Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă sub nr. de mai sus petentul LM a chemat în judecată pe intimatele Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate, Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: anularea Hotărârii nr. 150 din 19.04.2007, emisă de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin care s-a respins contestaţia împotriva modului de soluţionare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 2533 mp, după bunicii petentului, HJ şi soţia sa RH.
În motivarea acestei acţiuni petentul a arătat că prin cererea înaintată la Comisia Comunală a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 2533 mp, din CF suprafaţă de teren care constituia restul curţii şi grădinii casei părinţilor petentului, LM şi SM. Petentul învederează că din CF rezultă următoarele: A+1, nr. top 66 casă de piatră nr. 187, două camere de zi şi curte în suprafaţă de 340 stânjeni -1224 mp; şi tot sub A+1 apare nr. top 67 grădina casei, în suprafaţă de 670 sânjeni-2412 mp. Până în anul 1925 luna iulie, imobilul în litigiu aparţinea numitului GM, în cotă de 3 şi soţiei sale GM în cotă de 1 parte. La data de 14 august 1926, în baza unui contract de donaţie, din 13 iulie 1926, numita GM mai dobândeşte o cotă de 1 parte din cota de 3 părţi. Până în anul 1970 nu mai apare nicio notare, astfel că, la 3 februarie 1970, în baza unui plan de situaţie derivat din Decizia Consiliului Judeţean nr. 336/06.10.1970 imobilul de sub A+1, nr. top 66 şi 67, casă, curte şi grădină în suprafaţă de 3633 mp, se dezmembrează şi adnotează conform schiţei astfel: a) parcelă nr. top nou 66/1, casă, curte, şi grădină în suprafaţă de 1100 mp, se transcrie în CF nou înfiinţată nr. în favoarea Statului Român, apoi, în temeiul Decretului nr. 81/1954, în favoarea lui HI, tatăl mamei petentului LSM, născută H; b) parcela cu nr. top nou, grădină, cu suprafaţa de 2633 mp se reînscrie în CF, în favoarea Statului Român cu titlu de expropriere.
Petentul a precizat că doreşte să demonstreze că nr. top au alcătuit un singur trup de avere că nu mai există posesiunea lui GM şi soţia sa M, din anul 1926, de unde se poate trage concluzia că întreg terenul, faptic a fost folosit de bunicii şi părinţii acestuia până în anul 1970, data plecării acestora din ţară. Numai aşa se explică, de ce petentul LM la data de 2 aprilie 1970 a semnat un proces –verbal cu Consiliul Popular prin care a predat imobilul proprietate personală situat în SN nr. 39: casă de locuit cu 2 camere, cămară, magazie, în suprafaţă de 146 mp, conform R.A.; grajd din cărămidă în suprafaţă de 112 mp, şopru din lemn acoperit cu ţiglă, un alt mic grajd, şuriţă în suprafaţă de 90 mp; grădină în suprafaţă de 2700 mp; curte în suprafaţă de 300 mp, două coteţe de porci în suprafaţă de 10 mp, rezultând în total 146+112+90+2700+300+10 = 3358 mp, cam cât era în CF anterior dezmembrării.
Petentul a mai arătat că printr-o altă hotărâre a Comisiei Judeţene a mai primit o parte din cele 22 ha revendicate, deci are calitatea de persoană îndreptăţită la restituire.
În probaţiune s-au depus la dosarul cauzei Hotărârea Comisiei judeţene privind respingerea contestaţiei formulate de dl. LM (f. 5-8), copia colii CF nr. (f. 9-11), extras CF nr. (f. 12), referatul privind contestaţia nr. 1/23.02.2006 la cererea de reconstituire nr. 30/25.11.2005 (f. 17,20), contestaţia împotriva soluţiei de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate (f. 22,23), adresa nr. 271/03.02.2006 (f. 24), referatul privind cererea nr. 30/25.11.2005 (f. 25,26), cererea nr. 30/25.11.2005 (f. 27,28), împuternicire avocaţială (f. 29,30), traducere din limba germană a declaraţiei notariale nr. 90/1996 (f. 31, 33), act de proprietate (f. 32), plan de situaţie (f. 34), proces verbal încheiat în 2 aprilie 1970 (f. 35), hotărârea comisiei judeţene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 nr. 1404/140/1997 (f. 36), încheierea notarială din 03.02.1970 (f. 37), copii CF (f. 38-46), acte stare civilă (f. 47-56).
În drept invocă: disp. art. 51-53 din Lg.18/1991.
Intimata Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat la data de 08.06.2007 întâmpinare la prezenta acţiune prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a acţiunii formulata de reclamant şi menţinerea Hotărârii Comisiei Judeţene nr. 150/2007 ca fiind temeinică şi legală. În susţinerea întâmpinării formulate intimata a arătat că prin acţiunea introductiva, reclamantul solicită anularea Hotărârii Comisiei judeţene nr. 150/2007 motivat de faptul ca este îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate, deoarece a folosit acel teren pana in anul 1970. De asemenea reclamantul a mai precizat faptul ca terenul înscris in CF este acelaşi cu cel menţionat in procesul verbal semnat de către reclamant şi Consiliul popular in data de 2.04.1970, in care se menţionează faptul ca acesta preda imobilul casa, anexe gospodăreşti si gradina in suprafaţa de 2700 mp.
Intimata a arătat că în urma analizării actelor depuse la dosar şi cele comunicate de Comisia locala în vederea soluţionării contestaţiei, s-au constatat următoarele: în baza Legii nr. 247/2005 reclamantul a depus cererea înregistrată sub nr. 30/25.11.2005 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 2.533mp teren in calitate de moştenitor după bunicii susnumitului, respectiv, JH şi soţia RH. Comisia locala a respins cererea solicitantului motivat de faptul ca terenul solicitat nu face obiectul Legii nr. 247/2005 ci a Legii nr. 10/2001. La cerere au fost anexate ca şi acte doveditoare ale dreptului de proprietate extras CF, ai cărui proprietari tabulari sunt GM.
În procesul-verbal de predare primire intre LM şi Consiliul local al Comunei C, încheiat în anul 1970 nu se identifica terenul preluat cu date de carte funciara. Astfel, referitor la terenul înscris in CF, reclamantul nu face dovada calităţii de moştenitor după proprietarul tabular, respectiv, MM, căsătorită cu GM, iar cu privire la terenul, “gradina” menţionat în procesul-verbal încheiat intre LM şi Consiliul popular al comunei C., în anul 1970 prin care se face dovada faptului ca s-a predat de către reclamant, casa şi anexe gospodăreşti şi o suprafaţa de 2700 mp gradina, fără a fi identificata cu date de carte funciara, intimata precizează ca aceasta suprafaţa de teren a fost preluata printr-un act al autorităţii locale in vremea fostului regim comunist, şi, prin urmare, nu face obiectul Legii nr. 247/2005. Regimul juridic cu privire la restituirea acestui teren este reglementat de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Intimata a mai precizat că reclamantul avea obligaţia de a solicita terenul mai sus menţionat, in termenul si condiţiile legii speciale, respectiv a Legii nr. 10/2001.
În probaţiune s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri filele 69-100.
În drept invocă: prevederile art. 115, 116, 117 din Codul de procedură civilă; prevederile art. 48, art. 51 şi art.53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991. republicată, cu modificările şi completările ulterioare; art. 6, 8 şi 11 din H.G.R nr. 390/2005.
Intimata Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole C. a formulat la data de 02.11.2007 întâmpinare la prezenta acţiune prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent ca inadmisibilă.
În fapt a arătat că prin plângerea formulata petentul recunoaşte ca terenul în cauza a fost trecut in favoarea Statului Roman cu titlul de expropriere. Din verificările efectuate la Comisia Locala rezulta ca terenul în cauză nu a fost cooperativizat nefiind înscris in CAP si nu a fost nici in perimetrul fostului IAS J.. În situaţia data terenul in cauza nu poată fi restituit in baza legilor fondului funciar, ci trebuia formulată notificare, potrivit Legii nr. 10/2001.
In şedinţa Comisiei locale C. de fond funciar din data de 19.10.2007 s-a analizat plângerea susnumitului si s-a hotărât in unanimitate susţinerea in fata instanţei ca fiind legala si temeinica 150/19.04.2007 si respingerea plângerii petentului.
În probaţiune s-au depus înscrisuri filele 104-106.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Prin cererea adresată primăriei comunei C. şi înregistrată sub nr. 30/25.11.2005 (f. 27-28), petentul LM şi mama acestuia, numita LSM, în baza art. 33 din Legea nr. 1/2000, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr., nr.top., grădină în suprafaţă de 2533 mp. Anterior, prin Hotărârea nr. 141/04.06.1997 a Consiliului judeţean, petentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului de 1100 mp, înscris în CF, nr.top.
Potrivit adresei nr. 271/03.02.2006 (f. 24), cererea petentului a fost respinsă cu motivarea că nu a depus acte doveditoare cu privire la calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituire. Contestaţia formulată împotriva propunerii comisiei locale C. (f. 23) a fost soluţionată de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, fiind emisă în acest sens Hotărârea de respingere nr. 150/19.04.2007 (f. 7-8). Faţă de actele doveditoare depuse, repectiv extras CF nr. şi procesul verbal de predare-primire încheiat în 02.04.1970 între LM şi Consiliul popular al comunei C. cu privire la imobilul aparţinând antecesorului petentului, situat în SN, nr. 39 comisia judeţeană a reţinut că petentul nu a dovedit proprietatea de moştenitor după proprietarul tabular din CF nr., GM, şi că terenul înscris în procesul verbal menţionat nu face obiectul Legii nr. 247/2005, putând fi retrocedat în condiţiile prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Din conţinutul colii CF nr. rezultă că imobilele înscrise sub A+1, nr. top 66 casă de piatră nr. 187, două camere de zi, curte în suprafaţă de 340 stânjeni şi nr. top 67 grădina casei, în suprafaţă de 670 stânjeni, aparţinând numiţilor GM şi GM născută M, au fost dezmembrate în baza planului de situaţie şi defalcare înaintat cu adresa nr. 336/06.10.1970 a Consiliului popular B., rezultând parcela cu nr. top nou, casă, curte, şi grădină în suprafaţă de 1100 mp, care a fost transcrisă în CF nou înfiinţată nr. în favoarea Statului Român, apoi, în temeiul Decretului nr. 81/1954, atribuită numitului HI, bunicului matern al petentului, şi parcela cu nr. top. nou, grădină, cu suprafaţa de 2533 mp care a fost reînscrisă în CF nr., în favoarea Statului Român cu titlu de expropriere.
Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 la stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole şi forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orăşeneşti, municipale şi comisiile judeţene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existenţa actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum şi pertinenţa, verosimilitatea, autenticitatea şi concludenţa acestor acte, ţinându-se seama şi de dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, conform cărora suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori. Dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte suprafeţele preluate de cooperativele agricole de producţie în baza unor legi speciale sau în orice mod de la membrii cooperatori.
Analiza stării de fapt reieşite din actele depuse la dosar, prin prisma textelor legale invocate anterior relevă caracterul temeinic şi legal al Hotărârii Comisiei judeţene nr. 150/19.04.2007, prin care a fost respinsă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a petentului asupra terenului în suprafaţă de 2533 mp, înscris în CF nr..
Astfel, prin actul de proprietate nr. 672 emis de Comitetul executiv al Sfatului Popular al raionului B. (f. 32), străbunicului matern al petentului, HI (f. 52, 56), i-au fost atribuite în proprietate o casă compusă din 3 camere şi teren în jurul casei în suprafaţă de 1100 mp, imobile situate în SN, la nr. administrativ 45 şi înscrise în CF nr. sub nr. top.. Este vorba despre terenul care, ulterior, conform planului de situaţie şi defalcare de la fila 34 din dosar a fost dezmembrat din CF nr. şi înscris în CF nou înfiinţat nr. în favoarea lui HI, operaţiune menţionată în încheierea nr. 61-62/03.02.1970 (f. 37). De altfel, prin Hotărârea nr. 141/04.06.1997 a Consiliului judeţean, petentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului de 1100 mp, înscris în CF nr. top. Aşa cum rezultă din precizările finale ale planului de situaţie şi defalcare amintit, grădina de 2533 mp a fost reînscrisă în CF nr. , intrând totodată în proprietatea C.A.P. din comuna SN, C.
Având în vedere faptul că, potrivit art. 3 alin. 5 din Legea nr. 1/2000, prin proprietar deposedat se înţelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării, instanţa reţine că petentul nu a probat, utilizând mijloacele de probă puse la dispoziţia sa de 6 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, faptul că antecesorul său a fost, la data preluării terenului în patrimoniul fostului C.A.P., proprietarul terenului de 2533 mp, având nr. top.. Faptul că în procesul verbal de predare primire încheiat în 02.04.1970 între numitul LM, tatăl petentului, şi Consiliul popular al comunei C. s-a consemnat că primul a predat imobilele proprietate personală, situate în SN la nr. 39, între care figura şi o grădină în suprafaţă de 2700 mp, nu poate constitui o probă a proprietăţii asupra imobilului în litigiu, de vreme ce actul de proprietate nr. 672 emis de Comitetul executiv al Sfatului Popular al raionului B. conferea antecesorului petentului dreptul de proprietate doar asupra suprafeţei de 1100 mp, care, aşa cum s-a arătat deja, a fost restituită în natură petentului. Mai mult, conform CF nr., proprietarii tabulari ai terenului în litigiu, în suprafaţă de 2533 mp sunt numiţii GM şi M..
Potrivit art. 6 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2000, în situaţia în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente şi când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moştenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea. Prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, expertul TM a precizat că vecinii terenului în litigiu sunt: la nord LM, la est HV, la sud LL, iar la vest LN (f. 247). Instanţa reţine că niciunul din vecinii terenului nu a fost propus ca şi martor, astfel încât declaraţiile numiţilor RM şi RM (f. 122, 123) sunt lipsite de relevanţă probatorie în cauză.
În considerarea aspectelor de fapt şi de drept expuse anterior, reţinând că petentul nu a făcut dovada faptului că antecesorii săi au fost proprietari ai terenului în suprafaţă de 2533 mp la data deposedării şi intrării terenului în patrimoniul fostei C.A.P, instanţa constată că Hotărârea nr. 150 din 19.04.2007, emisă de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor este legală şi temeinică, astfel încât va respinge plângerea formulată de petent.
