelantului, construcţii a căror restituire a
solicitat-o, de asemenea, situaţie care rezultă din raportul de expertiză
tehnică topografică întocmit în dosarul nr.9458/2002, care este ataşat la
dosarul cauzei.
În dezvoltarea criticii se arată că pârâta S.C.„C.”S.R.L. nu a
dobândit în mod valabil dreptul de proprietate asupra imobilului în
litigiu, pentru considerentul că nu s-a întocmit un act de adjudecare în
formă autentică, care să reprezinte titlu de proprietate conform
dispoziţiilor legale în materia executării silite imobiliare.
Nerespectarea dispoziţiilor privind vânzarea la licitaţie a
bunurilor imobile şi inexistenţa procesului-verbal de licitaţie conduc la
ideea că operaţiunea de înstrăinare de către C.A.P. este nelegală.
În ceea ce priveşte dovada dreptului apelantului de
proprietate şi implicit a calităţii de persoană îndreptăţită în accepţiunea
Legii nr.10/2001, se solicită a se vedea că imobilul sus-menţionat,
constând în teren şi construcţiile aflate pe el, a fost proprietatea lui
I.D.O., fiind dobândit în baza actului de donaţie din 27 mai 1988,
transcris la grefa Tribunalului Vâlcea sub nr.1921.
Acest imobil s-a transmis pe calea devoluţiunii succesorale
antecesorului său, O.C., prin actul de partaj de ascendent din 03 iulie
1931 şi ulterior testatoarei sale, O.A., de la care reclamantul l-a dobândit
în baza testamentului autentificat sub nr.24395/05.09.1995 de Notariatul
de Stat al Judeţului Dolj şi a certificatului de moştenitor
nr.141/08.05.1996 eliberat de B.N.P. C.E.
Rezultă astfel că bunul imobil ce face obiectul cererii de faţă
este proprietatea apelantului-reclamant, fiind preluat de către stat în mod
cu totul abuziv, ca urmare a condamnării cu aplicarea măsurii confiscării
averii autorului său, O.C., pentru infracţiuni de natură politică prin
sentinţa nr.624/09.10.1959 a Tribunalului Militar Craiova, fiind achitat
ulterior în baza deciziei nr.56/08.04.1969 a Tribunalului Suprem Secţia
Militară, aspecte care rezultă din certificatul nr.150/26.04.1969 eliberat
de acelaşi Tribunal Suprem Secţia Militară.
Prin urmare, imobilul a cărui restituire în natură s-a solicitat
intră sub incidenţa dispoziţiilor art.2 lit.b) din Legea nr.10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 06 martie
1945-22 decembrie 1989.
Apelul a fost privit ca fiind întemeiat.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că trecerea
imobilului în discuţie în proprietatea statului s-a făcut în urma sentinţei
penale nr.624/09.10.1959 a Tribunalului Militar Craiova, prin care O.G.,
autorul reclamantului, a fost condamnat pentru infracţiunea de uneltire
contra ordinii sociale, prevăzută de art.209 pct.1 Cod penal şi la pedeapsa
complementară a confiscării averii.
Ulterior, prin decizia penală nr.56 din 08 aprilie 1969,
pronunţată de fostul Tribunalul Suprem, a fost admis recursul
extraordinar declarat de procurorul general, a fost casată sentinţa penală
sus-menţionată, dispunându-se achitarea lui O.G. şi înlăturându-se
pedeapsa complementară a confiscării averii.
Prin imobile preluate în mod abuziv, în sensul art.2 alin.(1)
lit.b) din Legea nr.10/2001, se înţelege, imobile preluate prin confiscarea
averii, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru
infracţiuni de natură politică, prevăzute de legislaţia penală, săvârşite ca
manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist.
Prin urmare, nu se poate reţine că imobilul a fost preluat de
stat cu titlu valabil.
Conform art.20 alin.(1) din Legea nr.10/2001, text în vigoare
la data formulării notificării de către apelant, imobilele – terenuri şi
construcţii – preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, şi care sunt
deţinute la data intrării în vigoare de …. orice altă persoană juridică, în
speţă o societate comercială, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în
natură, dacă imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil.
Intimata S.C.„C.”S.R.L. este o persoană juridică, deţinătoare a
imobilului preluat abuziv, aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar,
prin cumpărarea la licitaţie publică.
Evidenţierea imobilului în patrimoniul recurentei nu prezintă
însă nici o relevanţă în cauză, deoarece una din condiţii, esenţială pentru
aplicarea art.27 din Legea nr.10/2001, care limitează dreptul
reclamanţilor-intimaţi la măsuri reparatorii stabilite prin echivalent, este
ca bunul să fi fost preluat de stat cu titlu valabil.
Art.1 alin.(2) din Legea nr.10/2001 consacră principiul
restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat şi numai în cazul
în care această măsură nu este posibilă se acordă despăgubiri.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză,
rezultă că, terenul ce a aparţinut autorilor apelantului este în suprafaţă de
820,96 m.p., pe acest teren fiind amplasate o magazie de materiale, o
magazie şi o polată, precum şi clădirea unui post trafo dezafectat. Pârâta
a cumpărat terenul având o destinaţie agrozootehnică, însă la data
efectuării expertizei, nu s-a constatat nici o activitate agrozootehnică pe
terenul revendicat şi intimata nu a fost în măsură să producă o probă
contrară.
Terenul identificat prin expertiză, precum şi construcţiile
existente, au fost preluate de la autorii reclamantului, aşa cum rezultă şi
din copia declaraţiei aflate la fila 55 din dosarul de fond.
beneficiat de prevederile Legii nr.18/1991, însă nu i-a fost restituit şi
terenul în litigiu.
incidenţa acesteia terenurile al căror regim juridic este reglementat prin
Legea nr.18/1991, republicată, prin Legea nr.1/2000 şi Legea
nr.169/1997.
Ţinând seama că legiuitorul a avut însă în vedere şi acele
imobile care nu au fost restituite, prin formularea „şi nerestituite”
cuprinsă de art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001, rezultă că domeniul de
reglementare al legii are şi caracter de complinire în raport cu celelalte
acte normative reparatorii în materie imobiliară, inclusiv din fondul
funciar, în sensul că sfera de aplicare a acestuia acoperă şi aceste terenuri
din intravilanul localităţilor, care până la intrarea în vigoare a acesteia,
respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor
În cauza de faţă sunt aplicabile şi dispoziţiile art.1 din Primul
protocol adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a
Libertăţilor Fundamentale, potrivit cărora, „orice persoană fizică sau
juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale”. Este o normă de
interes general, care enunţă principiul general al necesităţii respectării
dreptului de proprietate. Acest text impune obligaţia statelor contractante
de a respecta dreptul de proprietate ce aparţine persoanelor. Instanţa
europeană a statuat că normele cuprinse în art.1 din Protocolul 1,
determină conţinutul protecţiei dreptului de proprietate în cadrul
sistemului european de apărare a drepturilor omului şi a statuat în mod
constant că are un caracter general prin aceea că enunţă principiul
respectului dreptului de proprietate.
În interpretarea corectă a dispoziţiilor Legii nr.10/2001, este
de reţinut că scopul şi raţiunea acesteia nu poate fi decât acela de a
restabili situaţia anterioară preluării abuzive a imobilelor sau a se acorda
măsuri reparatorii foştilor proprietari ale căror imobile au fost preluate
abuziv în perioada de referinţă, dispoziţii ce concordă cu principiul
respectării proprietăţii prevăzut în art.1 din Protocolul 1 la Convenţia
pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Faţă de cele ce preced, apelul a fost admis în temeiul art.296
Cod procedură civilă, cu consecinţa schimbării sentinţei în sensul
admiterii contestaţiei şi desfiinţării deciziei nr.1/2005.
A fost obligată intimata să restituie în natură terenul în
suprafaţă de 820,96 m.p. identificat în schiţa de la fila 223 cu roşu cu
vecinătăţile: N – B.M.D., S – proprietate intimată, E – zona de
protecţie, V – drum judeţean, cât şi a construcţiilor aflate pe teren,
respectiv magazie cu anexe.
Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei atacate.
