Procedura insolvenţei. Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de societatea comercială aflată în lichidate. Condiţii.
Legea nr. 85/2006, art. 3
Legea nr.31/1990. republicată, cu modificările ulterioare, art.2701
Potrivit art.2701 teza finală – din Legea nr.31/1990 – republicată “în condiţiile legislaţiei insolvenţei, creditorii vor putea cere deschiderea procedurii insolvenţei faţă de societatea aflată în curs de lichidare”.
Potrivit art.2701 teza finală – din Legea nr.31/1990 – republicată “în condiţiile legislaţiei insolvenţei, creditorii vor putea cere deschiderea procedurii insolvenţei faţă de societatea aflată în curs de lichidare”.
Ca atare, pentru a putea cere deschiderea procedurii insolvenţei faţă de societatea intimată, creditorul trebuie să probeze că deţine împotriva societăţii aflate în curs de lichidare o creanţă certă, lichidă şi exigibilă şi că societatea se află în stare de insolvenţă în condiţiile art.3 din Legea nr.85/2006.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI -SECŢIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.433 R/ 08.04.2008)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a Comercială la data de 07.05.2007 creditoarea AFP Sector 1, în conformitate cu dispoziţiile art.172 alin.1 din O.G nr.92/2003 şi art.31 din Legea nr.85/2006, a solicitat deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC A. I. S.R.L. – dizolvată de drept conform art.30 din Legea nr.359/2004, pentru recuperarea unei creanţe în sumă de 26.902 lei (RON).
Prin sentinţa comercială nr.4319/13.11.2007 pronunţată în dosarul nr.15625/3/2007 Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Comercială a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 în contradictoriu cu debitoarea SC A.I. SRL.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul prin judecătorul sindic a avut în vedere actele şi lucrările cauzei, reţinând în esenţă că în dovedirea cererii creditoarea a depus la dosar doar fişa sintetică în care sunt menţionate declaraţiile fiscale ale debitoarei, fără a se depune şi acte care reprezintă titluri de creanţă.
Împotriva acestei sentinţe AFP Sector 1 a declarat recurs în termen, întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 şi art.304 indice 1 Cod pr.civ., solicitând admiterea recursului şi pe cale de consecinţă să se dispună deschiderea falimentului prin procedura simplificată prevăzută de Legea nr.85/2006 împotriva debitoarei SC A.I. SRL fiind îndeplinite condiţiile stabilite de art.31 coroborat cu art.1 alin.2 lit.c din lege.
În motivarea recursului recurenta a criticat sentinţa atacată ca fiind netemeinică şi nelegală, invocând următoarele:
-Instanţa de fond nu a reţinut în motivarea soluţiei sale că debitoarea SC A.I. SRL a fost dizolvă de drept conform art.30 din Legea nr.359/2004, prin încheierea judecătorului delegat nr.10255/02.03.2005 şi că a formulat cerere de numire a unui lichidator, cerere ce a fost admisă prin încheierea nr.8967/23.02.2006.
-Potrivit art.270 indice 1 din Legea nr.31/1990, republicată, “în condiţiile legislaţiei insolvenţei, creditorii vor putea cere deschiderea procedurii insolvenţei faţă de societatea aflată în curs de lichidare” iar conform art.177 din O.G 92/2003, republicată – Codul de procedură fiscală, creanţele fiscale datorate de societăţile aflate în lichidare sunt cele existente în evidenţa fiscală pe plătitor, întocmită pe baza declaraţiilor fiscale depuse de către societatea debitoare.
Astfel, evidenţa fiscală pe plătitor, se exprimă prin fişa sintetică, document ce constituie, potrivit legii titlu de creanţă împotriva societăţii debitoare, instanţa reţinând în mod nelegal că nu a prezentat acte care reprezintă titluri de creanţă.
-Suma pe care debitoarea o datorează bugetului de stat este în cuantum de 26.902 lei (RON), această sumă rezultând din fişa pe plătitor edictată la data de 16.04.2007 pe baza celor declarate de societate în condiţiile legii şi depusă la instanţa de fond.
În baza art.242 alin.2 Cod pr.civ. recurenta a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.
Examinând recursul în raport de actele şi lucrările cauzei şi având în vedere dispoziţiile legale incidente, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, probele cauzei relevă că societatea intimată a fost dizolvată de drept conform art.30 din Legea nr.359/2004 prin încheierea judecătorului delegat nr.10.255/02.03.2005, fiind numit şi lichidator prin încheierea nr.8967/23.02.2006.
Ca atare, pentru a putea cere deschiderea procedurii insolvenţei faţă de societatea intimată, recurenta trebuia să probeze că deţine împotriva acesteia o creanţă certă, lichidă şi exigibilă şi că societatea se află în stare de insolvenţă în condiţiile art.3 din Legea nr.85/2006.
În speţă, recurenta nu a probat, nici în faţa instanţei de fond şi nici în recurs că deţine împotriva intimatei o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, depunând la dosar doar fişa sintetică, deşi, prin încheierea de la termenul din 12.06.2007, judecătorul sindic i-a pus în vedere să depună la dosar înscrisuri în dovedirea creanţei.
Pe lângă faptul că art.177 din O.G nr.92/2003 – Codul de procedură fiscală – nu are conţinutul evocat în recurs, Curtea mai reţine şi faptul că recurenta nu a depus la dosar nici declaraţiile fiscale depuse de către societatea debitoare, documente în baza cărora s-a întocmit fişa sintetică totală, anexată cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.
În considerarea celor arătate, Curtea a constatat că sentinţa atacată este legală şi temeinică, astfel că, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civ. recursul declarat împotriva acesteia a fost respins ca nefondat.
3
