Clauze contractuale


– Conform art. 977 şi art.982 Cod civil – clauzele contractuale se interpretează după intenţia comună a părţilor, pentru clauzele susceptibile de două înţelesuri fiind acceptat înţelesul rezultat din întreg conţinutul actului.

În speţă, prin înscrisul chitanţă încheiat în formă olografă între părţi la data de 06 aprilie 2007 pârâtul a consimţit să cumpere autoturismul cu nr. de înmatriculare .. la preţul de 6000 lei din care la data respectivă a achitat suma de 1500 lei  restul de bani prevăzând să-l achite până în luna septembrie.

În înscris s-a mai consemnat şi aspectul că autoturismul a fost testat şi verificat, pârâtul fiind de acord cu starea tehnică a acestuia în acele împrejurări. Cum s-a reţinut din conţinutul întâmpinării formulată în cauză, depusă la 11 mai 2009, încă din data de 06 aprilie 2007, când s-a convenit asupra vânzării, pârâtul a intrat în posesia autoturismului, respectiv şi a cărţii de identitate a acestuia, având deci cunoştinţă cine este proprietarul autoturismului, încă de la acea dată.

Fiind avute în vedere aspectelor menţionate nu s-a putut reţine că, faţă de condiţiile impuse prin dispoziţiile art. 948 Cod civil, pentru validitatea convenţiei există vreun motiv în raport de care aceasta să nu fie legal încheiată. Mai mult, prin cererea depusă la data de 25 mai 2009 S.C. .. S.R.L. prin administratorul său T. V. şi-a însuşit cererea de chemare în judecată în cauză precizând că în numele societăţii a acţionat  T. V. atunci când a convenit asupra vânzării autoturismului, urmând ca în înscrisul ce va fi încheiat în vederea radierii şi reînmatriculării autoturismului să fie aplicată şi ştampila societăţii, în calitate de proprietară a autoturismului.

A fost avută în vedere şi jurisprudenţa în materie care a statuat caracterul consensual al vânzării autoturismelor, momentul încheierii convenţiei fiind considerat acela când oferta de vânzare a fost acceptată. Rolul încheierii unui înscris s-a mai considerat a fi numai pentru a se face dovada că a fost încheiată între părţi convenţia (caracterul acesteia fiind deci numai ad probationem).

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză s-a reţinut că au fost prezenţi în momentul purtării discuţiilor privind vânzarea autoturismului, pârâtul mulţumit de starea tehnică a acestuia alegând ca atunci să plece cu maşina, în posesia acestuia rămânând autoturismul şi în continuare. Faţă de aspectele expuse s-a respins cererea reconvenţională formulată de pârât, privind constatarea nulităţii absolute a convenţiei invocată în cauză.

Referitor la apărarea pârâtului în sensul că asupra diferenţei de preţ neachitată – faţă de precizarea din înscris de a achita suma de 4500 lei până în luna septembrie şi faţă de neprecizarea anului prezumându-se interpretarea de a curge termenele până la achitarea integrală:

Au fost avute în vedere art. 977 şi art.982 Cod civil potrivit cărora, clauzele contractuale se interpretează după intenţia comună a părţilor, pentru clauzele susceptibile de două înţelesuri fiind acceptat înţelesul care rezultă din întreg conţinutul actului.

Formularea din înscrisul chitanţă, în sensul că diferenţa de preţ, de 4500 lei, va fi achitată până în luna septembrie a condus la concluzia indubitabilă că a fost avută în vedere luna septembrie 2007, când chitanţa a fost încheiată, aspect de altfel reţinut şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi care au fost prezenţi în împrejurările încheierii convenţiei.

În consecinţă, în temeiul art.969 Cod civil conform cărora convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, cererea principală formulată în cauză a fost admisă cum a fost majorat obiectul acesteia ulterior, privind actualizarea sumei în raport de indicele de rată al inflaţiei(în drept fiind avute în vedere şi prev. art. 1088 Cod civil potrivit cărora obligaţiile ce privesc o sumă de bani pentru neexecutare sânt pasibile de daune-interese), respectiv cum a fost precizată şi modificată ulterior, la data de 25 mai 2009.

În temeiul dispoziţiilor art.274 Cod procedură civilă pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantei şi cheltuielile de judecată efectuate în cauză, timbrajul aferent obiectului cererii introductive, cum a fost majorată ulterior valoarea acestuia, şi onorariul avocat.