Procedura insolvenţei. Insolvenţa. Răsturnarea prezumţiei de insolvenţă.
Considerand insolventa, potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr.85/2006, ca acea stare a patrimoniului debitorului catacterizata prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, Curtea arata ca legea prezuma legal simplu instalata insolventa in conditiile literei a) a dispozitiei legale aratate, atunci cand dupa 30 de zile de la scadenta debitorul nu si-a platit o datorie exigibila si in consecinta, este intemeiata cererea unui creditor de declansare a procedurii atunci cand creanta sa depaseste valoarea prag impusa prin art. 3 pct. 12 din Legea nr.85/2006.
Considerand insolventa, potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr.85/2006, ca acea stare a patrimoniului debitorului catacterizata prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, Curtea arata ca legea prezuma legal simplu instalata insolventa in conditiile literei a) a dispozitiei legale aratate, atunci cand dupa 30 de zile de la scadenta debitorul nu si-a platit o datorie exigibila si in consecinta, este intemeiata cererea unui creditor de declansare a procedurii atunci cand creanta sa depaseste valoarea prag impusa prin art. 3 pct. 12 din Legea nr.85/2006.
In aceste circumstante, prin activarea prezumtiei, revine debitoarei sarcina resturnarii sale prin infirmarea insolventei, adica a demonstrarii acelor situatii de fapt de natura sa releve ca S.C. V.T. S.R.L. dispune de lichiditati indestulatoare pentru plata datoriilor sale, indiferent de numarul lor sau de calitatea creditorilor.
In aceste circumstante, prin activarea prezumtiei, revine debitoarei sarcina resturnarii sale prin infirmarea insolventei, adica a demonstrarii acelor situatii de fapt de natura sa releve ca S.C. V.T. S.R.L. dispune de lichiditati indestulatoare pentru plata datoriilor sale, indiferent de numarul lor sau de calitatea creditorilor.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI-SECŢIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.59R/ 17 ianuarie 2008)
Prin sentinţa comercială nr.2102/29.05.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Comercială în dosar nr.14906/3/2007, judecătorul sindic a admis cererea formulată de către creditoarea V.L. S.A., iar în temeiul art.33 din Legea nr.85/2006 a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei S.C. V.T. S.R.L., dispunând ridicarea dreptului de administrare al debitorului şi luând toate măsurile legale subsecvente deschiderii procedurii, fixând termenele pentru înregistrarea declaraţiilor de creanţă, verificarea creanţelor, definitivarea tabelului şi data primei şedinţe a creditorilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi suspendarea executării sentinţei până la soluţionarea recursului.
În motivarea recursului recurenta a arătat că hotărârea dată a fost pronunţată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii, potrivit art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
În acest sens, s-a arătat că nici cererea de deschidere a procedurii şi nici sentinţa pronunţată nu au fost comunicate debitoarei, potrivit art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006, astfel încât partea a fost lipsită de dreptul de a formula contestaţie în termenul de 10 zile prevăzut de lege de la data comunicării cererii creditoarei şi implicit, a fost lipsită de dreptul la apărare.
S-a arătat că prima instanţă a încălcat regulile referitoare la comunicarea actelor de procedură, care trebuiau aplicate, până la data intrării în insolvenţă, potrivit dispoziţiilor generale ale Codului de procedură civilă.
Pe fondul cauzei, recurenta a solicitat instanţei de recurs să constate că nu se găseşte în stare de insolvenţă iminentă sau prezumată, sens în care a invocat bilanţul contabil al societăţii pentru anul 2006, balanţa contrabilă la nivelul lunii aprilie 2007 şi un extras al situaţiei plăţilor efectuate de către S.C. V. T. S.R.L. până la data intrării în procedură. S-a subliniat astfel că, trebuie constatat că plăţile realizate până la data intrării în insolvenţă a debitoarei cifrează 8.859.450,24 lei, ceea ce demonstrează suficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Mai mult, s-a subliniat că în ce priveşte creditorul V.L. S.A., debitoarea a efectuat plăţi de 41.160 lei înainte de deschiderea procedurii, astfel că debitul rămas la plată nu depăşeşte limita minimă legală impusă de lege ca valoare prag pentru deschiderea procedurii.
Analizand recursul din perspectiva criticilor formulate de parte impotriva sentintei atacate, Curtea retine ca acestea se grupeaza in doua categorii distincte, de casare – cele referitoare la incalcarea formelor de procedura prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii, potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă si de modificare – cele referitoare la apreciarea gresita a probatoriilor si gresita aplicare a legii la situatia de fapt, de natura asa infirme starea de isolventa a debitorului, considereta de catre prima instanta la pronuntarea sentintei, urmand ca acestea sa fie analizate in ordinea prezentata in raport cu efectele pe care tind sa le produca.
Astfel, recurenta S.C. V.T. S.R.L. subliniaza ca cererea de deschidere a procedurii formulata de catre V.L. S.A. si V.B.A. S.A. nu i-a fost comunicata in conditiile art. 33 alin. 1 si art. 7 alin. 3 din Legea nr.85/2006, fiind astfel lipsita de posibilitatea de a formula contestatie in conditiile legii si, implicit, de dreptul la aparare, ca drept fundamental.
In cercetarea acestui motiv al recursului, Curtea arata ca, premergator deschiderii procedurii insolventei, actele de procedura sunt supuse comunicarii in conditiile dodului de procedura civila, sens in care devin aplicabile dispozitiile art.86 si urmatoarele Cod procedură civilă.
Potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr.85/2006, in cadrul actelor inaintate de catre instanta de fond cu relevanta in solutionarea recursului se regaseste procesul-verbal de indeplinire a procedurii de citare si comunicare a cererii de deschidere a procedurii pentru termenul de judecata din 29.05.2007 catre debitoare, act care atesta indeplinirea formalitatilor legale necesare de catre instanta de fond si care, potrivit art. 100 Cod procedură civilă constituie dovada de natura sa contrazica sustinerile de nelegalitate ale recurentei.
In ceea ce priveste necomunicarea sentintei de deschidere a procedurii insolventei catre S.C. V.T.S.R.L., dincolo de imprejurarea ca acest aspect nu are vocatia de a pune in discutie nulitatea hotararii ca act de procedura prin interpretarea art. 106 Cod procedură civilă, in masura in care efectul necomunicarii s-ar extinde numai asupra actelor de procedura cu caracter ulterior sentintei, Curtea va arata in cele ce urmeaza ca afirmatiile recurentei nu sunt intemeiate.
Astfel, intrucat potrivit art. 3 pct. 4 din Legea nr.85/2006, data deschiderii procedurii este data pronuntarii sentintei in conditiile art. 33 alin. 4 din Lege, hotararea avand caracter executoriu de la pronuntare, urmeaza ca procedura de citare si comunicare a actelor de procedura care succed acestui moment, inclusiv procedura de comunicare a sentintei catre debitoare va fi realizata in conditiile art. 7 alin. 1 din Legea nr.85/2006, prin publicarea acesteia in Buletinul Procedurilor de Insolventa.
Curtea constata legal efectuata procedura de comunicare a sentintei de deschidere a procedurii catre debitoare, asa cum rezulta din dovada nr. 54427/16.07.2007 emisa de catre Oficiul National al Registrului Comerţului care certifica publicarea, la 16.07.2007 a sentintei din data de 29.05.2007 pronuntata in dosarul nr. 14906/3/2007 al Tribunalului Bucureşti.
In ceea ce priveste criticile formulate de catre recurenta cu privire la constatarile gresite ale instantei de fond in evaluarea starii de insolventa a debitoarei S.C. Verta Tel S.R.L., Curtea prezinta urmatoarele considerente:
Recurenta fara a infirma existenta raportului obligational de plata intre aceasta si creditoare, existenta unei creante certe lichide si exigibile, isi intemeiaza recursul pe datele relevate de situatia bilantiera anuala a societatii la nivelul anului 2006, balanta contabila a lunii aprilie 2007, situatia platilor catre alti creditori pana la data intrarii in insolventa si imprejurarea ca a platit catre craditoare o catime de 41.160 lei din totalul datoriei de 155.793,18 lei.
Or, instanta de fond a efectuat aceste verificari, considerand conditiile implinite, iar Curtea retine ca nici in recurs situatiile factuale considerate nu sunt eficient combatute.
Sub acest aspect este lipsita de relevanta afirmatia recurentei cara arata ca pana la deschiderea procedurii a realizat plati catre alti creditori insumand 8.859.450,24 lei sau care au fost operatiunile contabile inregistrate in luna aprilie a anului 2007, cata vreme la data intrarii in insolventa existau datorii neplatite iar, asa cum rezulta din extrasele de cont atasate la dosar, soldul banesc disponibil in contul curent in care partea opereaza aceste tranzactii este, la 29.05.2007, “0”.
De asemenea, este lipsita de eficienta, in aceste circumstante apararea recurentei care se prevaleaza de situatia reflectata in bilantul contabil pe anul 2006 si de platile partiale neidenstulatoare pentru caractarizarea valorii prag a creantei V.L. S.A., cata vreme la momentul intrarii in procedura reglementata de Legea nr.85/2006 debitoarea nu mai dispunea de lichiditati.
In lipsa probelor apte sa rastoarne, in recurs, prezumtia de insolventa activata impotriva debitoarei prin situatia de fapt si dovezile prezentate de catre creditoare, criticile de nelegalitate aduse in calea de atac sunt nefondate si vor fi respinse.
De aceea, fata de toate aceste considerente, Curtea apreciaza ca recursul promovat este neintemeiat si, in considerarea dispozitiilor art. 312 Cod procedură civilă, il va respinge.
1
