Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal şi înregistrată sub nr. 870/com/CAF din 14.03.2006, reclamanta SC” FORESTIND” SA Brodina în contradictoriu cu pârâta Direcţia Silvică Suceava a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să-i permită continuarea lucrărilor de exploatare masă lemnoasă şi transport al materialului lemnos de pe partizile nr. 44 – fond forestier de stat, în volum brut de 1703 m.c. aparţinând Ocolului Silvic Falcău, precum şi 94 P – fond forestier de stat în volum brut total de 4319 m.c., aparţinând Ocolului Silvic Brodina.
În motivarea cererii de ordonanţă preşedinţială, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta două contracte de vânzare – cumpărare masă lemnoasă pe picior ( nr. 26979 din 12.12.2005 şi nr. 26909 din 12.12.2005) şi că deşi şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, pârâta în mod abuziv şi nejustificat a emis ordinul nr.3333 din 15.02.2006 prin care s-a dispus sistarea exploatării masei lemnoase şi că prin această măsură a fost pusă în situaţia de a nu-şi mai putea desfăşura obiectul de activitate cu consecinţe deosebit de grave asupra activităţii, cum ar fi imposibilitatea plăţii salariilor către cei 350 de salariaţi şi a respectării la rândul său a contractelor încheiate cu diverşi clienţi, ceea ce va conduce în mod inevitabil la suportarea de penalităţi de întârziere pentru neexecutarea acelor contracte.
În cauză la termenul din 23.03.2006 a formulat cerere de intervenţie în interes propriu Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, care a solicitat respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială deoarece prin decizia civilă nr. 83 din 07.02.2006 a Tribunalului Suceava – secţia civilă, a fost admisă cererea de ordonanţă preşedinţială şi obligată pârâta să sisteze lucrările de exploatare de pe suprafaţa de 192.468 ha teren pădure care face obiectul cererii de retrocedare şi, ca urmare a notificărilor făcute prin intermediul executorului judecătoresc prin nota telefonică nr. 44 din 15.02.2006 emisă de Direcţia Silvică Suceava, s-a transmis ocoalelor silvice sistarea lucrărilor de exploatare.
A mai arătat intervenienta că nu poate fi obligată să permită accesul reclamantei la exploatarea masei lemnoase şi transport al materialului lemnos, deoarece în acest fel s-ar încălca dreptul de proprietate privată garantată constituţional şi al principiului respectării proprietăţii enunţat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la CEDO. În fine, a mai arătat intervenienta că obligaţia de a face nu poate fi dispusă prin ordonanţă preşedinţială decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive.
Prin încheierea de şedinţă din 24.03.2006, cererea de intervenţie în interes propriu a fost admisă în principiu.
Tribunalul Suceava – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 467 din 14.04.2006 a admis în parte cererea de ordonanţă preşedinţială şi a obligat pârâta să permită reclamantei exploatarea masei lemnoase şi transportul materialului lemnos până la data de 30.04.2006 de pe partizile prevăzute în contractele de vânzare – cumpărare a masei lemnoase pe picior nr. 26909 şi 26979 din 12.12.2005 conform graficelor de eşalonare a tăierilor pentru perioada rămasă până la data menţionată şi a actelor de punere în valoare anexă la contractele menţionate.
Totodată a fost respinsă ca nefondată cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în cauză sunt date condiţiile cerute de art. 581 cod procedură civilă pentru a ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării.
Astfel, a reţinut prima instanţă că este dată urgenţa deoarece sistarea exploatării masei lemnoase ar pune societatea reclamantă în imposibilitatea de a nu putea să-şi respecte contractele încheiate şi de a plăti salariile angajaţilor, cauzându-i astfel o pagubă iminentă, în sensul textului de lege menţionat.
În ceea ce priveşte vremelnicia măsurii solicitate, instanţa de fond a reţinut că este de asemeni dată, motivat de faptul că litigiul se va soluţiona în fond la 24.03.2006 şi pentru că potrivit art. 5 din Ordinul nr. 635/2002 a Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, exploatarea masei lemnoase poate avea loc doar în perioada 15 septembrie – 30 aprilie.
Prima instanţă a reţinut că prin permiterea reclamantei la exploatarea masei lemnoase, exploatare care urmează să aibă loc cu respectarea regulilor silvice, nu echivalează cu o încălcare a dreptului de proprietate a intervenientului, atâta timp cât, conform art. 18 din OG nr. 96/1998 republicată, până la retrocedarea unor terenuri forestiere din administrarea R.N.P.- Romsilva în proprietate privată, respectiv până la punerea în posesie conform prevederilor Legii nr. 1/2000, RNP – Romsilva are obligaţia să execute lucrări tehnice silvice conform prevederilor amenajamentelor silvice şi reglementărilor impuse de regimul silvic.
Împotriva sentinţei a declarat recurs intervenienta Fondul Bisericesc Ortodox Româna al Bucovinei, care a arătat că obligaţia de a face nu poate fi dispusă prin ordonanţă preşedinţială decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive.
În esenţă, recurenta a arătat că pârâta Direcţia Silvică Suceava a dispus sistarea lucrărilor de exploatare a masei lemnoase prin punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti ( decizia nr. 83 din 07.02.2006), astfel încât actul său nu este unul abuziv ci unul dat în aplicarea legii , iar pe de altă parte a invocat că nu este admisibil ca pe calea ordonanţei preşedinţiale formulată de agenţii economici care au contractat masă lemnoasă cu Direcţia Silvică Suceava de pe terenurile proprietatea Fondului Bisericesc ce sunt supuse retrocedării să se înfrângă efectele hotărârii judecătoreşti irevocabile.
Recurenta a mai evidenţiat faptul că în lumina principiului preeminenţei dreptului, prioritatea este protecţia proprietăţii, respectarea şi garantarea dreptului de proprietate, ori admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială a agenţilor economic, ar echivala cu încălcarea dreptului de proprietate privată garantată constituţional şi a principiului respectării proprietăţii enunţat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la CEDO.
Recursul se poate încadra în dispoziţiile art. 304 pct. 9 cod pr. civilă.
Recursul este fondat.
Din petitul cererii de ordonanţă preşedinţială rezultă până la evidenţă că obiectul cererii formulate de reclamanta SC FORESTIND SA Brodina, jud. Suceava îl formează obligaţia de a face – constând în obligarea pârâtei Direcţia Silvică Suceava de a-i permite continuarea lucrărilor de exploatare masă lemnoasă şi transport al materialului lemnos.
Ori, obligaţia de a face nu poate fi dispusă prin ordonanţă preşedinţială decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece numai în felul acesta se păstrează caracterul vremelnic al măsurilor luate.
Dar, în cauză reclamanta nu a demonstrat că pârâta Direcţia Silvică Suceava a dispus sistarea lucrărilor de exploatare abuziv şi fără titlu. Din contră, pârâta a dispus sistarea lucrărilor de exploatare de pe suprafaţa de 192.468 ha teren cu vegetaţie forestieră ce face obiectul cererii de retrocedare formulată de Fondul Bisericesc la Comisia Judeţeană şi înregistrată sub nr. 14524 din 27.07.2005, în baza sentinţei civile nr. 83 din 07.02.2006 a Tribunalului Suceava – secţia civilă, prin care a fost admisă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de Fondul Bisericesc în contradictoriu cu Direcţia Silvică Suceava – filele 4 şi 5 fond.
Mai mult, pârâta Direcţia Silvică Suceava dând eficienţă adresei nr. 10012/SM din 6 ianuarie 2006 a Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva, prin Notă telefonică nr. 44 din 15.02.2006 – fila 45 dosar fond – a dispus ocoalelor silvice sistarea lucrărilor de exploatare a terenurilor forestiere proprietate a Fondului Bisericesc, dând astfel eficienţă deciziei nr. 83 din 07.02.2006 a Tribunalului Suceava.
Rezultă astfel fără putinţă de tăgadă că pârâta Direcţia Silvică Suceava nu a săvârşit nici un act abuziv astfel că obligaţia de a face nu poate fi dispusă prin ordonanţă preşedinţială, aşa cum s-a motivat mai sus.
Din moment ce pârâta Direcţia Silvică Suceava are interdicţie de a efectua orice activitate de exploatare a terenurilor Fondului Bisericesc nu poate fi obligată să permită accesul agenţilor economici la exploatare.
Pe cale de consecinţă, nu este posibil ca pe calea ordonanţei preşedinţiale formulată de agenţii economici care la rândul lor au contractat masă lemnoasă cu Direcţia Silvică Suceava de pe terenurile proprietatea Fondului Bisericesc care sunt supuse retrocedării să se înfrângă efectele sentinţei judecătoreşti irevocabile ( sentinţa nr. 83 din 07.02.2006 a Tribunalului Suceava – secţia civilă) deoarece astfel s-ar încălca dreptul de proprietate privat, garantat constituţional, a Fondului Bisericesc asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră.
Intervenienta recurentă a făcut dovada că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere prin cererea adresată Comisiei Judeţene Suceava nr. 14524 din 27.07.2005, dar şi promovării unei acţiuni în revendicare aflată în curs de soluţionare la Tribunalul Suceava – filele 18 – 26 dosar recurs – exprimându-şi astfel dorinţa de a intra în posesia terenurilor forestiere proprietatea sa conform legislaţiei naţionale ( Legea nr. 18/1991 republicată, Legea nr. 169/1997 cu modificările şi completările ulterioare şi Legea nr. 1/2000 cu modificările şi completările ulterioare) dar care atrag supă sine aplicarea garanţiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la CEDO.
În contextul celor mai sus arătate, ordonanţa preşedinţială formulată apare inadmisibilă fiind de prisos analizarea îndeplinirii condiţiilor cumulative cerute de dispoziţiile art. 581 cod pr. civilă, iar cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, întemeiată.
Cum nici din oficiu instanţa nu a constatat existenţa unor motive de ordine publică care să conducă la modificarea sau casarea sentinţei, instanţa în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 3042 şi art. 3123(1) cod pr. civilă, a admis recursul declarat de intervenientă, a modificat în totalitate sentinţa recurată şi în rejudecare a respins ca inadmisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantă şi a admis cererea de intervenţie în nume propriu formulată de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei.
