Când părţile au primit termenul în cunoştinţă, schimbarea sediului instanţei, în intervalul de timp dintre termene, nu justifică citarea acestora, nefiind incidente nici unul dintre cazurile prevăzute de art. 153 alin. 2.
Prin sentinţa civilă nr. 5.152/1999 a Tribunalului Bucureşti s-a respins contestaţia formulată de debitoarea S.C. “D.T.” – S.A. împotriva cererii privind declanşarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului formulată de creditoarea S.C. “M.S.” – S.R.L. S-a dispus deschiderea procedurii colective de silită a debitoarei.
Soluţionând recursul împotriva acestei sentinţe, Curtea de Apel Bucureşti l-a respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 299/R/19.04.2000.
împotriva acestei soluţii a formulat contestaţie în anulare debitoarea, care a invocat în drept dispoziţiile art. 317 pct. 1 C. pr. civ. în fapt s-a arătat că la judecarea recursului debitoarea nu a fost citată în condiţiile în care sediul Curţii de Apel Bucureşti s-a schimbat.
Contestaţia în anulare a fost respinsă, ca nefondată, reţinăndu-se că, atunci când părţile au primit termenul în cunoştinţă, schimbarea sediului instanţei, în intervalul de timp dintre termene, nu justifică citarea acestora, nefiind incidente nici unul dintre cazurile prevăzute de art. 153 alin. 2. Mai mult decât atât, instanţa de recurs a procedat la judecarea litigiului în condiţiile reglementate de dispoziţiile speciale în materie. Astfel, potrivit art. 5 alin. 2 şi art. 7 alin. 2 din Legea nr. 64/ 1995, legiuitorul a impus soluţionarea cu celeritate a unor asemenea pricini, fiind fixat un termen maxim pentru soluţionarea recursurilor. (Judecator Nela Petrisor)
(Secţia comercială, decizia nr. 400/2000)
