Dreptul administratorului judiciar al debitoarei de a formula acţiuni în condiţiile art.46 din Legea nr. 85/2006. Consecinţe.
Legea nr. 85/2006: art. 20 alin.1 lit.h, art. 46, art. 79
Dispoziţiile art.46 alineat 1 din Legea nr. 85/2006 care stipulează că, în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule reglementează nulitatea absolută a unor acte ale debitorului pentru a se asigura caracterul concursual şi egalitar al procedurii. În consecinţă, nulitatea poate fi invocată din oficiu de către judecătorul sindic sau cerută de către orice persoană interesată, inclusiv de către administratorul judiciar.
(decizia comercială nr. 98/29.01.2008, secţia a V-a Comercială)
Prin sentinţa comercială nr.3367/19.09.2007 pronunţată de Secţia a VII-a Comercială a Tribunalului Bucureşti în dosarul nr.424/3/2007 a fost admisă acţiunea aşa cum a fost precizată de reclamanta SC D. I. SRL prin administrator judiciar R. IPURL împotriva pârâtei SC B.B. SRL şi a fost anulat transferul sumei de 11338,84 lei efectuat de pârâtă din contul reclamantei debitoare.
S-a dispus ca pârâta să readucă în contul reclamantei suma de 11.338,84 lei.
Judecătorul-sindic a reţinut că reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele SC B. B. SRL şi BRD SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze plata sumei de 11.338,84 lei, efectuată de bancă din contul debitoarei SC D. I. SRL în contul pârâtei SC B. B. SRL.
Ulterior, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că a restrâns-o numai faţă de pârâta SC B. B. SRL.
Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul a constatat că pârâta creditoare a executat silit debitoarea deşi s-a deschis procedura insolvenţei la cererea ei şi, prin urmare, a încălcat prevederile articolului 36 din Legea nr.85/2006, tinzând la îndestularea creanţei ei în defavoarea celorlalţi creditori înscrişi la masa credală a debitoarei SC D. I. SRL din dosarul nr.6763/3/2005, cu încălcarea dispoziţiilor articolului 123 din legea nr. 85/2006 care stabileşte ordine de plată a creanţelor creditorilor.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC B. B. SRL, care a solicitat modificarea hotărârii recurate şi pe fondul cauzei, respingerea acţiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea pronunţată este lipsită de temi legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii întrucât în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de articolul 46 alin.1 din Legea nr.85/2006, plata sumei al cărei transfer a fost anulat prin hotărârea recurată nefiind efectuată de debitor, iar transferul în cauză nu reprezintă un act al debitorului efectuat în dauna drepturilor creditorilor.
Instanţa de fond a admis în mod nelegal acţiunea reţinând că recurenta ar fi executat silit debitoarea deşi s-a deschis procedura de insolvenţă la cererea sa întrucât recurenta a solicitat Biroului Executorilor Judecătoreşti EZER & POPESCU punerea în executare a titlului executoriu
– bilet la ordin – încă din anul 2003 în cadrul dosarului de executare nr.203/2003.
În luna martie 2005, prin adresa nr. 32/2005, banca a comunicat că în contul debitoarei SC D. I. SRL s-a reţinut suma de 115.338.392 lei şi a pus în vedere executorului judecătoresc să comunice conturile în care se va vira această sumă.
Recurenta a comunicat conturile sale prin faxul nr. 187/7.07.2005 şi nu cunoaşte de ce viramentul sumei de 11.338,84 lei a fost efectuat doar la data de 6.12.2005, din moment ce suma fusese poprită încă din martie 2005.
La momentul deschiderii procedurii, din punct de vedere al recurentei, executarea se efectuase, poprirea fiind validată.
În drept au fost invocate dispoziţiile articolului 3041 Cod Procedură Civilă, 304 pct.9 Cod Procedură Civilă , Legea nr.85/2006.
Recursul a fost legal timbrat.
În dovedirea motivelor de recurs au fost depuse înscrisuri.
Intimata, deşi legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând întreaga cauză sub aspectul motivelor de recurs invocate şi în lumina dispoziţiilor articolului 3041 Cod Procedură Civilă, Curtea reţine următoarele: 20 alineat 1 litera h din Legea nr. 85/2006, printre atribuţiile administratorului judiciar se regăsesc şi acelea privind introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial […[ susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor, iar litera l a aceluiaşi text de lege se referă la formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului.
Din reglementarea textului rezultă că enumerarea atribuţiilor administratorului judiciar este enunţiativă, chiar alineatul 1 referindu-se la “principalele atribuţii ale administratorului judiciar”.
Susţinerea recurentei în sensul incidenţei în cauză a prevederilor art.79 din legea procedurii insolvenţei nu poate fi primită de instanţa de control judiciar întrucât administratorul debitoarei a formulat o acţiune în temeiul art. 46 alineat 1 din lege, iar indicarea eronată şi a art. 79 din Legea 85/2006 nu poate conduce la concluzia că acţiunea formulată este inadmisibilă.
De altfel, dispoziţiile art. 79 se regăsesc în capitolul referitor la “Situaţia unor acte juridice ale debitorului” şi, în opinia curţii, dreptul de a formula cereri de chemare în judecată nu trebuie limitat doar la unele acte juridice încheiate de debitor, ci poate fi exercitat în toate cazurile în care administratorul judiciar este îndrituit să acţioneze.
În opinia curţii, dispoziţiile art.46 alineat 1 care stipulează că, în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule reglementează nulitatea absolută a unor acte ale debitorului pentru a se asigura caracterul concursual şi egalitar al procedurii.
În consecinţă nulitatea poate fi invocată din oficiu de către judecătorul sindic sau cerută de către orice persoană interesată, inclusiv de către administratorul judiciar.
Ca efect al constatării nulităţii se impune repunerea părţilor în situaţia anterioară, creându-se în sarcina terţilor obligaţia restituirii sumelor primite.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentei referitoare la momentul la care a fost finalizată executarea silită (în opinia sa momentul validării popririi şi nu momentul efectuării plăţii), curtea apreciază că executarea silită încetează, potrivit art. 371 indice 5 Cod de procedură civilă, dacă s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum şi alte sume datorate potrivit legii.
În cauză, obligaţia prevăzută în titlul executoriu nu s-a stins la momentul confirmării popririi, iar plata a fost efectuată în luna decembrie 2005, după deschiderea procedurii reorganizării judiciare faţă de debitor.
Faţă de situaţia de fapt expusă mai sus, curtea apreciază că devin incidente dispoziţiile art.46 alineat 1 care stipulează că în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
În speţă, plata a fost efectuată din conturile debitorului, iar împrejurarea că recurenta nu are nici o culpă legată de efectuarea plăţii după deschiderea procedurii nu are relevanţă atât timp cât legea nu distinge cu privire la cauzele nulităţii şi nici dacă debitorul a efectuat plata voluntar sau în urma executării silite.
Faţă de considerentele expuse, curtea a apreciat că recursul este nefondat şi l-a respins conform art. 312 Cod de procedură civilă.
RED. JUD TGN
4
