Daune-interese moratorii. Penalităţi de întârziere. Datorarea lor după încheierea unui acord de compensare asupra debitului.
Penalităţile de întârziere care curg la facturile neachitate în termen sunt datorate de la data scadenţei, până la intervenţia procesului-verbal de compensare, în măsura în care părţile nu convin prin acelaşi act şi asupra stingerii lor.
Reclamanta S.C. V SR.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. AD S.R.L. solicitând obligarea acesteia la plata penalităţilor de întârziere calculate la facturile emise până la momentul încheierii procesului-verbal de compensare, pentru facturile neachitate.
Pârâta – societate comercială a susţinut, prin întâmpinare, că încheierea acordului de compensare a stins obligaţia sa de plată pentru penalităţile de întârziere calculate pentru facturile ce au făcut obiectul compensării.
Această apărare nu este fondată.
Potrivit art. 969 cod civil, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
În absenţa unui acord neechivoc al părţilor cu privire la daunele-interese calculate la sumele neachitate la scadenţă, titularul obligaţiei nu se poate considera exonerat de plata acestora. Caracterul accesoriu al daunelor calculate pentru întârzierea la plată, faţă de obligaţia principală, nu exclude existenţa lor de-sine-stătătoare după împlinirea scadenţei.
(sentinţa civilă nr. 284 COM/10.02.2000 a Tribunalului Constanţa-secţia comercială, definitivă conform deciziei civile nr. 930/2000 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)
