Din ansamblul dispoziţiilor de procedură care reglementează căile de atac reiese că poate exercita căile legale de atac orice persoană care a avut calitatea de „parte” la fond şi care justifică un interes, cu excepţia procedurilor necontencioase în care pot exercita căile legale de atac şi orice alte persoane interesate, chiar dacă nu au avut calitatea de parte. Întrucât reclamanta a avut calitatea de parte la fond, fiind legal citată în cererea sa de natură contencioasă, poate exercita căile legale de atac împotriva hotărârii pronunţate.
Acţiunea în anularea hotărârii adunării generale poate fi promovată de asociaţi iar opoziţia de terţii interesaţi. Întrucât se contestă hotărârea adunării generale prin care i s-a retras unei persoane calitatea de asociat, şi deci tocmai calitatea de asociat este de natură litigioasă, persoana respectivă poate promova acţiunea în anulare. Până la momentul la care această hotărâre a adunării generale rămâne irevocabilă, fie prin neatacarea ei, fie prin respingerea acţiunii de către instanţă, persoana are calitatea de asociat şi deci poate fi titularul acţiunii de anulare întemeiată pe art. 132 din Legea nr. 31/1990 în condiţiile în care aceasta nu a fost prezentă la adunare.
Textul art.196 referitor la societăţile cu răspundere limitată face trimitere la textul art.132 care se aplică în totalitate, cu o singură dispoziţie derogatorie referitoare la momentul de la care curge termenul de introducere a acţiunii, evident în cazul în care se invocă motive de nulitate relativă. În cazul în care se invocă motive de nulitate absolută, acţiunea este imprescriptibilă, potrivit art.132 alin.3 din Legea nr. 31/1990.
Textul art.196 referitor la societăţile cu răspundere limitată face trimitere la textul art.132 care se aplică în totalitate, cu o singură dispoziţie derogatorie referitoare la momentul de la care curge termenul de introducere a acţiunii, evident în cazul în care se invocă motive de nulitate relativă. În cazul în care se invocă motive de nulitate absolută, acţiunea este imprescriptibilă, potrivit art.132 alin.3 din Legea nr. 31/1990.
Prin sentinţa nr. 11 din 21 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia Comercială, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta C.T. împotriva pârâtei SC F.A. SRL CRAIOVA având ca obiect constatarea nulităţii hotărârii adunării generale a asociaţilor nr. 1 din data de 14.11.2006.
Instanţa de fond a constatat că reclamanta a invocat nulitatea hotărârii cu motivarea că, deşi avea calitatea de asociat al societăţii nu a fost convocată la adunarea generală. Totodată, instanţa a reţinut faptul că acţiunea nu a fost promovată în termenul prevăzut de art. 132 alin.2 raportat la art. 196 din Legea nr. 31/1990 adică în termenul de 15 zile care curge de la data la care reclamanta a luat cunoştinţă de hotărârea adunării generale. A reţinut că s-a făcut dovada că reclamanta a luat cunoştinţă de hotărâre la 17.01.2007 când a fost depusă în dosarul nr. 5941/1/2006 iar acţiunea a fost introdusă la data de 20 iunie 2007.
Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamanta criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Apelul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea va analiza cu prioritate excepţia lipsei de calitate a reclamantei de a declara apel, ca excepţie de ordin procedural care, admisă, poate împiedica analizarea pe fond a apelului.
Excepţia este nefondată. Din ansamblul dispoziţiilor de procedură care reglementează căile de atac reiese că poate exercita căile legale de atac orice persoană care a avut calitatea de „parte” la fond şi care justifică un interes, cu excepţia procedurilor necontencioase în care pot exercita căile legale de atac şi orice alte persoane interesate, chiar dacă nu au avut calitatea de parte. Reclamanta a avut calitatea de parte la fond, fiind legal citată în cererea sa de natură contencioasă şi în această calitate poate exercita căile legale de atac.
În speţă se pune doar problema calităţii părţii de a formula acţiunea în anularea hotărârii adunării generale întemeiată pe art. 132 din Legea nr.31/1990 sau opoziţia reglementată de art. 60-61 din acelaşi act normativ. Astfel, potrivit dispoziţiilor legale invocate, acţiunea în anularea hotărârii adunării generale poate fi promovată de asociaţi iar opoziţia de terţii interesaţi. Reclamanta contestă hotărârea adunării generale prin care i s-a retras calitatea de asociat şi deci tocmai calitatea ei de asociat este de natură litigioasă. Până la momentul la care această hotărâre a adunării generale rămâne irevocabilă, fie prin neatacarea ei, fie prin respingerea acţiunii de către instanţă, reclamanta are calitatea de asociat şi deci poate fi titularul acţiunii de anulare întemeiată pe art. 132 din Legea nr. 31/1990 în condiţiile în care aceasta nu a fost prezentă la adunare.
Constatând calitatea procesuală a părţii de a promova acţiunea în anularea hotărârii adunării generale, curtea va analiza excepţia de tardivitate invocată.
Curtea reţine că în acţiune reclamanta a invocat motive de nulitate absolută şi anume nerespectarea cerinţelor de convocare a adunării generale şi nerespectarea cerinţelor privind votul în cazul anumitor probleme ce vizează modificarea actelor constitutive. Cum aceste cerinţe sunt imperative şi vizează ordinea socială, nerespectarea lor atrage nulitatea relativă în măsura în care se va constata că ele nu au fost respectate.
Faţă de aceste considerente, acţiunea de faţă este imprescriptibilă, încât instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală, întemeiată pe aplicarea eronată a dispoziţiilor art.196 şi 132 din Legea nr. 31/1990.
Astfel, întrucât instanţa de fond a soluţionat cauza pe o excepţie, Curtea va admite apelul şi, în temeiul art. 297 cod procedură civilă, va desfiinţa sentinţa apelată şi va trimite cauza pentru rejudecare primei instanţe.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va analiza, în raport de apărările părţilor, motivele de nulitate a hotărârii adunării generale.
