Contestaţie la executare. Solicitare de deducere a perioadei executării închisorii contravenţionale. Inadmisibilitate.
Închisoarea contravenţională este o sancţiune şi nu o pedeapsă, iar executarea acesteia nu poate fi dedusă dintr-o pedeapsă aplicată pentru săvârşirea unei infracţiuni, deoarece fiecare „sancţiune” are un alt regim juridic şi natură juridică diferită.
Prin urmare, nu este vorba despre un incident ivit în cursul executării.
– Art.461 Cod procedură penală
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A II-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.902 din 08.05.2012)
Asupra recursului penal de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr.84 din 29 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Giurgiu – Secţia penală în dosarul nr.3684/292/2011, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de petentul condamnat H Z I, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare datorate statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că iniţial petentul condamnat H Z I a formulat contestaţie în anulare înregistrată pe rolul Judecătoriei Roşiorii de Vede care prin sentinţa penală nr.213/02.11.2011 a calificat cererea ca fiind contestaţie la executare şi a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, ca instanţă de executare. Această din urmă instanţă, prin sentinţa penală nr.140/20.12.2011 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei in favoarea Tribunalului Giurgiu, ca instanţă în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere al condamnatului.
Prin cererea formulată petentul a solicitat anularea mandatului de 55 de zile de închisoare contravenţională nr.461 din 01.06.2000, ce a fost emis în timpul cât s-a aflat arestat preventiv pentru comiterea unei fapte penale precum şi deducerea din pedeapsa aplicată a celor 55 de zile executate ca închisoare contravenţională.
Din actele şi lucrările dosarului, a rezultat că prin sentinţa penală nr.245/07.11.2000 pronunţată de Tribunalul Teleorman, inculpatul H Z I a fost condamnat la 18 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav. A fost arestat preventiv la data de 25.03.2000. S-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.348/08.02.2002 din care rezultă că din durata pedepsei a fost dedusă perioada arestării preventive de la 25.03.2000 la zi.
În perioada când acesta era arestat, prin sentinţa civilă nr.1246 din 05.05.2000 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede s-a transformat amenda de 550.000 lei amendă aplicată acestuia prin procesul verbal de contravenţie seria C nr. 1541437 din 14.03.2000 încheiat de Poliţia Vedea, în 55 zile închisoare. Această cauză a fost judecată în lipsa contravenientului, necunoscându-se că acesta este arestat preventiv într-o cauză penală.
Ulterior, acesta a formulat contestaţie la executare, soluţionată prin sentinţa civilă nr. 2994 din 20.10.2000 a Judecătoriei Roşiorii de Vede, contestaţie ce a fost respinsă cu motivarea că acesta a executat închisoare contravenţională în perioada 19.07.2000 – 11.09.2000.
Potrivit art.319 alin 1 Cod procedură penală în vigoare la momentul punerii în executare a sentinţei civile prin care i s-a aplicat închisoarea contravenţională petentul avea posibilitatea să formuleze contestaţie în anulare împotriva acesteia înainte de începerea executării şi în timpul ei, până la ultimul act de executare, respectiv la data când a început executarea 19.07.2000, până la 11.09.2000.
Dacă se are în vedere că iniţial cererea a fost formulată ca fiind contestaţie în anulare în faţa instanţei civile, soluţia ar fi să se constate ca fiind tardivă.
Însă cererea fiind calificată de la înregistrare ca o contestaţie la executare, instanţa a constatat ca fiind nefondată, neregăsindu-se în nici unul din cazurile prev. de 461 alin1 lit.a – d Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs petentul condamnat H Z I criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că nu i s-a adus la cunoştinţă despre existenţa amenzii penale, pentru că altfel ar fi achitat-o. Solicită deducerea celor 55 de zile de închisoare contravenţională.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu cauza, conform art.3856 alin.3 Cod pr.penală, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Recurentul contestator se află în executarea unei pedepse privative de libertate de 18 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 245/07.11.2000 pronunţată de Tribunalul Teleorman pentru comiterea infracţiunii prev. de art.174-176 lit. b Cod pen., aflându-se în arest începând cu data de 25.03.2000.
Prin sentinţa civilă nr.1246 din 05.05.2000 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede, definitivă prin nerecurare la 01.06.2000, a fost admisă sesizarea Poliţiei Vedea şi s-a transformat amenda de 550.000 lei aplicată contravenientului H Z I prin procesul verbal seria C nr.1541437 din 14 martie 2000, în 55 zile de închisoare contravenţională. La aceeaşi dată, 01 iunie 2000 a fost emis mandatul nr.461 de executare a închisorii contravenţionale. Penitenciarul Bucureşti a comunicat executarea acestui mandat în perioada 19.07-11.09.2000.
Art.461 Cod pr.penală reglementează expres cazurile în care se poate face contestaţie contra executării unei hotărâri penale.
În speţa dedusă judecaţii, petentul a înţeles să solicite deducerea perioadei de 55 zile executate în baza unui mandat de închisoare contravenţională din durata pedepsei închisorii de 18 ani aplicată definitiv prin sentinţa penală nr. 245/07.11.2000 pentru săvârşirea în concurs a mai multor infracţiuni.
Instanţa de recurs reţine că închisoarea contravenţională este o sancţiune şi nu o pedeapsă iar executarea acesteia nu poate fi dedusă dintr-o pedeapsă aplicată pentru săvârşirea unei infracţiuni, deoarece fiecare „sancţiune” are un alt regim juridic şi natură juridică diferită.
Se constată că în cauză nu este vorba de un incident ivit în cursul executării, închisoarea contravenţională având aşa cum s-a arătat natură juridică diferită şi regim juridic diferit de închisoarea executată în baza unei sentinţe penale, aplicată pentru săvârşirea unei infracţiuni şi care reprezintă o pedeapsă, astfel că nu este vorba de un incident ivit în cursul executării, care să impună procedura de contopire a pedepselor şi apoi deducerea din pedeapsa aplicată a perioadelor executate.
Deducerea închisorii contravenţionale dintr-o pedeapsă aplicată printr-o sentinţa penală nici nu are suport legal, astfel că această solicitare a petentului nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile prevăzute expres de disp.art.461 Cod pr.penală.
Aşa fiind, Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de contestatorul H Z I, soluţie în raport de care conform art.192 alin.2 Cod pr.penală îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
