PROCEDURA INSOLVENŢEI. CERERE FORMULATĂ DE
LICHIDATORUL SOCIETĂŢII COMERCIALE, AFLATE ÎN
CURS DE DIZOLVARE. INEXISTENŢA PRAGULUI
VALORIC.
-art. 2, 3 pct. 12, art. 27 alin.1 şi 2 şi art. 28 din Lgea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei.
Atunci când cererea de deschidere a procedurii insolvenţei este formulată
de administratorul societăţii sau de reprezentantul acesteia, desemnat de instanţă sau
de un alt organism, respectiv lichidatorul, legea nu mai cere, ca şi condiţie de deschidere
a procedurii, existenţa unui prag valoric de 10.000 lei. În acest caz este suficient ca
administratorul să dea indicii, în formularea acţiunii, privind existenţa stării de
insolvenţă sau a unei iminente stări viitoare de insolvenţă.
( Curtea de Apel Piteşti – s.c.c.a.f., decizia nr. 488/R-C/02 mai
2008)
Constată că, prin sentinţa nr.337/C din 28 februarie 2008 a
Tribunalului Vâlcea a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii
insolvenţei formulată de lichidator E.IPURL şi de D.G.F.P. V, în
contradictoriu cu debitoarea SC T. SRL..
Pentru a decide astfel, judecătorul-sindic a constat că, la 9 iulie
2007 a fost înregistrată cererea formulată de lichidator împotriva
debitoarei SC T.SRL, solicitând deschiderea procedurii insolvenţei, sub
motiv că sunt îndeplinite condiţiile art. 1 alin. 2 lit. d şi e din Legea nr.
85/2006, deoarece conducerea societăţii nu i-a predat actele contabile
ale societăţii şi că, de asemenea sunt întrunite şi condiţiile prevăzute de
art. 28 alin. 2 din aceeaşi lege pentru că societatea se află într-o stare
eminentă de insolvenţă.
Analizând acţiunea, judecătorul-sindic a respins cererea de
deschidere a procedurii, sub motiv că nu sunt întrunite condiţiile privind
pragul valoric pentru deschiderea procedurii şi că nu există o creanţă
certă, lichidă şi exigibilă.
La 10 martie 2008, lichidatorul a formulat recurs, criticând
soluţia instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică.
Se susţine că, potrivit art. 270 alin. 1 şi 2 din Legea nr.
31/1990, republicată, lichidatorul are obligaţia de formula cererea de
deschidere a procedurii insolvenţei în situaţia în care consideră că există
indicii referitoare la starea de insolvenţă a acesteia şi că DGFP V. a depus
în timpul procesului o cerere de înregistrare a creanţei sale de 207 lei,
creanţă certă, lichidă şi exigibilă.
Examinând criticile formulate, se constată că recursul
este fondat.
Este fondată critica recurentei, încadrată, din oficiu, de curte
în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În adevăr, potrivit art. 27 alin.(1) din Legea nr. 85/2006,
debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere
pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la
apariţia stării de insolvenţă; de asemenea, potrivit alin.2 din acelaşi articol, va
putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi şi
debitorul în cazul căruia apariţia stării de insolvenţă este iminentă.
De asemenea, potrivit art. 2 din aceeaşi lege, procedura
simplificată prevăzută de prezenta lege se aplică debitorilor aflaţi în stare de
insolvenţă, care se încadrează în una dintre următoarele categorii: nu deţin nici un
bun în patrimoniul lor; actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;
administratorul nu poate fi găsit; sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din
registrul comerţului; debitori care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1), care
nu au prezentat documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. b), c), e) şi h) în
termenul prevăzut de lege.
În concluzie, curtea constată că atunci când cererea de
deschidere a procedurii insolvenţei este formulată de administratorul
societăţii sau de reprezentantul acesteia, desemnat de instanţă sau de un
alt organism, respectiv lichidatorul, legea nu mai cere, ca şi condiţie de
deschidere a procedurii existenţa unui prag valoric de 10.000 lei. În acest
caz este suficient ca administratorul să dea indicii, în formularea acţiunii,
privind existenţa stării de insolvenţă sau a unei iminente stări viitoare de
insolvenţă. Aşadar, judecătorul sindic trebuia să verifice existenţa acestor
indicii, precum şi a celorlalte condiţii invocate de lichidator, respectiv
lipsa documentelor societăţii, imposibilitatea de a găsi persoanele din
conducerea societăţii, etc. , pentru a putea decide dacă sunt sau nu
întrunite condiţiile de deschidere a procedurii potrivit art. 27 şi art. 28 din
Legea nr. 85/2006.
Respingând cererea ca inadmisibilă pentru că nu a fost
îndeplinită condiţia pragului valoric, judecătorul-sindic a greşit, deoarece
a aplicat condiţiile de deschidere a procedurii insolvenţei, prevăzute
pentru situaţia în care cererea de deschidere a fost formulată de creditor,
cu toate că, în speţă, cererea de deschidere a fost formulată de către
lichidator.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, se va admite
recursul, se va casa sentinţa şi se va trimite cauza spre rejudecare la
aceeaşi instanţă, judecător-sindic.
