Parcurgând în mod irevocabil procedura prev. de Lg. 10/2001, cu modificările ulterioare, contestatorul apelant nu mai poate relua aceeaşi procedură, pentru acelaşi imobil, respectiv nu mai poate cere încă o dată despăgubiri, în echivalent, prin restituirea unor alte bunuri de aceeaşi valoare, calitate şi cantitate ca şi cele expropriate Fiind stabilită o despăgubire în bani, şi existând un titlu executoriu, contestatorul trebuie să-l valorifice ca atare, chiar prin executarea silită asupra bunurilor pe care el le-a identificat ca fiind ale unităţii deţinătoare.
Prin cererea formulată la data de 30.08.2006, reclamantul D.I.M. a solicitat obligarea Primăriei Dr. Tr. Severin să-i predea în proprietate apartamentele nr. 4 şi 6 din imobilul situat în Dr. Tr. Severin, str. Brîncoveanu, nr. 174, bl. E 15, sc. 1, ap.4, respectiv sc. 1, ap.6.
În motivarea cererii, s-a arătat că, în anul 1989, i-a fost expropriat imobilul situat în Dr. Tr. Severin, str. Brîncoveanu, nr. 44, imobil ce a fost demolat. În baza Lg. 10/2001, a notificat pe pârâtă pentru a-i plăti despăgubirile cuvenite, iar prin dispoziţia nr. 494/8.09.2003, Primăria a stabilit măsuri reparatorii în sumă de 164.000.000 lei. Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa civilă nr. 1408 din 18.12.2003, a respins contestaţia formulată, hotărâre menţinută prin decizia civilă nr. 3050/23.09.2004, a Curţii de Apel Craiova. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul şi a trimis cauza spre rejudecare în vederea administrării de probe, iar în urma rejudecării Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 331 din 17.04.2006, a admis apelul, a schimbat sentinţa, a admis acţiunea şi a stabilit întinderea despăgubirilor la suma de 1.091.508.019 lei ROL, precum şi modalitatea de acordare a acestor despăgubiri în lei şi nu în titluri de valoare.
În cauză, a formulat întâmpinare Primăria Dr. Tr. Severin, prin care a solicitat respingerea acţiunii.
Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa civilă nr. 1439 din 10.10.2006, a respins cererea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Titlul VII din Lg.247/2005, privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, se instituie o procedură specială de acordare a despăgubirilor.
Astfel, potrivit art. 16 alin.1 din acest titlu, dispoziţia Primăriei Dr. Tr. Severin cu nr. 2092/24.08.2006 împreună cu decizia nr. 331/17.04.2006, urmează a fi înaintată Secretariatului Comisiei Centrale, constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru, pentru Stabilirea Despăgubirilor, care va proceda, potrivit art. 17 pct. 7 din lege, la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatorul apelant D.I.M., pe care a criticat-o pentru următoarele motive:
1. Apelantul deţine o hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv decizia civilă nr. 331/17.04.2006, a Curţii de Apel Craiova, prin care s-a stabilit că întinderea despăgubirilor este de 1.091.508,019 lei vechi şi că a pus în executare această decizie, sechestrând apartamentele menţionate în acţiunea introductivă.
Primăria, în mod abuziv, nu a procedat la executarea de bună voie a deciziei respective şi a formulat contestaţie la executare, susţinând, în mod nereal, că respectiva decizie nu are valoare de titlu executoriu, sugerându-i să procedeze potrivit prev. art. 3 din Lg. 10/2001.
Se mai arată că fondul ce trebuia constituit prin lege nu a rezolvat nici un dosar şi există hotărâri ale CEDO, care au condamnat Statul Român tocmai pentru faptul că acest fond nu este funcţional.
2. Apelantul mai consideră că Primăria era obligată să ofere, prin echivalent, bunuri de aceeaşi valoare, cantitate şi calitate cu cele expropriate abuziv şi că situaţia sa se pretează la acest fel de restituire, apreciind că s-ar impune ca Primăria să-i restituie cele 2 apartamente, ca despăgubire prin echivalent.
3. În mod greşit instanţa de fond a considerat că sunt aplicabile dispoz. Titlului VII din lege, în sensul că despăgubirile se vor acorda de către Comisia Centrală, constituită potrivit Lg. 247/2005, deoarece legea prevede obligaţia pentru Primărie de a da bunuri în compensaţie şi facilitatea pentru apelantul reclamant de a le accepta sau nu.
În acest sens, consideră că el fiind persoana care a identificat apartamentele şi situaţia lor juridică, Primăria este obligată să i le dea în compensarea casei şi anexelor gospodăreşti, expropriate abuziv.
4. Apelantul consideră că, în cauză, este aplicabilă Convenţia pentru Drepturile Omului, deoarece legislaţia naţională este necorespunzătoare şi în acest caz se aplică legislaţia europeană.
Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, precum şi motivele de apel, prin raportare la sentinţa apelată, Curtea constată că apelul este nefondat, dar pentru următoarele considerente, altele decât cele ale instanţei de fond.
1. Este de netăgăduit faptul că apelantul contestator a mai parcurs odată procedura prev. de Lg. 10/2001, cu modificările ulterioare, cu referire la imobilul expropriat în anul 1989, situat în Dr. Tr. Severin, str. Brîncoveanu, nr. 44.
În urma parcurgerii acestei proceduri, el a obţinut o hotărâre definitivă şi irevocabilă, respectiv decizia nr. 331 din 17.04.2006, a Curţii de Apel Craiova, prin care s-a stabilit că are dreptul la despăgubiri în echivalent, pentru imobilul expropriat, în sumă de 1.091.508,019 lei vechi.
Aşadar, parcurgând în mod irevocabil procedura prev. de Lg. 10/2001, cu modificările ulterioare, contestatorul apelant nu mai poate relua aceeaşi procedură, pentru acelaşi imobil.
2. Problema care se pune este aceea dacă procedura s-a finalizat, ştiut fiind că, în temeiul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, procesul trebuie finalizat prin punerea în executare a hotărârii judecătoreşti irevocabile şi dacă decizia nr. 331/2006, a Curţii de Apel Craiova, constituie sau nu titlul executoriu.
3. Aşa cum arată, în mod constant, practica Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg , orice proces trebuie finalizat prin punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti, fiind un non – sens să se considere că un proces este finalizat dacă nu se pune în executare o hotărâre judecătorească irevocabilă, orice stat membru, inclusiv Statul Român, având obligaţia de a pune în executare o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Aşa după cum rezultă din Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 19.10.2006, în cauza Matache şi alţii contra României, paragraful 26, „executarea unei sentinţe sau a unei hotărâri, indiferent a cărei instanţe este, trebuie să fie considerată ca făcând parte integrantă din „proces”, în sensul art. 6 al Convenţiei. Dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu, dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă şi obligatorie să rămână ineficientă în detrimentul unei părţi”.
4. În ce priveşte faptul dacă decizia nr.133/2006, a Curţii de Apel Craiova, era executorie sau nu, tot în cauza Matache şi alţii contra României, se arată că „Curtea nu împărtăşeşte poziţia Guvernului, conform căreia autorităţile nu erau obligate să execute sentinţa decât începând de la data la care contestaţia împotriva sentinţei a fost respinsă. Ea aminteşte că administraţia constituie un element al statului de drept, interesul său identificându-se cu cel al unei bune administrări a justiţiei şi dacă administraţia refuză sau omite să se execute sau întârzie să o facă, garanţiile de la art. 6, de care a beneficiat justiţiabilul în timpul etapei judiciare, pierd orice raţiune de a fi” (paragraful 27).
În paragraful 28 din aceeaşi hotărâre, se arată că „ nu este cazul să se ceară unui individ care a obţinut o creanţă împotriva statului, în urma unei proceduri judiciare, să demareze ulterior o procedură de executare forţată pentru a obţine despăgubire”, iar la paragraful 29 se arată că „Curtea consideră ….că dreptul de a se plăti o despăgubire având drept bază sumele stabilite de instanţă, decurge în orice caz din sentinţa….şi nu din decizia administrativă ulterioară”.
Aşadar, având în vedere cele de mai sus, Curtea apreciază că decizia nr. 133/2006, a Curţii de Apel Craiova, este executorie.
5. Dată fiind această situaţie, apelantul contestator nu mai poate cere încă o dată despăgubiri în echivalent, prin restituirea unor alte bunuri de aceeaşi valoare, calitate şi cantitate ca şi a celei expropriate. În speţă, nu poate primi apartamentele respective în natură, deoarece el are stabilită o despăgubire în bani, precum şi un titlu executoriu, pe care trebuie să-l valorifice ca atare, eventual chiar prin executarea silită asupra apartamentelor pe care el le-a identificat ca fiind ale Primăriei, după care poate să-şi recupereze creanţa stabilită în mod irevocabil prin decizia nr. 133/2006, a Curţii de Apel Craiova, din sumele obţinute în urma executării silite.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 296 Cod pr.civ., Curtea va respinge apelul ca nefondat.
