Procedura insolvenţei. Formularea acţiunii în răspundere prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006. Legitimare procesuală activă
Legea nr. 85/2006, art. 138 alin. 3
Art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 instituie o legitimare procesuală specială pentru comitetul creditorilor ca organ colectiv, astfel că nu este îngăduit fiecărui creditor în parte să formuleze acţiune în răspundere prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006 ( în condiţiile în care creditorii s-au constituit într-un astfel de comitet ).
(C.Ap. Bucuresti, Sectia a V a Comerciala
decizia nr. 23 din 14 ianuarie 2008)
Prin sentinţa comercială nr.2518/22.06.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII a Comercială a fost respinsă cererea formulată de creditoarea AVAS împotriva pârâtului I.S., cu privire la obligarea acestuia să suporte pasivul debitoarei SC P.X.G. SRL, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunţa această hotărâre judecătorul-sindic a reţinut că potrivit articolului 138 alin. 3 din Legea nr.85/2006 numai comitetul creditorilor poate cere judecătorului -sindic să fie autorizat să introducă acţiune prevăzută la alineatul 1, dacă administratorul/lichidatorul judiciar a omis să indice cauzele insolvenţei, persoanele culpabile de starea de insolvenţă ori dacă acesta a omis să formuleze acţiunea şi aceasta ameninţă să se prescrie. Drept urmare, judecătorul-sindic a autorizat astfel comitetul creditorilor, să formuleze cerere împotriva pârâtului. Judecătorul-sindic subliniază că autorizarea s-a dat comitetului creditorilor, iar nu preşedintelui acestui comitet, respectiv creditoarei A.V.A.S. Pe de altă parte, s-a reţinut că nici comitetul creditorilor nu a mandatat-o pe creditoarea A.V.A.S. să formuleze această cerere, ci dimpotrivă, Comitetul creditorilor a decis să nu se formuleze o astfel de cerere.
Pe cale de consecinţă, A.V.A.S. nu avea calitate procesuală activă să formuleze cererea întemeiată pe dispoziţiile articolului 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea AVAS, ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V a Comercială.
În motivarea recursului se arată că în mod greşit s-a respins cererea A.V.A.S., deoarece, în calitate de preşedinte al Comitetului creditorilor A.V.A.S. a fost autorizat să formuleze cerere pentru angajarea răspunderii fostului administrator, în vederea recuperării creanţei privind întregul pasiv al debitoarei .
Se mai arată, de asemenea, că fiecare creditor în parte are calitate procesuală activă să formuleze această cerere. Este aşa deoarece scopul rezultat din articolul 2 din lege este acela al instituirii unui sprijin pentru creditori ale căror interese sunt concurenţiale, precum şi acela al celerităţii actului de justiţie .
În cauză, A.V.A.S. are calitate de creditor şi a fost desemnat preşedinte al Comitetului Creditorilor, cele două ipostaze conferind acestuia calitatea procesuală activă. Legiuitorul când a prevăzut faptul că poate fi autorizat de instanţă comitetul creditorilor, nu a exclus posibilitatea ca acei creditori neconstituiţi în comitet să fie autorizaţi să acţioneze în instanţă persoanele responsabile de ajungerea debitoarei în faliment. Intenţia legiuitorului exprimată prin norma juridică incidentă în cauză a fost aceea de a oferi creditorilor un mijloc procedural prin care creditorii îşi pot recupera creanţele prin sancţionarea membrilor organelor de conducere.
Pe fond, recurenta susţine în esenţă că deşi nu există un raport amănunţit al cauzelor care au condus la insolvenţa debitoarei, nici până în prezent fostul administrator al debitoarei nu a răspuns solicitărilor prevăzute de articolul 35 din Legea nr. 85/2006 de a preda actele şi informaţiile prevăzute de articolul 28 alin. 1 din aceeaşi lege . Din informaţiile prezentate în rapoartele lichidatorului judiciar reiese faptul că acesta a fost nevoit să facă demersurile la administraţia fiscală pentru a obţine cel puţin copii ale unor bilanţuri contabile şi minimum de raportări contabile. Din acestea rezultă că este vizibilă continuarea activităţii, debitoarei la nivelul cheltuielilor pe care societatea a continuat să le întreprindă, respectiv că în perioada 1999 -2004 inclusiv societatea a acumulat datorii de 551 % .
Potrivit articolului 2 şi 6 din Legea nr. 82/1991 contabilitatea trebuie să cuprindă şi furnizarea informaţiilor necesare stabilirii patrimoniului, înregistrările făcându-se cronologic şi sistematic, această obligaţie nefiind îndeplinită de administratori.
De aceea , recurenta consideră că sunt incidente dispoziţiile articolului 138 lit. a,d şi c din Legea nr. 85/ 2006.
În drept se invocă dispoziţiile articolului 374 şi următoarele din codul comercial, articolul 138 din Legea nr. 85/2006, articolul 72 şi 73 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată şi articolului 3041 Cod Procedură Civilă şi articolul 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă .
Analizând recursul formulat, prin prisma criticilor invocate cu privire la sentinţa recurată, a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză şi a probelor administrate, Curtea a apreciat că recursul este nefondat şi a fost respins ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit articolului 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acţiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice în raportul său cauzele şi persoanele vinovate de starea de insolvenţă a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acţiunea prevăzută la alin. 1 şi răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 ameninţă să se prescrie.
Textul instituie o legitimare procesuală specială pentru acest organ colectiv (comitetul creditorilor) astfel că nu este îngăduit fiecărui creditor în parte să formuleze această acţiune ( în condiţiile în care creditorii s-au constituit într-un astfel de comitet) . Este aşa deoarece procedura insolvenţei este o procedură concursuală colectivă, iar nu individuală.
Prin urmare, dacă în cadrul şedinţei, Comitetul Creditorilor nu a decis cu majoritate să formuleze acţiunea privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei, aşa cum rezultă din procesul verbal din 07.02.2007, rezultă că A.V.A.S. nu justifică legitimare procesuală pentru formularea acestei acţiuni.
Pe de altă parte, A.V.A.S. nu a formulat cererea, în numele Comitetului Creditorilor adică în calitate de mandatar al acestuia, ci în nume propriu, ca şi creditor individual.
Or, faţă de dispoziţiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 şi de procesul-verbal din 7.02.2007, acesta nu putea formula această acţiune.
Chiar dacă dispoziţiile Legii nr. 85/2006 protejează interesele creditorilor, exercitarea acţiunii prevăzute de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 este lăsată la latitudinea Comitetului Creditorilor, chiar dacă judecătorul-sindic a autorizat formularea acesteia.
Caracterul colectiv şi concursual al procedurii presupune în cazul de faţă o majoritate simplă a creditorilor care să voteze pentru exercitarea acţiunii, ceea ce nu s-a întrunit în şedinţa din 7.02.2006.
De aceea, Curtea, constatând că în mod corect a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a A.V.A.S. în temeiul articolului 312 alin. 1 raportat la articolul 304 pct.9 şi articolul 3041 Cod Procedură Civilă a respins recursul ca nefondat.
3
