Reglementarile în materia stabilirii preturilor pentru energia termica au în vedere destinatia spatiului în care este furnizata energia termica, locuinta sau spatiu cu alta destinatie si categoria de utilizatori, populatie sau alti utilizatori. În raport de aceste doua criterii cabinetul medical care utilizeaza spatiul pentru prestarea serviciilor medicale si nu cu destinatia de locuinta si care nu se încadreaza în categoria populatie, nu poate beneficia de facilitatile acordate populatiei pentru spatiile cu destinatia de locuinta si, deci, nu poate plati tariful pentru populatie.
Prin sentinta nr. 1336 din 30.06.2009, Tribunalul Dolj – Sectia Comerciala, a admis în parte actiunea precizata formulata de reclamantul CIMF DR B.M. împotriva pârâtei RA Termoficare Craiova.
Prin aceeasi sentinta a obligat pârâta la restituirea catre reclamant a diferentelor de pret de la pretul practicat pentru persoane juridice la cel practicat pentru persoane fizice pentru perioada 2003 – 2008, respectiv 491 lei.
A respins capatul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei sa factureze pe viitor energia termica furnizata pentru încalzirea cabinetului medical la pretul ce se aplica persoanelor fizice.
A obligat pârâta la plata catre reclamanta a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotarî astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Cabinetul ocupa un spatiu în cadrul Micropoliclinicii Brazda lui Novac în baza unui contract de comodat încheiat cu Spitalul Clinic nr.2 Craiova si achita începând cu din anul 2003 catre pârâta energia termica la pretul stabilit pentru agenti economici. Contractul de comodat sus-mentionat este încheiat între Spitalul Clinic nr.2 Craiova si medic, în calitate de persoana fizica, fiind semnat de catre aceasta si parafat cu parafa acesteia, iar nu prin aplicarea stampilei cabinetului medical ca atare.
Aplicarea catre reclamanta a tarifului practicat pentru agentii economici s-a realizat de catre pârâta în baza hotarârilor anuale ale Consiliului Local al Municipiului Craiova. Potrivit acestor acte administrative, tarifele aplicate pentru consumul de energie termica sunt diferite dupa cum consumatorul este o persoana fizica sau un agent economic. Aceste tarife au fost stabilite si cu luarea în considerare a reglementarilor legale privind pretul national de referinta pentru locuinte, justificându-se de catre pârâta ca diferentierea de tarif este necesara pentru a individualiza mai clar faptul ca pentru spatiile ce au destinatia de locuinta se pot acorda subventii.
În raport de aceasta situatie de fapt instanta a constatat ca pentru stabilirea tipului de tarif ce se poate aplica reclamantului trebuie calificata încadrarea acesteia în una din categoriile avute în vedere de catre Consiliul Local al municipiului Craiova în hotarârile prin care s-a decis cu privire la aceste tarife.
Potrivit acestor hotarâri categoriile de tarife sunt stabilite diferentiat pentru populatie si agenti economici.
Agentul economic este cunoscut ca fiind comerciantul persoana fizica sau juridica organizata în conditiile Legii nr. 31/1990 ce participa la activitati economice si comerciale, întelegând prin aceasta activitati de producere de marfuri, executare de lucrari ori prestare de servicii sau o interpunere în circulatia marfurilor, facute cu scopul obtinerii unui profit.
Activitatea care constituie obiectul unei profesiuni liberale, precum este activitatea de prestare de servicii medicale, nu are un caracter comercial, fiind în mod traditional admis de catre doctrina ca aceasta activitate consta în punerea la dispozitia celor interesati a unor cunostinte si competenta, iar în schimbul prestarii acestor serviciu persoanele în cauza primesc onorarii si, prin urmare, nu urmaresc obtinerea de profit.
Instanta a apreciat astfel, prin raportare la cele retinute, ca, fata de natura serviciilor prestate, reclamantul nu poate fi inclus în categoria agentilor economici. Nici nu are relevanta în cauza faptul ca acesta este organizat sau nu ca persoana juridica, caci simpla natura a activitatii sale face ca aceasta sa nu poata fi încadrata notiunii de “agent economic”.
Totodata, a considerat ca neîntemeiata apararea pârâtei în sensul ca diferentierea de tarife a avut în vedere necesitatea stabilirii unui tarif special pentru populatia ce putea beneficia de subventii, acest argument nefiind de natura sa determine o posibila încadrare a reclamantilor în categoria agentilor economici. Faptul ca criteriile de diferentiere între tarife sunt simplist si sumar tratate în hotarârile Consiliului Local reprezinta o lipsa de diligenta din partea pârâtei si a autoritatilor locale care trebuiau sa aiba în vedere situatiile multiple ce puteau aparea în practica si sa stabileasca si alte criterii suplimentare de diferentiere. Însa nimeni nu îsi poate invoca propria-i culpa în aparare, lipsa de diligenta a pârâtei neputând constitui o aparare pentru aceasta.
În egala masura Tribunalul a apreciat ca lipsite de relevanta pentru stabilirea regimului juridic aplicabil situatiei de fapt retinute argumentele legate de calitatea în care reclamantul detine spatiul pe care îl ocupa, contractul de comodat fiind încheiat de catre persoana fizica reprezentanta a acestora, pe de o parte, iar pe de alta parte, faptul ca acesta ar fi detinut de fapt de catre o unitate spitaliceasca nu schimba concluziile instantei cu privire la natura serviciilor prestate în cadrul acestuia – chiar si spitalul nu poate fi calificat ca un agent economic, serviciile prestate în cadrul acestuia neavând drept finalitate obtinerea de profit.
Prin urmare, instanta a stabilit ca în perioada 2003-2008 reclamantului nu i se putea aplica facturarea energiei termice consumate tariful stabilit pentru agenti economici, caci aceasta nu este agent economic.
Cu privire însa la cererea de obligare a pârâtei sa factureze pe viitor energia termica furnizata pentru încalzirea cabinetului medical la pretul ce se aplica persoanelor fizice, instanta a retinut ca metodologia de tarifare a energiei termice consumate de catre diversii consumatori se stabileste anual de catre pârâta în colaborare de catre autoritatile administrative locale si cu luarea în considerare a reglementarilor legale stabilite la nivel national.
Obligarea pe cale silita la executarea unei obligatii de a face se poate face de catre instanta numai în cazul în care debitorul obligatiei nu întelege sa o execute de buna-voie, în conditiile art. 1073 si urm. C.civ.
Instanta a constatat astfel ca în prezent nu poate fi vorba de o neîndeplinire de catre pârâta a obligatiei indicate de catre reclamanta de vreme ce pentru moment aceasta nu a stabilit înca nici tariful si nici criteriile de diferentiere ce vor fi avute în vedere în iarna 2009-2010. Ramâne la latitudinea pârâtei sa aleaga modalitatea în care sa se conformeze indicatiilor instantei mai-sus detaliate, în sensul stabilirii mai multor criterii de diferentiere pentru diversii consumatori si prin manifestarea unei diligente sporite în raporturile sale cu autoritatile locale.
Pentru acest moment însa, cererea reclamantei ca instanta sa dispuna cu privire la îndeplinirea pe viitor a unei obligatii de a face existente în sarcina pârâtei a fost calificata ca prematura, reclamantul pastrându-si posibilitatea formularii unei noi actiuni în justitie în cazul neîndeplinirii de catre pârâta a obligatiei sale.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel pârâta RA TERMOFICARE Craiova, criticând-o ca netemeinica si nelegala.
În motivele de apel apelanta a aratat ca, în mod gresit, instanta de fond a analizat aspectele privind încadrarea cabinetelor medicale în categoria agentilor economici, stabilind ca activitatea de prestari servicii medicale nu are caracter comercial deoarece pentru prestarea serviciilor medicale medicii primesc onorarii si nu urmaresc obtinerea de profit si a concluzionat tot gresit ca, în conditiile în care contractele de comodat încheiate cu Spitalul Clinic sunt semnate de medici ca persoane fizice (cabinetele medicale ca entitati juridice au fost înfiintate ulterior semnarii contractelor de comodat), tariful pentru calcularea energiei termice nu este cel prevazut pentru agentii economici.
A mai aratat apelanta ca instanta de fond nu a tinut cont de hotarârile judecatoresti depuse la dosar prin care au fost respinse cererile reconventionale formulate de cabinetele medicale cu motivarea ca RA TERMOFICARE Craiova furnizeaza energie termica într-un spatiu în care se desfasoara o activitate producatoare de venituri, astfel încât tariful datorat nu poate fi cel pentru populatie.
A invocat apelanta dispozitiile Legii nr. 325/2006 care în art. 40 alin 9 prevede ca preturile pentru populatie la care se factureaza energia termica se aproba de autoritatile administratiei publice locale, diferenta dintre pretul local al energiei termice si pretul local pentru populatie se aloca din bugetul local, iar alin 11 face trimitere la consumatorii de energie termica din spatiile cu alta destinatie decât cea de locuinta care platesc pretul local nesubventionat.
A precizat ca statutul medicilor de familie nu poate fi asimilat populatiei, deoarece acestia sunt furnizori de servicii de sanatate în relatie cu CNSAS si desfasoara o activitate, asa cum se arata chiar în actiune în spatiul policlinicii Brazda lui Novac, nefiind vorba de spatii cu destinatia de locuinta.
Nu s-a depus întâmpinare.
Prin decizia nr. 241 din 12.11.2009, Curtea de Apel Craiova a admis apelul, a schimbat sentinta apelata, în sensul ca a respins actiunea, pentru urmatoarele considerente:
Reclamantul CIMF DR B.M., care ocupa un spatiu în cadrul Micropoliclinicii Brazda lui Novac în temeiul unui contract de comodat încheiat cu Spitalul Clinic nr.2 Craiova, a solicitat obligarea pârâtei RA TERMOFICARE Craiova la facturarea energiei termice furnizate pentru încalzirea cabinetului medical la pretul ce se aplica persoanelor fizice, precum si restituirea diferentei de pret pe perioada august 2002-august 2008.
În perioada 2003- 2008 reclamantul a achitat energia termica la pretul pentru agenti economici stabilit prin hotarârile Consiliului Local al Municipiului Craiova.
Potrivit hotarârilor nr. 320/2003, 379/2003, 26/2004, 133/2004, 75/2004, 149/2004, 29/2005, 160/2005, 473/2005, 33/2006, 388/2006, 472/2006, 16/2007, 347/2007, Consiliul Local al Municipiului Craiova a avizat tarifele pentru energia termica, diferentiat, pentru populatie si agenti economici.
În hotarârile aratate mai sus sunt precizate ca temei juridic al avizarii diferentiate actele normative avute în vedere la adoptarea acestor hotarâri: OG nr. 73/2002 privind organizarea si functionarea serviciilor publice de alimentare cu energie termica, OG nr. 48/2004 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2004, OUG nr. 115/2001 privind reglementarea unor masuri de asigurare a fondurilor necesare în vederea furnizarii energiei termice si a gazelor naturale pentru populatie modificata prin OG nr. 81/2003, HG nr. 1254/2005 privind stabilirea pretului national de referinta pentru energia termica furnizata populatiei prin sisteme centralizate în scopul încalzirii locuintelor si al prepararii apei calde, OG nr. 36/2006 privind instituirea preturilor locale pentru energia termica furnizata populatiei prin sisteme centralizate, Legea nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termica.
Astfel, OG nr. 73/2002, în vigoare la momentul de la care reclamantul solicita restituirea diferentei de pret, stabileste în art. 6 alin.1 lit. j continutul notiunii de utilizator de energie termica, anume persoana fizica sau juridica ce cumpara energie termica pe baza de contract si o utilizeaza în instalatiile proprii legate nemijlocit la instalatiile unui producator sau distribuitor.
Acelasi act normativ defineste în art. 28 alin.4 distribuitorii si furnizorii de energie termica ca fiind persoane juridice române, autorizate si/sau licentiate de autoritatea de reglementare competenta, având ca obiect de activitate distributia energiei termice în scopul vânzarii acesteia.
Art. 28 alin.4 reglementeaza totodata încheierea contractului de furnizare între furnizor si utilizator, care trebuie sa cuprinda cel putin clauzele minimale, pe categorii de consumatori, stabilite de autoritatile administratiei publice locale si de autoritatea nationala de reglementare competenta prin contractele-cadru.
Desi în art. 33 sunt prevazute ca utilizatori de energie termica atât persoanele fizice cât si persoanele juridice care consuma în instalatiile proprii, pe baza de contract, energia termica livrata de un distribuitor/furnizor, în art.50 alin.2 se distinge în raport de destinatia spatiului în care este furnizata energia termica.
Conform art. 50 alin. 2 începând cu data intrarii în vigoare a ordonantei nr. 73/2002 proiectarea si realizarea noilor imobile tip condominiu cu destinatie de locuinte sau cu destinatie mixta – locuinte si spatii cu alta destinatie -, având sursa comuna de energie termica sau racordate la retelele publice de distributie, trebuie sa asigure individualizarea consumurilor si conditiile de montare a sistemelor de masurare -înregistrare – repartizare a consumurilor pentru întregul imobil si pentru fiecare apartament sau spatiu cu alta destinatie.
Deci legiuitorul a prevazut expres ca masurarea, înregistrarea, repartizarea consumurilor în imobilele tip condominium se face în functie de destinatia spatiului, de locuinta sau spatiu cu alta destinatie.
Chiar în conditiile în care notiunea de locuinta nu este definita expres în ordonanta, acceptiunea este cea data de Legea locuintei nr. 114/1996 – constructie alcatuita din una sau mai multe camere de locuit, cu dependintele, dotarile si utilitatile necesare, care satisface cerintele de locuit ale unei persoane sau familii.
Or, cabinetul reclamantei care, asa cum am aratat, functioneaza în incinta Micropoliclinicii Brazda lui Novac, nu este spatiu cu destinatia de locuinta.
Cabinetele medicale sunt unitati fara personalitate juridica, furnizoare de servicii medicale primare de medicina generala, de stomatologie si de specialitate ( art. 1 alin. 1 din OG nr. 124/1998) ce se înfiinteaza la cererea medicului sau a grupului de medici, în urmatoarele forme de organizare: cabinet medical individual; cabinete medicale grupate; cabinete medicale asociate; societate civila medicala ( art. 5 coroborat cu art. 1 alin 3 din OG nr. 124/1998) Cabinetele medicale realizeaza venituri din: servicii medicale prestate în baza contractului încheiat cu casa de asigurari de sanatate ori cu alte persoane fizice sau juridice; servicii medicale cu plata directa din partea beneficiarilor; donatii si sponsorizari; activitati de consiliere medicala; activitati contractate cu unitatile care coordoneaza activitatile de învatamânt si de cercetare din reteaua Ministerului Sanatatii si Familiei; alte surse obtinute conform dispozitiilor legale, inclusiv cele provenind din valorificarea aparaturii proprii, uzata fizic sau moral ( art.8 din OG nr. 124/1998).
Faptul ca reclamantul, cabinet medical, nu se încadreaza în categoria agentilor economici, nefiind comerciant, nu prezinta relevanta sub aspectul destinatiei spatiului, rezultând fara dubiu din dispozitiile O.G. nr.124/1998 precizate anterior ca destinatia este desfasurarea de servicii medicale, deci cu totul alta decât locuinta.
În plus cheltuielile efectuate cu utilitatile necesare înfiintarii si functionarii cabinetelor medicale se scad din veniturile realizate ( art.9 alin.2 din OG nr. 124/1998), posibilitatea deducerii neexistând pentru persoanele fizice care utilizeaza energia termica în spatiile cu destinatia de locuinta.
În acelasi sens din anul 2006 domeniul serviciului public de alimentare cu energie termica este reglementat de Legea nr. 325/2006 care în Sectiunea I art. 40 prevede stabilirea diferentiata a pretului local si a pretului local pentru populatie mentionând expres în alin. 11 al art.40 ca, pentru spatiile cu alta destinatie decât cea de locuinta dintr-un condominiu, consumatorii platesc pretul local.
Pretul local este diferit de pretul local pentru populatie, acesta din urma fiind subventionat din bugetul local potrivit art. 40 alin.9 teza finala (diferenta dintre preturile locale ale energiei termice si preturile locale pentru populatie se aloca din bugetele autoritatilor administratiei publice locale sau ale asociatiilor de dezvoltare comunitara, dupa caz).
OUG nr.115/2001 si OG nr.36/2006 reglementeaza modul în care se suporta subventiile pentru acoperirea diferentelor de pret si de tarif la energia termica livrata populatiei, precum si acordarea de ajutoare banesti familiilor cu venituri mici.
Ca urmare, în materia stabilirii preturilor locale pentru energia termica, în perioada 2003 -2009 legiuitorul a avut în vedere doua criterii: destinatia spatiului în care este furnizata energia termica, locuinta sau spatiu cu alta destinatie si categoria de utilizatori, populatie sau alti utilizatori.
În raport de aceste doua criterii destinatia spatiului si încadrarea sau nu în categoria populatie, reclamantul care utilizeaza spatiul pentru prestarea serviciilor medicale si nu cu destinatia de locuinta si care nu se încadreaza în categoria populatie, nu poate beneficia de facilitatile acordate populatiei pentru spatiile cu destinatia de locuinta si, deci, nu poate plati tariful pentru populatie.
În concluzie, solutia primei instante care, fara a se raporta la dispozitiile aplicabile în materia energiei termice, analizeaza doar încadrarea reclamantului în categoria agentilor economici ca si comerciant si concluzioneaza ca reclamantul nu se încadreaza, a fost apreciata ca nelegala.
