Ordonanţă preşedenţială. Condiţii.


Deşi prin lipsa de folosinţă i se poate crea proprietarului un prejudiciu, pentru realizarea prerogativelor conferite de dreptul de proprietate calea este aceea a dreptului comun şi nu procedura specială a ordonanţei preşedinţiale.

Lipsa rolului activ al instanţei, care nu a administrat toate probele necesare, nu poate fi reţinută, întrucât procedura ordonanţei preşedinţiale este una  de urgenţă în cadrul căreia nu se pot administra orice fel de probe care ar conduce la  tergiversarea soluţionării acesteia şi ar transforma cauza în una de drept comun.

Obligarea de a lăsa proprietarului folosinţa bunului nu este o măsură vremelnică, ci una definitivă, ce nu poate fi dispusă pe calea ordonanţei preşedenţiale.

Reclamanta SC M SRL  s-a adresat Judecătoriei Craiova cu o cerere de ordonanţă preşedinţială, solicitând obligarea pârâtei BCR – Sucursala Craiova să-şi ridice sigiliile şi să-şi mute cantitatea de alcool depozitată în recipientele proprietatea sa de inox alimentar, cu nr.de inventar 2007 şi 2010.

Prin sentinţa civilă nr.4981 din 11.05.2005, Judecătoria Craiova a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, în temeiul art.2 pct.1 lit. a cod procedură civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ la nr.851/COM/2005.

Tribunalul Dolj, prin sentinţa nr.488 din 22 iulie 2005, a respins cererea formulată de reclamantă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

Motivul de nelegalitate invocat de recurentă se referă la aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art.581 cod procedură civilă, considerând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei, respectiv urgenţa, vremelnicia şi neprejudicierea fondului.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi văzând dispoziţiile art.304 şi art.3041, dar şi dispoziţiile speciale ce reglementează ordonanţa preşedinţială, respectiv art.581 cod procedură civilă Curtea, reţine că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Din interpretarea art.581 cod procedură civilă, rezultă că pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedenţială este necesar a fi îndeplinite cumulativ trei condiţii şi anume: urgenţa, vremelnicia măsurii şi neprejudecarea fondului.

În speţă nu sunt îndeplinite condiţiile privind urgenţa şi vremelnicia măsurii, chiar dacă aparenţa dreptului este în favoarea recurentei reclamante.

Este adevărat că recurenta reclamantă este proprietara recipienţilor din inox şi că prin lipsa de folosinţă i se poate crea un prejudiciu  însă, pentru realizarea prerogativelor conferite de dreptul de proprietate calea este aceea a dreptului comun şi nu procedura specială a ordonanţei preşedinţiale.

Mai mult decât atât, din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că pe rolul executorului judecătoresc se află un dosar de executare pentru vânzarea alcoolului depozitat în cei doi recipienţi, asupra căruia se află instituită măsura sechestrului dinainte de data cumpărării de către recurenta reclamantă a celor doi recipienţi.

Lipsa rolului activ al instanţei de fond invocată prin cel de-al doilea motiv de recurs nu poate fi reţinută, întrucât procedura ordonanţei preşedinţiale este una  de urgenţă în cadrul căreia nu se pot administra orice fel de probe ce ar conduce la  tergiversarea soluţionării acesteia şi ar transforma cauza în una de drept comun.

Pe de altă parte, obligarea intimatei pârâte, pe calea ordonanţei preşedinţiale, de a-şi ridica alcoolul depozitat în cei doi recipienţi nu este o măsură vremelnică, ci una definitivă, iar acest lucru oricum nu ar putea să-l facă intimata pârâtă atâta timp cât sigiliile sunt aplicate şi de Direcţia Finanţelor Publice.

Motivaţia reţinută de instanţa de fond potrivit căreia reclamanta nu a făcut dovada că are în obiectul său de activitate comercializarea sau procesarea alcoolului, ori alte activităţi ce presupun depozitarea de substanţe în respectivii recipienţi, de natură să justifice urgenţa măsurii, nu prezintă relevanţă întrucât, fără dubiu, reclamanta este proprietara celor doi recipienţi şi este în drept să se bucure de toate dezmembrămintele dreptului de proprietate precum dreptul de folosinţă sau de dispoziţie, lucru pe care îl poate face însă pe calea dreptului comun şi nu pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Prin urmare,  nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.581 cod pr. civilă, în mod corect instanţa de fond a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată.