Contestaţie la planul de distribuire a sumelor încasate din valorificarea bunurilor ipotecate. Distribuirea sumelor în raport de rangul ipotecii.
Prin sentinţa civilă nr.1435/7.12.2007, pronunţată în dosarul nr.13/119/ 2004 al Tribunalului Covasna, judecătorul – sindic a respins excepţia tardivităţii invocată de lichidatorul judiciar. A admis contestaţia formulată de lichidatorul judiciar. A admis contestaţia formulată de creditorul A.V.A.S. şi a dispus refacerea planului de distribuire a sumelor obţinute din lichidarea debitorului S.C. Z. S.A. în sensul distribuirii sumei cu titlu de creanţă A.V.A.S. în calitate de creditor ipotecar de rang I.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că soluţia egalitaristă încercată de lichidatorul judiciar nu poate fi aplicată în speţă, nefiind incidente dispoziţiile art.124 din lege. În speţă, se aplică regulile dreptului comun, prevăzute de art.1778 şi urm. din Codul civil, conform căruia distribuirea sumelor rezultate din vânzarea bunurilor imobile garantate se face în conformitate cu rangul ipotecii.
Împotriva sentinţei au declarat recurs creditoarea A.F.P. Sf. Gheorghe şi lichidatorul judiciar E.C.G. T.L. I.P.U.R.L.
Creditoarea A.F.P. Sf. Gheorghe solicită casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe iar în subsidiar, modificarea sentinţei, în sensul respingerii contestaţiei A.V.A.S.
În dezvoltarea motivelor de recurs creditoarea susţine că s-au încălcat formele de procedură prevăzute de art.105 alin.2 Cod pr. civilă iar modificarea hotărârii nu mai este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. Astfel, contestaţia nu i-a fost comunicată recurentei, deşi prin această contestaţie se aduceau, în principal, critici cu privire la modul în care s-a făcut distribuirea către A.F.P. Sf. Gheorghe şi Primăria Mun. Sf. Gheorghe. Faţă de necomunicarea contestaţiei recurentei aceasta a fost privată de dreptul de a formula în cauză întâmpinare şi de a propune probe.
În privinţa fondului cauzei, instanţa nu a ţinut cont de faptul că A.V.A.S. este înscrisă în tabelul definitiv suplimentar al creanţelor înregistrat sub nr.2510/23.11.2006 în urma creditoarei. Aşadar, rangul de preferinţă al A.V.A.S. este în urma A.F.P. Sf. Gheorghe. În tabelul definitiv suplimentar nu este făcută nicio precizare în sensul că intimata – contestatoare ar fi creditoare garantată prin ipoteca de rang I iar creditoarea A.V.A.S. nu a contestat modul de înscriere în tabelul definitiv suplimentar în condiţiile legii.
Se mai arată că la dosarul de fond nu este depus nici procesul verbal de licitaţie publică din 14.12.2006 de unde ar putea rezulta care este bunul imobil valorificat, pentru a se putea şti dacă asupra acelui bun A.V.A.S. are sau nu vreo garanţie. De asemenea, nu se cunoaşte nici câtimea creanţei garantate pentru imobilul care s-a valorificat prin licitaţia publică din data de 16.12.2006.
Sentinţa nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Instanţa s-a limitat să preia mot-a-mot punctul de vedere al contestatoarei. Pentru soluţionarea contestaţiei nu s-a administrat nicio probă. În cauză nu s-a făcut dovada că asupra bunului valorificat prin licitaţia publică din 14.12.2006 contestatoarea A.V.A.S. ar avea vreun drept de ipotecă şi dacă acest drept există care este valoarea creanţei garantate cu această ipotecă. În lipsa acestor probe instanţa de fond nu avea cum să procedeze la o soluţionare justă a cauzei.
Lichidatorul judiciar ECG T.L. I.P.U.R.L. a solicitat prin recursul său, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii.
În motivarea recursului se reiterează excepţia tardivităţii contestaţiei.
În argumentarea acestei excepţii recurentul arată că a procedat la distribuirea unor sume de natură identică la termene diferite. În împărţirea acestor sume s-au întocmit până acum 3 planuri de distribuire, ultimul atacat de creditoare. Termenul de contestaţie curge de la data afişării primului plan de distribuire şi a raportului asupra fondurilor obţinute, întrucât cele două planuri de distribuire ulterioare sunt subsecvente primului plan.
Cu privire la fondul cauzei, se susţine că creditoarea figurează pe tabelul de creanţe cu diferite sume, atât la creanţele chirografare cât şi la creanţele garantate.
Instanţa de fond în mod nelegal a constatat că această creditoare ar avea o garanţie imobiliară de rang I. Într-adevăr, creditoarea figurează la categoria creanţelor garantate cu creanţe de diferită natură, însă ce trebuie constatat în speţă este faptul că această creditoare nu a acoperit integral creanţa sa cu ipotecă ci are constituite în favoarea sa şi garanţii reale mobiliare. Bunurile mobile nu fac obiectul distribuirilor vizate.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs, în raport de probele administrate şi de dispoziţiile legale în materie, curtea a reţinut următoarele:
Referitor la cererea recurentei A.F.P. Sf. Gheorghe de casare a sentinţei şi trimitere a cauzei spre rejudecare, se reţine că, potrivit art.312 alin.5 Cod de procedură civilă, singurele motive de casare cu trimitere sunt : pronunţarea hotărârii fără a intra în cercetarea fondului ori judecarea cauzei în lipsa părţii care nu a fost legal citată, atât la administrarea probelor cât şi la dezbaterea fondului.
În speţă, recurenta a avut termen în cunoştinţă şi a fost reprezentată la data la care s-a dezbătut cauza în fond.
Necomunicarea contestaţiei nu este un motiv de casare cu trimitere spre rejudecare. Recurenta are posibilitatea de a-şi invoca apărările în cadrul recursului, care, fiind declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Cu privire la fondul cauzei s-a reţinut că rangul de preferinţă al creditorilor este dat numai de categoria creanţelor la care sunt înscrişi nu şi de ordinea înscrierii acestora în cadrul unei anumite categorii.
Faptul că recurenta este înscrisă în tabelul definitiv suplimentar al creanţelor înaintea creditoarei A.V.A.S., nu îi conferă acesteia un rang de preferinţă superior, ambele creditoare fiind înscrise la aceeaşi categorie, a creanţelor garantate cu garanţii reale asupra imobilelor. Aşadar, susţinerea recurentei că rangul de preferinţă al A.V.A.S. este în urma Administraţiei Finanţelor Publice Sf. Gheorghe este eronată.
În tabelul definitiv suplimentar al creanţelor creditoarea A.V.A.S. este înscrisă cu o creanţă garantată cu garanţii reale, în sumă de 3.143.451,67 lei (RON). Garanţiile constau în : drept de ipotecă, potrivit procesului verbal de sechestru nr.1258/14.06.2002, drept de ipotecă asupra imobilelor înscrise în : CF 1618 Ghidfalău şi 1168 Sf. Gheorghe, conform încheierii din 20.11.1996 a Judecătoriei Covasna, CF 11126 şi 1168 Sf. Gheorghe, conform încheierii din 23.03.1999 a Judecătoriei Covasna, C.F. 1618 Ghidfalău, 1168 şi 12265 Sf. Gheorghe, conform contractului de ipotecă nr.58/1997 şi un drept de gaj asupra bunurilor mobile, prevăzute în două contractate de gaj. De remarcat că toate contractele de ipotecă, încheierile de înscriere a ipotecii şi extrasele de carte funciară au fost anexate declaraţiei de creanţă depuse de creditoarea A.V.A.S.
Creditoarea A.F.P. Sf. Gheorghe este înscrisă în tabelul definitiv suplimentar al creanţelor cu o creanţă de 6.958.229,81 lei, garantată cu garanţii reale mobiliare şi ipotecă asigurătorie asupra imobilului, înscris în C.F. 1168 Sf. Gheorghe, conform încheierii nr.3799/2000 şi 52/2002 a Judecătoriei Sf. Gheorghe.
Înscrierea ipotecii ulterioare celei înscrise în favoarea A.V.A.S. (în calitatea de succesoare a Băncii Agricole) îi conferă acesteia rangul II de prioritate.
Bunurile imobile valorificate prin procesul verbal de adjudecare din 14 decembrie 2006, (f.143 dosar suplimentar B, vol.3) sunt dintre cele ipotecate în favoarea creditoarei A.V.A.S. cu ipotecă de rang I şi creditoarei A.F.P., cu ipotecă de rang II.
Ca urmare, distribuirea sumelor rezultate din această vânzare trebuia să se facă în conformitate cu dispoziţiile art.121 din Legea nr.85/2006, respectiv:
„1. taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru consemnarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art.10, art.19 alin.(2), art. 23 şi 24;
2. creanţele creditorilor garantaţi, cuprinzând capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel, precum şi cheltuielile. ”
Interpretarea pe care lichidatorul judiciar a dat-o art.121 pct.2 de a distribui sumele creditorilor ipotecari proporţional cu valoarea creanţei, fără a ţine de rangul ipotecii este eronată.
Scopul instituirii acestei prevederi este protejarea creditorului care a manifestat diligenţă în privinţa asigurării satisfacerii creanţei prin constituirea unei garanţii reale, evitând în acest fel concursul său cu ceilalţi creditori şi conferind acestuia prioritate în privinţa primirii sumelor rezultate prin vânzarea bunului.
La efectuarea distribuţiei sumelor încasate din vânzarea bunurilor ipotecate trebuie să se ţină seama de rangul ipotecii, astfel cum rezultă din dispoziţiile art.1778 Cod civil. Ignorarea rangului de prioritate duce la prejudicierea creditorului care a avut diligenţa de a-şi înscrie primul ipoteca în cartea funciară.
Faptul că A.V.A.S. figurează în tabelul de creanţe şi cu creanţe chirografare nu împiedică acoperirea creanţei garantate din fondurile încasate prin valorificarea bunurilor grevate în favoarea creditoarei. În contestaţie nu s-a cerut satisfacerea din aceste fonduri şi a creanţelor negarantate ale creditoarei A.V.A.S.
Nici garanţiile mobiliare ale acestei creditoare nu împiedică distribuirea către contestatoare a sumelor încasate din vânzarea imobilelor ipotecate în favoarea sa. Creanţa de 3.143.451,67 lei, garantată atât cu ipotecă asupra imobilelor cât şi cu gaj asupra bunurilor mobile este una singură, nefiind divizată în părţi garantate cu bunuri imobile şi părţi garantate. În cazul în care întreaga creanţă garantată va fi acoperită din sumele încasate prin vânzarea imobilelor, garanţiile asupra bunurilor mobile se vor stinge iar fondurile rezultate din vânzarea acestora vor fi distribuite în ordinea prevăzută de art.123 din Legea nr.85/2006.
Excepţia tardivităţii depunerii contestaţiei a fost în mod corect respinsă de judecătorul – sindic. Termenul de formulare a contestaţiei împotriva planului de distribuire parţială nr.3, înregistrat la Tribunalul Covasna la data de 19.09.2007 nu putea începe să curgă înainte de întocmirea acestuia. Faptul că creditoarea nu a contestat planurile de distribuire parţială anterioare, vizând sume provenite din vânzarea altor bunuri nu o poate împiedica pe aceasta să atace planul de distribuire parţială nr.3.
Faţă de considerentele mai sus expuse, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, au fost respinse recursurile.
Decizia nr. 80/R din 13.03.2008 – G.C.
