Prin sentinţa civilă nr. 199/19.02.2008, pronunţată în dosarul nr. 1775/183/2007 al Judecătoriei Băileşti a fost respinsă acţiunea în evacuare formulată de către reclamanta M. F. împotriva pârâţilor V. I. şi V. F., pentru imposibilitate de convieţuire şi lipsă de titlul locativ..
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că actele medicale atestă că reclamanta a avut leziuni de violenţă, însă nu s-a demonstrat că pârâtul V. I. ar fi provocat aceste leziuni, pârâţii au locuit iniţial în imobilul reclamantei, în calitate de toleraţi, însă, ulterior gospodărindu-se cu reclamanta au construit, cu acordul acesteia, pe terenul reclamantei 2 camere, dobândind astfel un drept de proprietate sau de coproprietate asupra acestor camere, în raport de contribuţia fiecăruia, având si folosinţa camerelor în care locuiesc efectiv.
In termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând sentinţa ca nelegală şi netemeinică, deoarece pârâţii au exercitat acte de violentă asupra sa, este proprietara imobilului compus din 4 camere, pătul, magazie si teren aferent în suprafaţă de 500 m.p, pârâţii nu au nici un drept de proprietate asupra camerelor construite ulterior.
Intimaţii au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul a fost legal timbrat.
Tribunalul Dolj, dat fiind obiectul neevaluabil patrimonial al cererii, nefiind aplicabile dispoziţiile art 2821 C.p.civ., a calificat drept apel calea de atac.
Prin decizia civilă nr.386 din 8 iulie 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.1775/183/2007, s-a respins apelul formulat de apelanta reclamantă M. F.împotriva sentinţei civile nr. 199 din 19/02/2008 pronunţată de Judecătoria Băileşti în dosarul nr. 1775/183/2007, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi V. I.şi V. F.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut că acţiunea în evacuare este inadmisibilă în absenţa unor raporturi locative între părţi, reclamanta având deschisă doar calea acţiunii în revendicare pentru a obţine recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că s-a ignorat faptul că pârâtul exercită acte de violenţă asupra sa, aspect ce face periculoasă convieţuirea în acelaşi imobil.
A solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri ale instanţelor de fond şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct.8 cod pr. civilă.
La dosar s-au depus: dovada achitării taxei de timbru, timbru judiciar şi copia certificatului medico-legal nr. 1896/A2/31.07.2008.
Intimaţii nu au formulat întâmpinare.
Recursul este fondat şi se va admite pentru următoarele considerente:
Criticile recurentei reclamante, deşi nestructurate din punct de vedere juridic, se referă la faptul că instanţele de fond au omis să analizeze acţiunea sa sub aspectul ambelor cauze juridice cu care au fost investite, respectiv calitatea de toleraţi a pârâţilor şi imposibilitatea de convieţuire cu aceştia, determinată de comportamentul violent.
Tribunalul a menţinut soluţia de respingere a acţiunii în temeiul excepţiei inadmisibilităţii, arătând că partea are la îndemână calea acţiunii în revendicare, în cadrul căreia se pot compara titlurile exibate de părţi.
Soluţia adoptată se circumscrie doar primului motiv invocat în cererea de chemare în judecată şi anume inexistenţei unui titlu al pârâţilor, fără a se raporta şi la cea de-a doua cauză juridică a acţiunii şi anume imposibila convieţuire, care, de altfel, nici nu a fost examinată, deşi atât prin acţiune, cât şi prin motivele de apel, reclamanta a făcut referiri la pretinsele violenţe exercitate asupra sa şi a depus acte medicale constatatoare în acest sens.
Unul din principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al disponibilităţii, reglementat de art. 129 cod pr. civ., instanţele fiind chemate să analizeze pretenţiile reclamantului strict în cadrul procesual cu care au fost investite, şi sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce priveşte cauza acţiunii.
În aceste condiţii, omisiunea examinării tuturor motivelor de apel şi corelativ a acţiunii civile sub toate aspectele deduse judecăţii echivalează cu o necercetare a fondului şi aduce astfel atingere dreptului reclamantului la un proces echitabil, în sensul art. 6,pct.1, din Convenţie.
În acest sens este şi practica constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, aşa cum a fost expusă şi în considerentele cauzei Rotaru împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 19/11.01.2001.
Faţă de considerentele care preced, văzând şi dispoziţiile art. 312 pct.5 cod pr. civ., se va admite recursul reclamantei, se va casa decizia Tribunalului şi se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
În rejudecare, instanţa de apel va examina toate motivele invocate în susţinerea acţiunii, în măsura în care au fost reluate prin motivele de apel.
