Contract de arendare. Legea nr.1671994 modificata.
Nedovedirea daunelor sau pierderilor suferite ca urmare a calamitatilor naturale, a cazurilor fortuite ori a fortei majore. Principiul disponibilitatii. Imposibilitatea instantei de a introduce din oficiu în proces o alta persoana.
Potrivit dispozitiilor art.21 din Legea nr.26/1994 partile contractante pot stabili cazurile si limitele suportarii daunelor produse de calamitati naturale. Partile au convenit cum vor fi suportate daunele sau pierderile ca urmare a calamitatilor naturale, a cazurilor fortuite sau a fortei majore, dar este necesar sa se dovedeasca existenta unor astfel de împrejurari.
Introducerea asiguratorului în cauza nu se poate face din oficiu, întrucât în baza principiului disponibilitatii care guverneaza procesul civil numai partile pot largi sfera subiectiva a procesului.
Prin cererea înregistrata la Judecatoria Târgoviste sub nr. 1525/315/2008 reclamantii G.N.D. si K.A.G., domiciliati în Bucuresti , str. Mircea Vulcanescu nr. 43, sector 1 au chemat in judecata pe pârâtul E.S. , domiciliat in comuna Bilciuresti, judetul Dâmbovita solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta pârâtul sa fie obligat la plata sumei de 7.894 lei reprezentând contravaloarea arendei pentru anii 2006 – 2007.
În motivarea cererii se arata ca la data de 6.04.2005 au încheiat cu pârâtul contractul de arendare nr. 22/2005 prin care au arendat acestuia suprafata de 24,67 ha teren arabil suprafata detinuta în baza titlului de proprietate nr. 108429/2002 pretul arendarii fiind de 20% din valoarea productiei , dar nu mai putin de 600 kg / ha cereale pe an agricol ca desi a expirat termenul arendarii pârâtul nu si-a îndeplinit obligatia de plata a arendei ca nu a raspuns notificarii întocmite , temeiul în drept al cererii fiind art. 6 alin 2 art. 26 din Legea 16/ 1994 si art. 1454 si urmatoarele cod civil.
Prin sentinta civila nr.929/12.02.2009 Judecatoria Targoviste a admis actiunea si a obligat pârâtul la plata catre reclamant a sumei de 17.438 lei reprezentând contravaloarea arendei pentru anii 2006 si 2007.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca între reclamanti si pârâti a fost încheiat contractul de arendare înregistrat sub nr.22/6.04.2005, având ca obiect arendarea suprafetei de 24,67 ha teren, ca pretul arendarii este de 20 % din productie dar nu mai putin de 600 kg/ha cereale pe an agricol, termenul arendarii fiind de 2 ani începând cu data perfectarii contractului, ca arendarea este un contract sinalgamatic având un obiect dublu, ca au fost respectate toate conditiile de validitate la încheierea contractului si ca partile sunt libere sa stabileasca cuantumul arendei, neexistând vreo limita maxima sau minima legala.
S-a mai retinut ca partile au convenit cum vor fi suportate daunele sau pierderi ca urmare a calamitatilor naturale, a cazurilor fortuite ori a fortei majore, ca în cauza nu s-au facut astfel de dovezi, iar recoltele au fost culese, situatie în care arendatorul nu suporta riscul pieirii sau diminuarii productiei, ca arendasul trebuie sa plateasca arenda la terenurile si locul de plata prevazute în contract si ca reclamantii si-au dovedit actiunea.
Impotriva sentintei civile a declarat recurs pârâtul, sustinând ca prima instanta nu a tinut cont ca productiile pe anii 2005-2006 au fost calamitate, ca expertul nu a tinut cont ca într-un an cu calamitati nici macar cheltuielile de productie nu pot fi acoperite, ca a dovedit ca au fost asigurate culturile, ca printre terenurile asigurate existau si terenurile din punctele ce i-au fost arendate de reclamanti, însa asigurarea priveste o suprafata de teren mult mai mare decât cele 24,6 ha, ca a dovedit prin probele administrate ca si în anul 2007 productia, din cauza conditiilor climaterice, a fost scazuta, în zona neasigurând decât în parte acoperirea cheltuielilor si ca s-a retinut productia medie stabilita de expert.
S-a mai argumentat ca s-a prevazut în contractul de arenda ca pretul arendei este de 20 % din valoarea productiei, dar nu mai putin de 600 kg cereale pe an, însa instanta de fond trebuia sa aiba în vedere ca o astfel de clauza se refera la un an normal de productie, iar pe de alta parte productia este total diferita în functie de specia cerealelor, ca s-a acordat reclamantilor mai mult chiar decât au apreciat ca li se cuvine si ca prima instanta trebuia sa îl oblige succesiv la plata în natura si numai în lipsa acesteia la plata în echivalent.
In termen legal reclamantii au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, aratând ca atât din depozitia martorei I.A. cât si din cuprinsul raportului de expertiza rezulta ca recoltele de cereale nu au fost afectate de calamitati, ca pârâtul era obliga sa încheiere contracte de asigurare a culturilor pe care le înfiinteaza pe terenul arendat, astfel ca în situatia în care existau daune produse de calamitati, acestea ar fi fost suportate de catre asigurator, ca la stabilirea cuantumului despagubirilor prima instanta a avut în vedere clauza din contractul de arendare si ca instanta de fond nu a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât si-au marit câtimea obiectului cererii, completând totodata taxa judiciara de timbru.
Examinând sentinta civila în raport de motivele de recurs, de probele administrate ca si de dispozitiile legale incidente în cauza, tribunalul va respinge recursul pentru urmatoarele considerente:
Potrivit contractului de arendare înregistrat sub nr.22/6.04.2005 reclamantii au arendat pârâtului terenul în suprafata de 34,67 ha situat în comuna Bilciuresti, stabilind drept pret al arendarii procentul de 20 % din productie, dar nu mai putin de 600 kg/ha cereale pe an agricol, stabilindu-se totodata si conditiile pierderii totale sau partiale ale recoltei ca urmare a calamitatilor naturale, a cazurilor fortuite ori a fortei majore.
Atât din depozitiile martorilor audiati la solicitarea reclamantilor, cât si din raportul de expertiza tehnica întocmit în cauza, rezulta ca recoltele la cereale în anii 2005-2007 au fost bune si ca pârâtul nu a achitat plata arenzii.
Totodata, s-a constatat ca asigurarea depusa de catre pârât la dosarul cauzei nu contine asigurare si pentru suprafata arendata, ci numai pentru suprafata de 50 ha asa cum de altfel rezulta si din raportul de inspectie de risc.
Ori fata de probele administrate în cauza nu se poate retine ca recoltele de cereale au fost calamitate.
Chiar si martorul audiat la solicitarea pârâtului a aratat ca într-adevar recolta de grâu a fost mai mica, dar pârâtul nu a achitat nici sume de bani si nici produse reclamantilor.
Întrucât în cauza nu s-a dovedit ca recoltele de cereale au fost calamitate, pârâtul nu poate fi exonerat de plata arenzii în conditiile stipulate în contract.
Sustinerea recurentului în sensul ca în cauza nu a fost introdus asiguratorul în conditiile în care pârâtul era asigurat, nu poate fi retinuta.
Asa cum s-a aratat mai sus recurentul nu a facut dovada ca a asigurat si recolta pentru suprafata de teren ce face obiectul contractului de arendare, iar pe de alta parte, potrivit principiului disponibilitatii care guverneaza etapa dezbaterilor judiciare, instanta nu poate introduce din oficiu o alta persoana în proces, posibilitatea de a largi sfera subiectiva a procesului o au numai partile.
Nici împrejurarea ca instanta de fond a acordat reclamantilor mai mult decât au apreciat ca li se cuvine nu este întemeiata, întrucât reclamantii si-au marit câtimea obiectului, achitând si taxa judiciara de timbru aferenta.
Cât priveste faptul ca se impunea ca prima instanta sa oblige pe recurent succesiv la plata în natura si numai în lipsa acesteia la plata în echivalent este de asemenea neîntemeiata, de vreme ce recurentul pârât a fost de acord sa plateasca suma de bani reprezentând c/val arendei, asa cum arata la interogatoriu luat de catre reclamanti.
Prin urmare, fata de considerentele de mai sus, tribunalul, în temeiul art.312 Cod procedura civila, va respinge recursul (decizia civila nr.1088/22.06.2009).
