dosar nr. 1390/320/2008
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-MUREŞ
SENTINŢA CIVILĂ NR. 5357
Şedinţa publică din 29 iunie 2009
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE: ATTILA TANKA
GREFIER: XXXXXXXX
Pe rol judecarea acţiunii civile formulate de reclamantul XXXXXXXX în contradictoriu cu pârâtul XXXXXXXX având ca obiect pretenţii.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reclamantul asistat de av. Muntean Mihaela, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
Se constată soluţionată în cameră de consiliu cererea formulată de către reclamant privind acordare de ajutor public judiciar.
La întrebarea instanţei, reprezentanta reclamantului arată că a înţeles să fundamenteze acţiunea pe răspunderea civilă delictuală, după cum a indicat în precizarea depusă la dosar şi învederează nu are alte cereri de formulat în probaţiune.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul, prin apărător, solicită instanţei admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, cu menţinerea concluziile susţinute oral la termenul de judecată din data de 13 aprilie 2009 şi a concluziilor scrise depuse pentru termenul din data de 17 aprilie 2009.
Instanţa reţine cauza în pronunţare.
I N S T A N Ţ A
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18.2.2008, reclamantul XXXXXXXX a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa în contradictoriu cu pârâtul XXXXXXXX să dispună obligarea acestuia din urmă la restituirea unei vaci cu o producţie de 25 de l pe zi, proprietatea reclamantului, animal luat fără drept de către pârât, obligarea pârâtului la plata contravalorii animalului luat forţat, dacă restituirea în natură nu mai este posibilă, precum şi la plata producţiei de lapte ca prejudiciu produs ca urmare a lipsirii de folosinţă a vacii din luna februarie a anului 2005 şi până în prezent, cuantumul prejudiciului produs fiind de 5.000 lei, cu obligarea pârâtului şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că în luna februarie a anului 2005 avea de vânzare o vacă de 4 ani cu o producţie de 25 de l pe zi. Pârâtul şi-a arătat intenţia de a cumpăra vaca pentru suma de 25 milioane lei vechi, din lipsă de bani oferind însă în schimb o suprafaţă de teren de 1,5 ha din totalul celor 4 ha de teren pe care reclamantul îl lucra în arendă. Potrivit înţelegerii părţilor, pârâtul a ridicat vaca din gospodărie, urmând ca a doua zi părţile să se prezinte la primărie pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare cu privire la terenul de 1,5 ha pe care pârâtul s-a obligat să îl vândă în schimbul preţului vacii cumpărate de către el. Reclamantul a învederat că pârâtul nu s-a mai prezentat pentru încheierea contractului, mai mult a vândut atât vaca primită, cât şi suprafaţă de 1,5 ha de teren. Reclamantul a subliniat că prin fapta pârâtului i s-a produs un prejudiciu de 5.000 de lei care cuprinde preţul vacii şi producţia de lapte pierdută.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1073 şi urm Cod civil.
Prin întâmpinarea (f. 18-19) depusă la dosar în data de 20 martie 2009, pârâtul XXXXXXXX a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată, arătând că este adevărat că a primit de la reclamant o vacă, însă nu a fost vorba de o vânzare, ci de o compensaţie oferită de reclamant pentru suferinţele fizice ale pârâtului care a fost victima unui accident cu ocazia lucrărilor efectuate în agricultură în favoarea reclamantului. Pârâtul a subliniat că reclamantul a urcat la tractor un minor de 14 ani care a cauzat un accident în urma căruia pârâtul şi-a pierdut mâna dreaptă, astfel, reclamantul i-a oferit această vacă şi pentru ca pârâtul să renunţe la o acţiune în justiţie.
Prin concluziile scrise (f. 49-50) depuse la dosar în data de 15 aprilie 2009, reclamantul solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată şi obligarea pârâtului la suma de 2.500 lei, reprezentând contravaloare unei vaci şi obligarea pârâtului la plata sumei de 45.000 lei, pentru lipsirea de laptele produs de vaca luată pe nedrept, începând cu luna februarie până la zi, cu obligarea pârâtului şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că pârâtul refuză să restituie vaca luată de la reclamant în baza unei înţelegeri verbale conform căreia reclamantul îi acorda o vacă în cuantumul preţului pentru 1 ha de teren pe care pârâtul dorea să îi vândă reclamantului. Cum pârâtul nu a respectat angajamentul, reclamantul este persoana prejudiciată ca urmare a lipsirii de acestuia de vaca proprietate personală, cât şi de beneficiile rezultate de pe urma acesteia, respectiv a laptelui produs, fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 Cod civil.
Prin încheierea de şedinţă din data de 30 aprilie 2009, instanţa a repus pe rol cauza, având în vedere că prin concluziile scrise depuse la dosar reclamantul a modificat valoarea pretenţiilor invocate de la suma de 5.000 de lei la 47.000 lei, fără ca această modificare să fi fost timbrată. De asemenea, prin aceeaşi încheiere, pentru motivele arătate în cuprinsul său, instanţa i-a pus în vedere reclamantului să precizeze fundamentul juridic al cererii sale şi să motiveze această calificare juridică.
În precizările (f. 56-57)depuse la dosar în şedinţa publică din 25.5.2009, reclamantul a solicitat instanţei să constate că reclamantul a deţinut în proprietate o vacă cu o vârstă de 4 ani care fost luat fără drept din proprietatea reclamantului de către pârât şi în consecinţă a obliga pârâtul la restituirea acestuia animal sau dacă restituirea nu mai este posibilă la plata sumei de 2.500 lei, reprezentând contravaloarea animalului luat forţat, precum şi la suma de 45.000 lei , constând în valoarea laptelui produs de acest animal de la data preluării acestuia de către pârât, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a precizat că obiectul acţiunii sale este cererea de restituire a vacii sau obligarea pârâtului la contravaloarea animalului, precum şi la despăgubiri constând în producţia de lapte, obiect care îndeplineşte toate condiţiile stabilite de art. 112 Cod procedură civilă, fiind determinat, posibil şi licit. În ceea ce priveşte cauza acţiunii sale, reclamantul a precizat că acesta este reprezentat de scopul de reparare a prejudiciului produs de pârât, iar în justificarea acţiunii sunt relevante prevederile art. 998-999, art. 1073 Cod civil.
Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar următoarele acte: scrisoare medicală (f. 10), ordonanţă nr. 64/P/2007 (f. 12), ordonanţă nr. 61/P/2007 (f. 14), adresă Sanlacta (f. 38), adresă Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Mureş (f. 42, 47).
La cererea reclamantului, instanţa a încuviinţat şi proba testimonială, fiind audiaţi martorii XXXXXXXX (f. 30) şi XXXXXXXX (f. 31).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
După cum rezultă din susţinerea reclamantului, între părţi s-a realizat o înţelegere cu privire la vânzarea de către reclamant a unei vaci de lapte în favoarea pârâtului, în schimbul sumei de 25 milioane lei vechi. Reclamantul a precizat că, întrucât pârâtul nu dispunea de această sumă, a fost de acord cu primirea în schimb a unui teren de 1,5 ha: „În acest fel pârâtul a ridicat vaca din gospodăria subsemnatului, urmând ca a doua zi să mergem la primărie să încheiem contractul de vânzare cumpărare cu privire la terenul de 1,5 ha pe care pârâtul s-a obligat să îl vândă în preţul vacii cumpărate de el.”
Din declaraţia martorilor XXXXXXXX şi XXXXXXXX (f. 30-31), care au aflat de la reclamant de operaţiunea realizată cu privire la vaca de lapte deţinută în proprietate de reclamant, reiese că între reclamant şi pârât a avut loc o înţelegere, în baza căreia reclamantul a transmis pârâtului vaca de lapte în schimbul primirii unui teren agricol în suprafaţă de 1,5 ha.
Indiferent de calificarea juridică a operaţiunii intervenite între părţi – respectiv dacă apreciem că au avut loc două vânzări încrucişate, mai precis o vânzare a terenului în suprafaţă de 1,5 ha în schimbul sumei de 25 milioane lei vechi şi o promisiune de vânzare în sens invers, de înstrăinare a terenului pentru suma de 25 milioane lei vechi, concluzie ce rezultă din analiza dispoziţiilor art. 1295 alin. 1 Cod civil, care prevăd că vânzarea e perfectă de îndată ce părţile s-au înţeles asupra lucrului vândut şi a preţului, sau o promisiune de contract de schimb – din probele administrate reiese că între părţi a avut loc un negotium iuris, o înţelegere de natură contractuală.
În acelaşi timp, trebuie reţinut că, principiul disponibilităţii obligă instanţa să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată ţinând cont de obiectul şi cauza cererii astfel cum au fost definite de reclamant. Cu alte cuvinte, instanţa nu poate schimba obiectul cauzei şi nici fundamentul juridic al acţiunii, singurul îndreptăţit să procedeze în acest fel fiind partea. Prin cererea introductivă reclamantul a solicitat instanţei să oblige pârâtul la restituirea vacii sau plata valorii animalului şi la daune interese, susţinând că vaca a fost luată pe nedrept şi, prin urmare, în baza regulilor răspunderii civile delictuale, se impune repararea de către pârât a prejudiciului cauzat.
Faţă de contradicţia dintre situaţia de fapt, astfel cum a fost prezentată de reclamant prin cererea de chemare în judecată şi concluziile scrise depuse la dosar în data de 15 aprilie 2009, şi fundamentarea în drept a cererii, instanţa a solicitat reclamantului, reprezentat de avocat pe tot parcursul procesului, să precizeze obiectul şi cauza juridică a acţiunii sale. În precizarea depusă la dosar în şedinţa publică din 25 mai 2009, reclamantul a subliniat că obiectul acţiunii sale îl constituie cel arătat prin cererea introductivă, iar solicitarea sa este întemeiată pe acţiunea în răspundere delictuală, respectiv pe prevederile art. 998-999 şi art. 1073 Cod civil.
Instanţa arată că, în situaţiile în care prejudiciul este urmarea neexecutării obligaţiilor contractuale, creditorul păgubit nu are alegere între a solicita repararea daunelor pe cale contractuală şi acţiunea delictuală, deoarece răspunderea contractuală este o răspundere derogatorie, specială, având un regim juridic distinct, atât sub aspectul condiţiilor de angajare, cât şi în ceea ce priveşte măsura răspunderii faţă de răspunderea delictuală care reprezintă dreptul comun în materia răspunderii civile. Lipsa dreptului de opţiune face ca, în situaţia în care raportul juridic dintre părţi are natură contractuală, cererea de reparare pe temei delictual a prejudiciilor cauzate de pârât să apară ca inadmisibilă.
După cum reiese probele administrate şi din fundamentarea faptică a cererii făcută de către reclamant, între părţi s-a încheiat un contract, preluarea vacii de către pârât având la bază o înţelegere, o cauză juridică reprezentată de obligaţia corelativă promisă de pârât, constând în plata preţului de 25 milioane lei vechi, care în concret urma să fie executată prin transmiterea către reclamant a dreptului de proprietate asupra terenului de 1,5 ha. Prin urmare, comportamentul pârâtului se circumscrie noţiunii de neexecutare contractuală, neputându-se reţine existenţa unei fapte ilicite de preluare (însuşire) fără drept a vacii, motivare susţinută de reclamant prin concluziile scrise.
Pentru toate aceste considerente, instanţa apreciază că cererea reclamantului fundamentată pe răspunderea delictuală civilă este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul XXXXXXXX, cu domiciliul în comuna Band, str. Păcii, nr. 12, jud. Mureş în contradictoriu cu pârâtul XXXXXXXX, domiciliat în comuna Band, str. Grebenişului, nr. 39, jud. Mureş.
Cu drept de recurs în 15 de zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 29 iunie 2009.
PREŞEDINTE GREFIER
red./dact. AT/
4ex./19.10.2009
