3.Perimare, art.248 şi urm. C.pr.civ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1273/R/ 19 Noiembrie 2009
Prin sentinţa civilă nr.444/23.04.2009, pronunţată de Judecătoria Brezoi în dosarul nr.346/198/2007, s-a constatat perimată cererea formulată de reclamanţii Z. E. şi C.E., în contradictoriu cu pârâţii Z.P., Z.I., Ş.M., C.I. şi C.V., reclamanţii fiind obligaţi la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată, către pârâţii C.I. şi C.V.
Pentru a adopta sentinţa, instanţa a reţinut în considerente următoarele:
Reclamanţii Z.E.şi C.E. au chemat în judecată pârâţii pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 493/29.06.2001, prin care s-a înstrăinat terenul în suprafaţă de 1914,94 m.p. situat în pct.„Plostăriţa” din Călimăneşti.
În motivarea cererii, au arătat că terenul ce face obiectul contractului provine de pe urma autorului Zgripcea C. Ion, ai cărui moştenitori sunt părţile din proces, însă s-a reconstituit drept de proprietate asupra acestui teren numai moştenitorilor Zgripcea Ion şi Zgripcea Ana, în nume propriu, prin titlurile de proprietate nr.859/2000, nr.1184/2002 şi nr.1364/2002.
Au arătat că, întrucât prin decizia civilă 584/2006 pronunţată de Tribunalul Vâlcea s-a constatat nulitatea absolută parţială a acestor titluri pentru terenul din pct.„Plostăriţa”, se impune constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare – cumpărare subsecvent actelor constatate nule.
Prin Încheierea din 14.02.2008, instanţa a dispus suspendarea cauzei în temeiul art.244 pct.1 Cod procedură civilă, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei ce forma obiectul dosarului 926/198/2007, având ca obiect partajul succesoral de pe urma autorului Zgripcea C. Ion, cu referire la terenul în cauză.
Dosarul nr.926/198/2007 a fost soluţionat în mod irevocabil la 10.04.2008.
Din oficiu, s-a dispus repunerea pe rol a cauzei la data de 11.03.2009, cu citarea părţilor. Pârâţii, prezenţi în instanţă au invocat excepţia de perimare a cererii în raport de dispoziţiile art.249 şi următoarele Cod procedură civilă.
Faţă de împrejurarea că dosarul a fost suspendat până la soluţionarea irevocabilă a dosarului 926/198/2007, ce a fost soluţionat irevocabil la 10.04.2008 şi de la această dată nici una din părţi nu a solicitat repunerea pe rol şi nici nu s-a efectuat vreun alt act de procedură, că a trecut mai mult de un an în care cauza a fost lăsată în nelucrare din culpa părţilor şi, ca urmare, reţinând că sunt îndeplinite dispoziţiile art.248 C.pr.civ., instanţa a constatat perimată cererea reclamanţilor.
Având în vedere că reclamanţii sunt cei care aveau interes să continue judecata şi din culpa lor cererea s-a perimat, văzând şi dispoziţiile art.274 Cod procedură civilă, instanţa i-a obligat pe reclamanţi să plătească pârâţilor Chirea Ion şi Veronica 1000 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat (f.101).
Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii, solicitând modificarea acesteia şi trimiterea dosarului la judecătorie pentru continuarea dezbaterilor pe fond în cauză, soluţia privind perimarea cauzei fiind nelegală sub două aspecte.
1.Perimarea reprezintă o sancţiune procedurală a lăsării cauzei în nelucrare din culpa părţilor, ori, nerepunerea cauzei pe rol se datorează în speţă unor considerente obiective, independente de voinţa reclamanţilor.
Astfel, soluţionarea acţiunii în nulitate ce face obiectul dosarului nr.346/198/2008 depinde de eliberarea titlului de proprietate pe numele moştenitorilor lui Zgripcea C. Ion, şi reclamanţii având o asemenea calitate, iar reconstituirea dreptului lor de proprietate asupra terenurilor ce îl cuprind şi pe cel dobândit de către pârâţi nu s-a făcut, în pofida tuturor demersurilor acestora.
Prin sentinţa civilă nr.348/19.04.2007, pronunţată de Judecătoria Brezoi în dosarul nr.5/198/2004, s-a dispus definitiv şi irevocabil reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 2,51 ha pe numele moştenitorilor autorului de către Comisia locală de fond funciar Călimăneşti, iar prin sentinţa nr.615/18.08.2008 dată de aceeaşi judecătorie în dosarul nr.222/198/2008 primarul oraşului Călimăneşti a fost obligat la plata unei amenzi civile de 50 lei/zi de întârziere până la îndeplinirea obligaţiilor stabilite prin sentinţa nr.348/2007.
2.Datorită faptului că nici în urma pronunţării acestei hotărâri, Comisia locală Călimăneşti nu s-a conformat de bunăvoie, reclamanţii au fost obligaţi să ceară executarea silită a obligaţiei stabilită ca amendă civilă către stat, făcând apoi nenumărate adrese către Comisia locală în vederea întocmirii documentaţiei premergătoare eliberării titlului de proprietate, dar aceasta nu a înţeles să se conformeze, deci reclamanţii nu au nicio culpă în lăsarea dosarului în nelucrare, situaţie în care nici temeiul pentru obligarea la cheltuieli de judecată nu subzistă.
Cererea de recurs întruneşte cerinţele impuse de art.301 şi art.303 C.pr.civ.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile invocate de reclamanţi, precum şi din oficiu, conform cu art.3041, raportat la art.306 alin.(2) C.pr.civ., pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, s-a constatat că recursul nu este întemeiat.
1. Astfel, este cert stabilit că, prin cererea formulată la data de 11.02.2008 reclamanţii Z.E. şi C.E., au solicitat instanţei să dispună suspendarea cauzei de faţă, având în vedere că soluţionarea acesteia depinde de soluţiile ce se vor adopta în dosarele pretins aflate pe rolul Judecătoriei Brezoi, având ca obiect partajul dintre moştenitorii autorului Z.C., în recurs la Tribunalul Vâlcea, precum şi acţiunea în obligaţia de a face, intentată de reclamanţi împotriva Comisiei locale de fond funciar Călimăneşti, care nu s-a conformat sentinţei civile nr.348/19.04.2007, definitivă şi irevocabilă, pronunţată de judecătoria Brezoi în dosarul nr. 5/198/2004.
La data de 14.02.2008, deşi pârâţii prezenţi s-au opus, judecătoria a admis cererea de suspendare, în temeiul art.244 pct.1 C.pr.civ., cu motivaţia că între părţi se poartă un proces de partaj al cărui obiect îl fac şi bunurile din contractul a cărui nulitate se solicită în cauza de faţă, devenind inutilă soluţionarea cauzei.
De reţinut că nu s-a dispus suspendarea şi până la soluţionarea celeilalte cauze, având ca obiect acţiunea în obligaţia de a face, intentată de către reclamanţi împotriva Comisiei locale de fond funciar Călimăneşti, soluţia adoptată prin încheierea din data de 14.02.2008 intrând în puterea lucrului judecat prin aceea că nu a fost atacată cu recurs de partea interesată în perioada cât a durat suspendarea.
La data de 11.03.2009 s-a dispus repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părţilor pentru termenul din 02.04.2009, dată la care reclamanţii nu s-au prezentat, dosarul fiind amânat la data de 23.04.2009.
La acest ultim termen, luându-se act că dosarul nr.926/198/2007 – având ca obiect ieşire din indiviziune succesorală (dosar ataşat prezentei cauze) a fost soluţionat definitiv şi irevocabil prin sentinţa civilă nr.31/17.01.2008, ca urmare a respingerii recursurilor formulate de părţile interesate, conform deciziei civile nr.489/R/10.04.2008 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, pe baza excepţiei ridicate de către pârâţi, prima instanţă a constatat ca fiind perimată cererea reclamanţilor.
Contrar celor afirmate de recurenţi în calea de atac, faţă de dispoziţiile art.248 şi urm. C.pr.civ., soluţia dată de către judecătorie este legală şi temeinică.
Din punct de vedere strict procedural, potrivit dispoziţiilor art.248 C.pr.civ.: „Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva celor lipsiţi de capacitate, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părţii, cererea n-a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată.”, iar conform art.249: „Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.”
De asemenea, în temeiul art.250 alin.(1) teza a-II-a C.pr.civ.: „Cursul perimării este suspendat cât timp dăinuieşte suspendarea judecării, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art.244, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată.
Aşadar, în acord cu prevederile legale citate, în mod corect prima instanţă a reţinut că, după suspendarea dispusă în baza art.244 pct.1 C.pr.civ. până la soluţionarea irevocabilă a dosarului având ca obiect partaj succesoral şi, respectiv, după ce acţiunea civilă care a determinat suspendarea judecării cauzei a fost soluţionată irevocabil la 17.01.2008, dată la care reclamanţii aveau obligaţia de a solicita repunerea pe rol a cauzei, aceştia nu au formulat o asemenea cerere şi nu au mai stăruit în judecata acţiunii, devenind incidente dispoziţiile art.248 C.pr.civ.
În raport cu art.250 alin.(1) C.pr.civ., text evocat anterior, apare evident că suspendarea cursului perimării a încetat la data rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei civile nr.31/17.01.2008 şi, cum o astfel de cerere de repunere pe rol nu a fost formulată înăuntrul termenului de un an stipulat prin art.248 alin.1 C.pr.civ, iar această împrejurare fiind de natură să evidenţieze, în mod indiscutabil, culpa reclamanţilor, prin lipsa lor de diligenţă pentru rezolvarea litigiului de faţă, în temeinic şi legal prima instanţă a constatat că a operat perimarea acţiunii de faţă.
Aşa cum rezultă din interpretarea per a contrario a textului art.250, care reglementează expres cazurile de suspendare a termenului de perimare, sancţiunea perimării intervine şi în cazul suspendării din oficiu pe temeiul art.244 pct.1 C.pr.civ., de vreme ce reclamanţii nu au stăruit în judecarea pricinii în perioada de un an de la suspendarea cauzei, după soluţionarea dosarului nr.926/198/2007, şi nu au săvârşit nici un act de procedură în vederea reluării judecăţii, iar repunerea pe rol, dispusă din oficiu la data de 11.03.2009, în vederea discutării perimării, s-a făcut ulterior datei împlinirii termenului de prescripţie, respectiv după 14.02.2009.
Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în scopul judecării cauzei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii ce nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
2.Pe de altă parte, nu s-a invocat sau dovedit vreo cauză mai presus de voinţa reclamanţilor, care să-i fi împiedicat să stăruie în judecata pricinii, sau pentru solicita repunerea pe rol, ceea ce ar fi întrerupt şi termenul defipt de lege.
În aceste condiţii, împrejurările că în urma pronunţării unei hotărâri într-o altă cauză, şi anume sentinţa civilă nr.615/18.08.2008 pronunţată de judecătoria Brezoi în dosarul nr.222/198/2008, în aplicarea unor dispoziţii de fond funciar, primarul oraşului Călimăneşti ar fi fost obligat la plata de amenzi civile de 50 lei/zi de întârziere până la îndeplinirea obligaţiilor stabilite prin sentinţa nr.348/2007, sau aceea că recurenţii ar fi fost nevoiţi să ceară executarea silită a obligaţiei, continuând cu demersurile efectuate în scopul întocmirii documentaţiei premergătoare eliberării titlului de proprietate, nu au nicio relevanţă în cadrul procesual de faţă, aceştia fiind în culpă vădită prin lăsarea dosarului în nelucrare.
În fine, în raport de culpa avută în proces, se reţine că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art.274 C.pr.civ. atunci când i-a obligat la plata cheltuielilor de judecată avansate de către cei doi pârâţi, în cuantum de 1.000 lei.
Pe cale de consecinţă, pentru toate considerentele ce preced, constatând că sancţiunea perimării este incidentă în prezenta cauză, iar dispoziţiile normative care o consacră au fost judicios aplicate de către prima instanţă, în temeiul art.312 C.pr.civ., Tribunalul a respins recursul reclamanţilor ca nefondat, menţinând hotărârea recurată ca fiind legală şi temeinică.
