Sechestru judiciar. Domeniul de aplicare. Îndeplinirea condiţiei interesului.
Codul de procedură civilă, art.598
Art. 598 C.proc.civ. vizează, în mod general, orice proces asupra proprietăţii sau a altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comună, fără a face distincţia între o acţiune reală şi una personală ori mixtă.
Aşa fiind, un proces având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare, care pune în discuţie astfel dreptul de proprietate, se circumscrie ipotezei reglementate de art. 598 C.proc.civ., întrucât este “un proces asupra proprietăţii”.
Aşa fiind, un proces având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare, care pune în discuţie astfel dreptul de proprietate, se circumscrie ipotezei reglementate de art. 598 C.proc.civ., întrucât este “un proces asupra proprietăţii”.
Recurenta nu mai probează interesul său în instituirea sechestrului judiciar, nesubzistând indicii care să justifice o presupunere în sensul intenţiei intimatelor de a înstrăina cele trei terenuri. Prin urmare, sechestrarea bunurilor nu mai poate fi privită ca fiind utilă, întrucât o astfel de măsură, prin severitatea efectelor sale, nu poate fi adoptată în considerarea unei temeri că intimatele ar putea să înstrăineze terenurile, ci trebuie să fie justificată de dovedirea unor împrejurări neechivoce, care să conducă spre o astfel de concluzie.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 667 R/ 05.06.2008)
Prin încheierea dată în şedinţa publică de la data de 20.02.2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială a respins excepţia lipsei calităţii avocaţilor S.T. şi M. O., de reprezentanţi ai pârâtelor, dar şi excepţia lipsei de interes şi cea de inadmisibilitate şi a respins, ca nefondată, cererea prin care reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.C. K.I. S.R.L. şi S.C. J.I. S.R.L., instituirea sechestrului judiciar asupra unui teren în suprafaţă de 18.061,42 m.p., situat în Bucureşti asupra unui teren în suprafaţă de 28.485,17 m.p., situat în şi asupra unui teren în suprafaţă de 9.000 m.p., situat în Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială se află dosarul nr. 31064/3/2007, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate asupra terenurilor care se solicită să fie sechestrate, aşa încât un astfel de litigiu se circumscrie ipotezei reglementate de art. 598 C.proc.civ., el purtând asupra proprietăţii unui bun.
Pe de altă parte, instanţa de fond a apreciat că măsura instituirii sechestrului judiciar nu este necesară, chiar dacă au fost începute măsuri de executare silită vizând cele trei terenuri, întrucât, în condiţiile în care dreptul de proprietate se bucură de protecţie constituţională, limitările acestuia trebuie să fie justificate temeinic, iar indisponibilizarea terenurilor nu apare ca o măsură necesară pentru ocrotirea dreptului invocat de către reclamantă, care poate obţine acelaşi efect şi pe căi reglementate de procedura executării silite, cu participarea tuturor persoanelor implicate în respectiva procedură, pentru ca hotărârile ce ar urma să se pronunţe să le fie opozabile. În acest context, prima instanţă a apreciat că pronunţarea unei hotărâri inopozabile creditorului care execută silit pârâtele apare ca o măsură inutilă, care nu se justifică.
Împotriva acestei încheieri, S.C. A. S.A. a declarat recurs, solicitând modificarea sa, în sensul admiterii cererii de instituire a sechestrului judiciar.
În motivare, recurenta a arătat că încheierea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, invocând, astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a precizat că pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială se află dosarul nr. 31064/3/2007, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate asupra terenurilor ce se solicită a fi sechestrate.
De asemenea, a arătat că, la cererea S.C. F.F. M&I S.R.L., care s-a prevalat de existenţa unui bilet la ordin emis şi avalizat de către intimate în favoarea sa, B.E.J. a demarat procedura executării silite imobiliare asupra celor trei terenuri, prin emiterea unor somaţii şi afişarea publicaţiilor de vânzare.
Recurenta a citat prevederile art. 598 C.proc.civ. şi a criticat considerentele reţinute de către prima instanţă, potrivit cărora o hotărâre de instituire a sechestrului judiciar nu ar fi opozabilă creditoarei S.C. F. F. M&I S.R.L., precizând că opozabilitatea hotărârii ar fi fost asigurată prin înscrierea sa în cartea funciară.
Totodată, recurenta a arătat că există un proces asupra proprietăţii terenurilor, deoarece o eventuală admitere a cererii de constatare a nulităţii absolute a titlurilor de proprietate ar conduce la reintrarea dreptului de proprietate asupra terenurilor în patrimoniul vânzătoarei – în speţă, însăşi recurenta.
De asemenea, s-a mai susţinut interesul legitim, personal, direct şi actual al recurentei în indisponibilizarea dreptului real în patrimoniul intimatelor, determinat de toate demersurile promovate de creditoarea S.C. F.F. M&I S.R.L., care ar putea avea ca finalitate ieşirea terenurilor urmărite silit din patrimoniul intimatelor. În acest context, recurenta a afirmat că S.C. F.F. M&I S.R.L. este asociată a intimatei S.C. J. I. S.R.L., dar şi al S.C. CDG I. S.R.L., care este asociat unic al celeilalte intimate, S.C. K. Invest S.R.L. Susţinând că atât S.C. F.F. M&I S.R.L., cât şi intimatele au acelaşi administrator, S.C., dar şi că titlul executoriu în baza căruia s-a început executarea silită este reprezentat de un bilet la ordin emis pentru suma de 4.700.000 euro de către intimata S.C. J. I. S.R.L. şi avalizat de către intimata S.C. K.I. S.R.L. în favoarea S.C. F. F. M&I S.R.L. (biletul la ordin garantând un împrumut al asociatului-creditor împotriva societăţilor-intimate), recurenta a susţinut că intenţia reală a părţilor este aceea de a crea un mecanism prin care terenurile să iasă în mod fraudulos din patrimoniul intimatelor.
La data de 08.05.2008, intimatele au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând actele dosarului, precum şi încheierea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reţine următoarele:
Potrivit art. 598 C.proc.civ., “Ori de cât ori există un proces asupra proprietăţii sau a altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comună, instanţa competentă pentru judecarea cererii principale va putea să încuviinţeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv”.
Prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 818, 819 şi 820 de B.N.P. la data de 17.12.2003, recurenta a transmis către S.C. K.I. S.R.L. şi S.C. A. 35 S.R.L. dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 18.061,42 m.p., situat în Bucureşti, asupra unui teren în suprafaţă de 9.000 m.p., situat în Bucureşti, şi asupra unui teren în suprafaţă de 28.485,17 m.p., situat în Bucureşti.
Pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială se află dosarul nr. 31064/3/2007, în care recurenta din prezentul dosar, S.C. A. S.A. a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 818, 819 şi 820 de B.N.P. la data de 17.12.2003, menţionate mai sus.
Intimatele susţin că un astfel de proces nu se circumscrie celor la care se referă art. 598 C.proc.civ., afirmând, în esenţă, că textul de lege evocat are în vedere doar acţiunile reale.
Or, o asemenea interpretare excede înţelesului art. 598 C.proc.civ., care vizează, în mod general, orice proces asupra proprietăţii sau a altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comună, fără a face distincţia între o acţiune reală şi una personală ori mixtă.
Reţinând, aşadar, în deplin acord cu recurenta, dar şi cu instanţa de fond, îndeplinirea primei condiţii dintre cele la care se referă art. 598, Curtea urmează să verifice dacă este întrunită şi cea de-a doua condiţie, respectiv necesitatea instituirii sechestrului judiciar, pentru conservarea dreptului.
În acest context, Curtea apreciază că atât timp cât pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc au existat dosarele de executare nr. 74/2007 şi nr. 75/2007, măsura instituirii sechestrului judiciar ar fi putut fi considerată ca justificată.
În prezent, însă, probele relevă că cele două dosare de executare au fost închise, executarea silită începută la cererea S.C. F.F. M&I S.R.L. în baza biletului la ordin emis la data de 15.08.2007 încetând.
Se mai reţine, în acest sens, că prin sentinţa civilă nr. 4156/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a anulat biletul la ordin menţionat mai sus.
Aşa fiind, Curtea constată că în prezent recurenta nu mai probează interesul său în instituirea sechestrului judiciar, nesubzistând indicii care să justifice o presupunere în sensul intenţiei intimatelor de a înstrăina cele trei terenuri. Prin urmare, sechestrarea bunurilor nu mai poate fi privită ca fiind utilă, întrucât o astfel de măsură, prin severitatea efectelor sale, nu poate fi adoptată în considerarea unei temeri că intimatele ar putea să înstrăineze terenurile, ci trebuie să fie justificată de dovedirea unor împrejurări neechivoce, care să conducă spre o astfel de concluzie.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea a apreciat că dispoziţia de respingere a cererii de instituire a sechestrului judiciar este una legală, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., a respins recursul, ca nefondat, considerentele prezentei decizii urmând a le substitui pe cele prezentate de către prima instanţă.
Se cuvine subliniat, totodată, că dispoziţiile Tribunalului, prin care au fost respinse excepţia lipsei calităţii avocaţilor S.T. şi M.O., de reprezentanţi ai pârâtelor, dar şi excepţia lipsei de interes şi cea de inadmisibilitate, nu au fost criticate în recurs, astfel încât nu au făcut obiect al analizei Curţii.
4
