Acţiunea în radierea unei înregistrări. Condiţii. Existenţa unei hotărâri irevocabile anterioare, de desfiinţare sau modificare a actelor ce au stat la baza înregistrării păgubitoare a cărei radiere se cere. Înţeles.
Legea nr. 26/1990, art. 25,
Decizia în interesul legii nr. X din 20 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie
Art.25 alin.1 din Legea nr.26/1990 privind Registrul Comerţului, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.161/2003, care reglementează acţiunea în radierea oricărei înregistrări păgubitoare din Registrul Comerţului, de către orice persoană prejudiciată, a fost interpretat prin decizia nr.X dată în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca instituind 3 condiţii cumulative pentru admiterea acţiunii în radiere, respectiv existenţa unei hotărâri irevocabile anterioare, de desfiinţare sau modificare a actelor ce au stat la baza înregistrării păgubitoare a cărei radiere se cere; omisiunea din această hotărâre judecătorească a efectuării din oficiu a înregistrării menţiunii în Registrul Comerţului şi, nu în ultimul rând, dovada prejudiciului suferit de persoana interesată prin înregistrarea a cărei radiere se solicită.
Art.25 din Legea nr.26/1990, instituie o procedură necontencioasă, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond, ceea ce presupune competenţa limitată a instanţei de a verifica îndeplinirea formală a celor trei condiţii menţionate.
Nu se poate reţine nici argumentarea în sensul că recurenta ar avea la dispoziţie doar o acţiune în constatarea încetării raporturilor de locaţiune, iar decizia nr.X face referire la hotărârea de desfiinţare, întrucât, pe de o parte, decizia nr.X utilizează terminologia de hotărâre de desfiinţare sau de modificare a actelor care au stat la baza înregistrării a cărei radiere se solicită, iar pe de altă parte, terminologia folosită trebuie analizată lato sensu, incluzând deci, şi eventualele acţiuni în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 574 R/16 Mai 2008)
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială, la data de 23.11.2007, reclamanta S.C. G.I. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. M.I. S.R.L. şi ONRC, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună radierea sediului social al S.C.M.I. S.R.L. de la adresa din judeţul Ilfov, comuna Mogoşoaia.
Prin sentinţa comercială nr.2004/12.02.2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială a respins cererea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că potrivit deciziei nr.X a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în interesul legii, pentru a putea exercita acţiunea în radiere reglementată de art.25 din Legea nr.26/1990, este necesar să fie îndeplinite cumulativ 3 condiţii: să existe o hotărâre judecătorească anterioară irevocabilă, prin care să fi fost desfiinţate sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, să nu se fi dispus prin acea hotărâre, din oficiu, desfiinţarea sau modificarea acţiunii ce a stat la baza înregistrării, iar persoana interesată să facă dovada că i s-a cauzat un prejudiciu prin înregistrarea a cărei radiere se solicită.
Instanţa de fond a reţinut că, în speţă, nu este îndeplinită prima condiţie, în sensul ca reclamanta să facă dovada existenţei unei hotărâri judecătoreşti anterioare irevocabile, prin care să se constate încetarea raporturilor contractuale derivând din contractul de închiriere, ca urmare a împlinirii termenului contractului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs S.C. G.I. S.R.L., în termenul legal, recurs înregistrat pe rolul Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială, la data de 09.04.2008.
În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că instanţa de fond a făcut o interpretare greşită as legii, reţinând în speţă aplicabilitatea deciziei nr.X a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât, contractul de închiriere a încetat prin ajungere la termen, ceea ce produce şi desfiinţarea actului, astfel încât, în speţă, recurenta-reclamantă nu se poate adresa nici unei instanţe pentru desfiinţarea actului, atâta timp cât actul a fost desfiinţat prin neprelungirea lui.
Recurenta a arătat că nu poate solicita unei instanţe judecătoreşti decât să constate încetarea raporturilor de locaţiune, or, acţiunea în constatare nu se încadrează în condiţiile impuse de decizia nr.X a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care face referire la hotărârea de desfiinţare, iar nu de constatare a existenţei sau inexistenţei unui drept. În speţă, însă, încetarea contractului s-a produs ope legis.
Recurenta a mai arătat că are interes în promovarea acestei acţiuni întrucât achită chirie pentru întreg spaţiul, şi, de la data încetării sublocaţiunii nu mai încasează contravaloarea sublocaţiunii de la intimată. În plus, are nevoie de spaţiul subînchiriat, fiind împiedicată în exercitarea dreptului de folosinţă.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, văzând şi dispoziţiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea reţine că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Curtea reţine că art.25 alin.1 din Legea nr.26/1990 privind Registrul Comerţului, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.161/2003, care reglementează acţiunea în radierea oricărei înregistrări păgubitoare din Registrul Comerţului, de către orice persoană prejudiciată, a fost interpretat prin decizia nr.X dată în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca instituind 3 condiţii cumulative pentru admiterea acţiunii în radiere, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond, respectiv existenţa unei hotărâri irevocabile anterioare, de desfiinţare sau modificare a actelor ce au stat la baza înregistrării păgubitoare a cărei radiere se cere; omisiunea din această hotărâre judecătorească a efectuării din oficiu a înregistrării menţiunii în Registrul Comerţului şi nu în ultimul rând, dovada prejudiciului suferit de persoana interesată prin înregistrarea a cărei radiere se solicită.
Ca atare, Curtea nu poate reţine motivele de recurs invocate cu privire la inutilitatea unei astfel de hotărâri judecătoreşti, atâta timp cât, prin decizia în interesul legii menţionată, s-a reţinut că art.25 din Legea nr.26/1990, republicată, nu distinge, hotărârea judecătorească irevocabilă anterioară de desfiinţare sau modificare a actelor ce au stat la baza înregistrării a cărei radiere se solicită, fiind necesară în toate cazurile, cu atât mai mult cu cât , art.25 din Legea nr.26/1990, instituie o procedură necontencioasă, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond, ceea ce presupune competenţa limitată a instanţei de a verifica îndeplinirea formală a celor trei condiţii menţionate.
Nu se poate reţine nici argumentarea recurentei în sensul că, în speţă, ar avea la dispoziţie doar o acţiune în constatarea încetării raporturilor de locaţiune, iar decizia nr.X face referire la hotărârea de desfiinţare, întrucât, pe de o parte, decizia nr.X utilizează terminologia de hotărâre de desfiinţare sau de modificare a actelor care au stat la baza înregistrării a cărei radiere se solicită, iar pe de altă parte, terminologia folosită trebuie analizată lato sensu, incluzând deci, şi eventualele acţiuni în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.
Pentru considerentele mai sus invocate, reţinând că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de decizia nr.X dată în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în interpretarea şi aplicarea art.25 din Legea nr.26/1990, republicată, Curtea, în baza art.312 Cod procedură civilă raportat la dispoziţiile legale menţionate şi la decizia nr.X mai sus arătată, a respins recursul declarat ca nefondat.
3
