Drept civil
Contracte
3. Nulitate contract de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995. Prescripţia dreptului la acţiune. Aplicarea art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
Demersul juridic promovat de reclamanta S.C. „H.” S.R.L. Bistriţa este tardiv, exercitarea acestuia fiind circumscrisă termenului de prescripţie special instituit de art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia prin derogare de la dreptul comun „indiferent de cauza de nulitate” şi de persoana care o invocă, dreptul la acţiunea în nulitatea actelor de înstrăinare „se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi”, termen prelungit de legiuitor până la 14 august 2002.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. civ., dec. nr. 431/R/2008, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 603 din 21 februarie 2008 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la capătul de cerere în revendicare, invocată de pârâţii B. M., P. I., P. E., ş.a. ca fiind neîntemeiată.
S-au respins, ca neîntemeiate, excepţiile lipsei de interes şi lipsei calităţii procesuale active a reclamantei S.C. „H.” S.R.L. Bistriţa cu privire la petitul în constatarea nulităţii sau anularea parţială a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în condiţiile Legii nr. 112/1995 cu pârâtul Consiliul local al Municipiului Bistriţa, invocate de aceeaşi pârâţi.
S-a admis excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiunea în constatarea nulităţii sau anularea parţială a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 804/21.04.1999 şi nr. 859/2.09.1999, ca întemeiată şi în consecinţă s-a respins acest capăt de cerere formulat de reclamantă, ca fiind prescris.
S-au respins celelalte petite formulate în cadrul acţiunii de către reclamanta S.C. H. S.R.L. Bistriţa împotriva pârâţilor B. M., P. I., ş.a. ca fiind neîntemeiate.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâţilor suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta.
Recursul declarat este nefondat.
Soluţia dată de instanţa de fond pretenţiei dedusă judecăţii întruneşte concomitent atributele legalităţii şi temeiniciei.
Judicios s-a statuat că demersul juridic promovat de reclamanta S.C. „H.” S.R.L. Bistriţa este tardiv, exercitarea acestuia fiind circumscrisă termenului de prescripţie special instituit de art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia prin derogare de la dreptul comun „indiferent de cauza de nulitate” şi de persoana care o invocă, dreptul la acţiunea în nulitatea actelor de înstrăinare „se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi”, termen prelungit de legiuitor până la 14 august 2002. Contrar susţinerilor reclamantei recurente, nu este permisă realizarea de distincţii în interpretarea textului de lege decât în ipoteza instituirii lor de către emitentul său. În cauza pendinte, derogarea de la principiul imprescriptibilităţii acţiunii în constatarea nulităţii absolute a fost instituită expres de legiuitor cu referire la actele juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, guvernate de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 (cum sunt cele în discuţie), prin evocatul text legal. Legiuitorul nu face nicio distincţie în privinţa titularului unei atari acţiuni ori a motivelor de nulitate invocate în cuprinsul său, reglementând unitar că acţiunile în nulitatea actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate abuziv sunt prescriptibile în termenul special instituit. Ca atare, distincţia la care se referă reclamanta recurentă este prohibită.
În acest sens, prin Decizia nr. 629/28.05.2008, Curtea Constituţională a României statuează că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea pretinsului drept nu mai este posibilă. „Art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 recunoaşte dreptul titularului la exercitarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv şi asigură posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen, impus de raţiuni sociale majore, respectiv de evitare a unei stări de incertitudine prelungite în ceea ce priveşte raporturile juridice civile, precum şi asigurarea stabilităţii şi securităţii acestora, cu atât mai mult cu cât au ca obiect dreptul de proprietate”.
Însuşirea interpretării dată de recurentă textului legal examinat are semnificaţia discriminării foştilor proprietari, ale căror acţiuni similare s-ar putea promova în termenul special instituit de legiuitor, faţă de terţi, cărora acesta nu le-ar fi incident.
Exercitarea dreptului la acţiune de către reclamanta recurentă, cu nerespectarea termenului de prescripţie special instituit de legiuitor, înlătură examinarea criticilor vizând fondul dreptului litigios.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat va fi respins ca nefondat, în baza art. 312 Cod procedură civilă, iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată să plătească intimaţilor suma de 2500 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorar
