Contract de achiziţionare a rovinietei cu plata în rate. Răspundere civilă contractuală (Sentinţa civilă din 04.09.2009)
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de _, sub nr._, reclamanta C.N.A.D.N.R. S.A. – Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi a solicitat obligarea pârâtului H. C. la plata sumei de 195,43 lei reprezentând obligaţii contractuale neonorate, din care suma de 94,89 lei contravaloare rate neachitate şi 100,54 lei penalităţi de întârziere. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că potrivit Contractului nr._/_ pentru achiziţionarea rovinietelor cu plata de către beneficiar în patru rate trimestriale, pârâtul s-a obligat să plătească suma de 90 euro, conform anexei nr.2 A a contractului.
Pârâtul nu a achitat a doua rată scadentă. A precizat reclamanta că nu solicită a treia şi a patra rată care, deşi neachitate, au devenit scadente după intrarea în vigoare a Legii nr.101/2007.
În privinţa penalităţilor pretinse, reclamanta a arătat că acestea au fost calculate până la data de 30.07.2009 conform art.3 alin.1 din contract care prevede 0,15 % pe zi de întârziere, precum şi în baza disp.art.4 alin.3 din Legea nr.469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale potrivit cărora „totalul penalităţilor (…) nu poate depăşi cuantumul sumei asupra cărora au fost calculate, cu excepţia cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul”.
În drept, reclamanta a invocat disp.art.969 şi 1069 Cod civil şi Codul de procedură civilă.
În dovedirea celor susţinute, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens la dosarul cauzei copia contractului şi a anexelor, precum şi calculul penalităţilor.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 17,64 lei taxă de timbru şi 1,5 lei timbru judiciar.
Legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nu a formulat întâmpinare.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
În fapt, între părţile din prezenta cauză s-a încheiat contractul nr._/_, având ca obiect eliberarea de roviniete în schimbul achitării de către beneficiar în 4 rate trimestriale egale a tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România. Potrivit anexei A a contractului, tariful T.U.R.D.N. corespunzător autovehiculului pârâtului a fost stabilit la 90 euro, iar prin anexa B s-au fixat ratele în cuantum de 22,5 euro fiecare şi scadenţele acestora.
Prin art.1 pct.2 din contract, s-a prevăzut că eliberarea rovinietelor de către încasatorul C.N.A.D.N.R. S.A. va avea loc concomitent cu plata în patru rate de către beneficiar. Totodată, în art.2 pct.1 s-a stipulat că „încasatorul va elibera beneficiarului roviniete valabile pentru fiecare perioadă aferentă ratelor stabilite în prezentul contract” iar la pct.2 „încasatorul va emite pe numele beneficiarului, la încasarea sumelor, factura cu evidenţierea tarifelor de utilizare şi borderoul, anexă la factură”. Potrivit art.3 pct.1 teza finală, „valabilitatea rovinietei talon şi a rovinietei ecuson corespunzătoare se suspendă de drept pe perioada neachitării ratei”.
În drept, prin invocarea dispoziţiilor art.969 şi art.1069 Cod civil, reclamanta a urmărit angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtului, pentru nerespectarea obligaţiei acestuia de a achita cea de-a doua rată.
Pentru angajarea răspunderii civile contractuale, pe lângă verificarea premisei existenţei unui contract, este necesară îndeplinirea cumulativă a anumitor condiţii, respectiv: fapta ilicită care constă în nerespectarea unei obligaţii contractuale, prejudiciul patrimonial în care se concretizează această atingere, raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, vinovăţia celui care săvârşeşte fapta ilicită, punerea în întârziere şi inexistenţa unei clauze de neresponsabilitate.
Astfel, verificând prevederile contractuale, instanţa reţine că părţile au încheiat un contract cu executare succesivă, obligaţia de eliberare a rovinietei fiind condiţionată de plata aferentă efectuată de beneficiar.
Aşadar, neachitarea ratei de către beneficiar atrage în mod implicit neprelungirea duratei de valabilitate a rovinietei. De altfel, chiar disp.art. 3 pct.1 teza finală din contract prevăd că „valabilitatea rovinietei talon şi a rovinietei ecuson corespunzătoare se suspendă de drept pe perioada neachitării ratei”.
În aceste condiţii, instanţa reţine că prin neachitarea ratei corespunzătoare, rovinieta nu a fost eliberată sau valabilitatea ei a fost suspendată, situaţie în care reclamanta nu a înregistrat un prejudiciu, neexistând astfel un temei faptic pentru obligarea pârâtului la plata ratei în condiţiile în care lipseşte contraprestaţia reclamantei.
Având în vedere necesitatea întrunirii cumulative a condiţiilor anterior enunţate, faţă de inexistenţa unui prejudiciu, instanţa reţine că cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata ratei neachitate este neîntemeiată.
Faţă de caracterul accesoriu al penalităţilor pretinse şi de principiul accesorium sequitur principale, cel de-al doilea capăt de cerere este de asemenea neîntemeiat.
