Nelegalitatea deciziei angajatorului prin care s-a dispus încetarea disciplinară a contractului individual de muncă pentru absenţe nemotivate în ipoteza reţinerii în preambulul acesteia a altei abateri, respectiv refuzul nejustificat de începere a lucrului
Prin cererea înregistrată la nr. 10104/2005, contestatorul G.I. a chemat în judecată pe intimata SC FORTUS SA Iaşi solicitând anularea deciziei de sancţionare disciplinară nr. 772/2005 şi restabilirea situaţiei anterioare, plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 1.06.2005 şi până la restabilirea legalităţii cu toate indexările, majorările prevăzute în contractul colectiv de muncă şi dobânda legală aferentă.
Prin sentinţa civilă nr. 90/13.01.2006 a Tribunalului Iaşi s-a respins excepţia nulităţii absolute invocată de contestator. Respinge excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intimată.
Admite în parte contestaţia formulată de contestatorul G.I. în contradictoriu cu intimata SC FORTUS SA Iaşi.
Dispune anularea deciziei nr. 772/12.10.2005 emisă de intimată.
Dispune reintegrarea contestatorului în postul avut anterior emiterii deciziei.
Obligă intimata la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu datat desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrare.
Obligă intimata să plătească contestatorului salariile restante pentru perioada 1.09.2005-12.10.2005.
Respinge cererile contestatorului privind obligarea intimatei la plata de daune materiale şi morale.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că în zilele de 6.10, 7.10. şi 10.10.2005 contestatorul a refuzat să înceapă lucrul, dar a fost prezent la sediul societăţii angajatoare.
Pentru aceste considerente, instanţa a reţinut că unitatea, în mod greşit, a dispus sancţionarea contestatorului potrivit dispoziţiilor art. 35 (b) din R.O.I., dispunându-se astfel anularea deciziei de sancţionare.
Împotriva sentinţei civile nr. 90/13.01.2006 a Tribunalului Iaşi a formulat recurs S.C. FORTUS S.A. Iaşi.
Se critică sentinţa recurată pentru următoarele motive:
-sentinţa cuprinde motivaţii contradictorii. Deşi instanţa reţine că au fost încălcate prevederile art. 35 lit. b din R.O.I., contată apoi că în mod greşit a fost sancţionat contestatorul pentru nerespectarea art. 35 lit. b din Regulamentul intern;
-pentru zilele de 6.10, 7.10. şi 10.10.2005 salariatul a refuzat nejustificat să înceapă lucrul şi nu a lucrat deloc în aceste zile, înregistrând trei absenţe nemotivate;
-foaia colectivă de prezenţă depusă de unitate este singurul act oficial care reflectă realitatea, actele depuse de contestator nefiind înregistrate la societate, nefiind astfel opozabile;
-decizia de sancţionare a fost emisă în baza referatului nr. 767/830 cu propunerea de sancţionare, menţionându-se că salariatul a refuzat nejustificat să înceapă lucrul, a creat tensiuni la locul de muncă, a nerespectării termenelor de finalizare a lucrărilor.
Acţiunea salariaţilor de întrerupere a activităţii în zilele de 6.10., 7.10. şi 10.10.2005 est nelegală în raport cu dispoziţiile legale incidente în materie, fiind vorba de art. 250, 251 şi 252 din Codul muncii şi dispoziţiile Legii nr. 168/1999 privind conflictele de muncă.
Grevele declanşate ca urmare a neplăţii salariilor sunt nelegale. Greva nu poate fi declanşată decât în cazul îndeplinirii anumitor condiţii.
Contestatorul avea cu totul alte căi legale pentru soluţionarea conflictului de muncă şi nu încetarea voluntară şi nejustificată a activităţii fără parcurgerea procedurilor legale prealabile.
Recursul formulat a fost considerat întemeiat şi a fost admis prin decizia nr. 432/20.06.2006.
Prin decizia de sancţionare nr. 772/12.10.2005, SC FORTUS SA Iaşi a dispus încetarea disciplinară a contractului de muncă a contestatorului G.I. pentru absenţe nemotivate de la serviciu, deşi a reţinut că G.I. a comis următoarea abatere disciplinară: a refuzat nejustificat să înceapă lucrul şi nu a lucrat deloc în zilele de 06, 07 şi 10.10.2006, înregistrând 3 (trei) absenţe nemotivate, încălcând prevederile art. 35 lit. b din Regulamentul intern şi art. 28, art. 14 şi 27 din Regulamentul intern.
În speţă, din probatoriul administrat în cauză, actele depuse atât de unitate, cât şi de contestator, interogatoriul contestatorului, rezultă că în zilele de 6, 7 şi 10.10.2005, contestatorul G.I. deşi a fost prezent la serviciu, a refuzat să înceapă lucrul până la plata salariilor restante.
Absenţa nemotivată ca abatere disciplinară constă în aceea că angajatul nu s-a aflat în unitate în zilele de 6, 7 şi 10.10.2005.
În mod greşit unitatea a dispus încetarea contractului de muncă a contestatorului pentru absenţe nemotivate de la serviciu, întrucât acesta a fost prezent la locul de muncă, secţia de utilaj metalurgic – SC FORTUS SA , împrejurarea recunoscută de recurentă prin memoriul de recurs.
Neprestarea muncii ar putea constitui în anumite condiţii o încălcare a Regulamentului de Ordine Interioară , care să atragă o răspundere disciplinară distinctă.
Potrivit art. 8 din Codul muncii, relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi a bunei-credinţe.
Este cert că în zilele de 6, 7 şi 10.10.2005 o parte din salariaţii de la secţia de utilaj metalurgic, printre care şi contestatorul, au întrerupt activitatea, situaţie recunoscută şi de recurentă, pentru plata unor drepturi salariale restante.
Principiul bunei-credinţe trebuie să funcţioneze pentru toţi participanţii la raporturile de muncă (inclusiv pentru recurentă şi intimat), în condiţiile legii şi ale contractelor colective de muncă.
Întreruperea activităţii de către angajaţii de la SC Fortus SA este certă şi nu poate fi examinată în prezenta cauză sub aspectul legalităţii grevei.
Atitudinea contestatorului de a refuza „nejustificat” să înceapă lucrul, suscită discuţii şi nu poate fi examinată singular decât numai în condiţiile concrete ale producerii prezentului litigiu, a executării contractului de muncă atât de unitatea angajatoare cât şi de contestator.
Prin urmare, nu se poate reţine pentru contestatorul G.I. absenţe nemotivate de la serviciu, dar împrejurarea că în cele 3 zile a fost prezent şi nu a prestat muncă, trebuie avută în vedere sub aspectul drepturilor salariale pretinse.
Potrivit art. 154 Codul muncii, pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Cum în zilele de 06, 07 şi 10.10.2005 G.I. nu a prestat muncă, nu poate fi retribuit pentru o activitate nedepusă.
(Decizia nr. 432/20.06.2006)
