Vârsta până la care copilul major aflat în continuarea studiilor poate beneficia de pensie de întreţinere nu poate depăşi 25 de ani. După această vârstă, pensia de întreţinere poate fi acordată până cel mai târziu la împlinirea vârstei de 26 de ani, numai dacă majorul, aflat în continuarea studiilor, urmează cursurile unei unităţi superioare de învăţământ cu o durată a studiilor mai mare de 5 ani.
Prin sentinţa civilă nr. 4525/02.04.2007, Judecătoria Craiova s-a admis acţiunea formulată de către reclamantul-pârât G.I. privind majorarea pensiei, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant G.M. şi s-a respins acţiunea de sistare a pensiei de întreţinere introdusă de acesta din urmă.
S-a dispus majorarea pensiei de întreţinere stabilită prin s.c. nr. 5305/20.05.2004 pronunţată de către Judecătoria Craiova în dosarul nr. 9698/2004, în sarcina pârâtului-reclamant G.M. şi în favoarea reclamantului-pârât G.I., născut la data de 26.12.1981, de la suma de 8 900 000 lei ROL lunar la suma de 1300 lei RON lunar, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată-05.02.2007 şi până la terminarea studiilor de către reclamantul-pârât, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani de către acesta.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civila nr. 5305/20.05.2004 pronunţată de către Judecătoria Craiova în dosarul nr. 9698/2004, a fost admisă acţiunea reclamantului G.I. în contradictoriu cu pârâtul G.M., fiind obligat pârâtul la plata unei pensii de întreţinere majorate către reclamant, de la suma de 8 250 000 lei ROL la suma de 8.900.000 lei ROL lunar, începând cu data introducerii acţiunii-22.04.2004 până la intervenirea unei cauze legale de stingere sau modificare a obligaţiei.
Potrivit art. 94 alin. 2 C.fam.: „Instanţa judecătoreasca va putea mări […] obligaţia de întreţinere, după cum se schimba mijloacele celui care da întreţinerea sau nevoia celui care o primeşte.”
De asemenea, instanţa a reţinut că, potrivit art. 86 alin.l C.fam., „obligaţia de întreţinere există între (…) părinţi şi copii”, descendentul având drept la întreţinere oricare ar fi pricina nevoii în care se află, cât timp este minor, precum şi pentru perioada în care, devenind major, se află în stare de nevoie, neavând posibilitatea unui câştig din muncă, din cauza incapacităţii de a munci.
Or, incapacitatea de muncă este considerată că există şi atunci când se datorează nu unor cauze fiziologice, ci unor cauze de ordin social, aici fiind inclusă şi continuarea studiilor.
Astfel, copilul major are dreptul la stabilirea unei pensii de întreţinere şi atunci când se află în efectuarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani, întreţinerea fiind datorată potrivit cu nevoia acestuia şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, conform art. 94 C.fam.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul reclamant G.L., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, pârâtul reclamant a susţinut că pentru a se putea stabili dreptul copilului major de a beneficia în continuare de pensie de întreţinere, principala condiţie ce trebuia îndeplinită era aceea ca acesta să se afle în continuarea studiilor.
Consideră recurentul că în cauză această condiţie nu era întrunită întrucât reclamantul pârât a rămas doi ani consecutivi repetent, respectiv 2004-2005 şi 2005-2006, în prezent repetând anul V la facultate.
Totodată, a susţinut că prima instanţă la pronunţarea hotărârii a ţinut cont în mod greşit de faptul că în perioada 10.04.2006-14.07.2006 a urmat cursurile Centrului de Pregătire în Informatică, întrucât absolvirea acestor cursuri nu înseamnă în nici un caz o continuare a studiilor, prin aceasta înţelegându-se numai studii liceale şi universitare şi nu un curs de calculatoare ce poate fi urmat de oricine la orice vârstă, fără a da un concurs sau examen de admitere.
Tribunalul, examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate de recurent, apreciază că aceasta este netemeinică, pentru următoarele considerente:
În lipsa unui text de lege care să prevadă expres condiţiile în care copilul major poate beneficia de pensie de întreţinere de la părintele său, practica judiciară s-a raportat constant la dispoziţiile deciziei de îndrumare nr. 2/20.02.1971 a fostului Tribunal Suprem, decizie la care şi intimatul reclamant a făcut referire în cuprinsul întâmpinării sale.
Potrivit acestei decizii, “părintele este obligat să dea întreţinere copilului devenit major, dacă se află în continuare de studii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 25 de ani”.
Vârsta limită pentru acordarea pensiei prevăzute de această decizie este aşadar de 25 de ani şi nu de 26 de ani cum susţine intimatul reclamant.
Dispoziţiile acestei decizii nu pot fi interpretate prin raportare la prevederile Legii nr. 19/2000 referitoare la pensia de urmaş şi în mod greşit a fost invocat acest act normativ de instanţa de fond în motivarea hotărârii sale.
Prevederile acestei legi nu pot fi aplicabile în cazul de faţă, întrucât vizează acordarea dreptului la pensie de urmaş moştenitorului persoanei decedate (între care şi copilul), din fondurile constituite în cadrul bugetului asigurărilor sociale, ca urmare a contribuţiei defunctului la aceste fonduri în virtutea calităţii sale de salariat şi a raporturilor de muncă desfăşurate şi nu se referă la obligaţia de întreţinere între persoanele prevăzute de Codul familiei.
De asemenea, nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 51 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, întrucât acestea se referă la protecţia copilului care este lipsit de ocrotire părintească, ipoteză care nu se regăseşte în cauza de faţă.
Cu privire la vârsta până la care copilul major aflat în continuarea studiilor poate beneficia de pensie de întreţinere, practica judiciară s-a pronunţat constant în sensul că aceasta nu poate depăşi 25 de ani. După această vârstă, pensia de întreţinere a fost acordată până cel mai târziu la împlinirea vârstei de 26 de ani, numai dacă majorul aflat în continuarea studiilor urma cursurile unei unităţi superioare de învăţământ cu o durată a studiilor mai mare de 5 ani.
Or, în speţă, reclamantul pârât nu frecventează cursurile unei facultăţi cu o durată a cursurilor mai mare de 5 ani (Facultatea de Electromecanică are o durată a studiilor potrivit vechii programe, de 5 ani), astfel că în cazul său dreptul de a beneficia de pensia de întreţinere înceta la 25 ani, vârstă pe care acesta a împlinit-o la 26.12.2006.
În consecinţă, se impune sistarea pensiei începând cu data în care debitorul obligaţiei de întreţinere a solicitat în instanţă încetarea ei.
Faţă de aceste considerente, tribunalul apreciază că recursul este fondat, urmând a-l admite ca atare şi văzând şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi dispoziţiile art. 312 alin. 3 teza I C.pr.civ., va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea de majorare pensie formulată de reclamantul-pârât G.I. şi va admite acţiunea de sistare a pensiei de întreţinere formulată de pârâtul-reclamant G.M..
